Directiva 92/85/CEE/19-oct-1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 26 Iulie 2019
Directiva 92/85/CEE/19-oct-1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]
Dată act: 19-oct-1992
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi, în special, articolul 118a al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei, prezentată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă (1), în cooperare cu Parlamentul European (2),
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
întrucât articolul 118a din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a cerinţelor minime pentru a încuraja îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
întrucât prezenta directivă nu justifică o eventuală scădere a nivelurilor de protecţie deja atinse în fiecare dintre statele membre, acestea angajându-se, în temeiul tratatului, să promoveze îmbunătăţirea condiţiilor existente în acest domeniu şi având ca obiectiv armonizarea acestor condiţii pe calea progresului;
întrucât, în conformitate cu articolul 118a din tratat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
(1)JO C 281, 9.11.1990, p. 3 şi JO C 25, 1.2.1991, p. 9.
(2)JO C 19, 28.1.1991, p. 177 şi JO C 150, 15.6.1992, p. 99.
(3)JO C 41, 18.2.1991, p. 29.
Întrucât, conform Deciziei 74/325/CEE (4), modificată de Actul de aderare din 1985, Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă este consultat de Comisie în privinţa elaborării de programe în acest domeniu;
întrucât Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată în cadrul Consiliului European de la Strasburg, la 9 decembrie 1989, de către şefii de stat şi de guvern ai 11 state membre, stabileşte, în special la punctul 19, următoarele:
“Orice lucrător trebuie să beneficieze de condiţii satisfăcătoare de protecţie a sănătăţii şi securităţii în mediul său de muncă. Trebuie luate măsuri adecvate pentru a continua armonizarea condiţiilor din acest domeniu pe calea progresului";
întrucât Comisia, în programul său de acţiune pentru aplicarea Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, a inclus, printre obiectivele sale, adoptarea de către Consiliu a unei directive privind protecţia femeilor gravide la locul de muncă;
întrucât articolul 15 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă (5) prevede ca grupurile expuse unor riscuri deosebite să fie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific munca;
întrucât lucrătoarele gravide, care au născut de curând sau care alăptează trebuie considerate, în multe privinţe, un grup expus unor riscuri specifice şi întrucât trebuie luate măsuri cu privire la securitatea şi sănătatea lor;
(4)JO L 185, 9.7.1974, p. 15.
(5)JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
întrucât protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează nu trebuie să defavorizeze femeile pe piaţa muncii şi nici să acţioneze în detrimentul directivelor privind egalitatea tratamentului aplicat femeilor şi bărbaţilor;
întrucât anumite tipuri de activităţi pot să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă periculoase pentru lucrătoarele gravide, care au născut de curând sau care alăptează; întrucât astfel de riscuri trebuie aşadar evaluate, iar rezultatul evaluărilor trebuie comunicat lucrătoarelor şi/sau reprezentanţilor acestora;
întrucât, pe de altă parte, în cazul în care rezultatul acestei evaluări demonstrează existenţa unui risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor, trebuie prevăzută o modalitate de protecţie a acestora;
întrucât lucrătoarele gravide şi cele care alăptează nu trebuie să desfăşoare activităţi care, în urma evaluărilor, prezintă riscul unei expuneri la anumiţi agenţi sau la condiţii de muncă extrem de periculoase, care pun în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare;
întrucât trebuie elaborate prevederi pentru ca lucrătoarele gravide, care au născut de curând sau care alăptează să nu fie obligate să lucreze noaptea, aceste prevederi fiind necesare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii;
întrucât vulnerabilitatea lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează face necesară acordarea dreptului la un concediu de maternitate de cel puţin 14 săptămâni consecutive, repartizate înainte şi/sau după naştere şi efectuarea unui concediu de maternitate obligatoriu de cel puţin două săptămâni, repartizat înainte şi/sau după naştere;
întrucât riscul concedierii din motive legate de starea lor poate avea efecte dăunătoare asupra stării fizice şi psihice a lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează; întrucât trebuie să se prevadă o interzicere a concedierii;
întrucât măsurile de organizare a muncii care vizează protecţia sănătăţii lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, nu au efect decât dacă sunt însoţite de menţinerea drepturilor legate de contractul de muncă, inclusiv menţinerea remuneraţiei sau acordarea unei prestaţii adecvate;
întrucât, pe lângă acestea, prevederile referitoare la concediul de maternitate nu ar avea efect dacă nu ar fi însoţite de menţinerea drepturilor legate de contractul de muncă sau de acordarea unei prestaţii adecvate;
întrucât noţiunea de prestaţie adecvată în cazul concediului de maternitate trebuie privită ca un punct tehnic de referinţă în vederea fixării nivelului minim de protecţie şi nu trebuie interpretată, în nici un caz, ca implicând o analogie între graviditate şi boală,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
(1)Obiectul prezentei directive, care este a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, este de a aplica măsurile de promovare a îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.
(2)Dispoziţiile Directivei 89/391/CEE, cu excepţia articolului 2 alineatul (2), se aplică în întregime întregului domeniu la care se face referire la alineatul (1), fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive şi/sau speciale incluse în prezenta directivă.
(3)Prezenta directivă nu poate să aibă ca efect reducerea nivelului de protecţie acordat lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, faţă de situaţia existentă în fiecare stat membru la data adoptării prezentei directive.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive:
a)prin lucrătoare gravidă se înţelege orice lucrătoare gravidă care îşi informează angajatorul despre starea sa, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale;
b)prin lucrătoare care a născut de curând se înţelege orice lucrătoare care a născut de curând, în sensul legislaţiei şi/sau al practicilor naţionale, şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislaţii şi/sau practici;
c)prin lucrătoare care alăptează se înţelege orice lucrătoare care alăptează, în sensul legislaţiei şi practicii naţionale, şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislaţii şi/sau practici.
Art. 3: Liniile directoare
(1)Comisia, consultându-se cu statele membre şi fiind sprijinită de Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, stabileşte liniile directoare privind evaluarea agenţilor chimici, fizici şi biologici şi a proceselor industriale considerate periculoase pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor, în sensul articolului 2.
Liniile directoare menţionate la primul paragraf trebuie să aibă în vedere, de asemenea, mişcările şi poziţiile de lucru, oboseala fizică şi mintală şi alte tipuri de efort fizic şi psihic legate de activitatea desfăşurată de lucrătoare, în sensul articolului 2.
(2)Scopul liniilor directoare menţionate la alineatul (1) este de a servi ca bază pentru evaluarea menţionată la articolul 4 alineatul (1).
În acest scop, statele membre trebuie să aducă la cunoştinţă aceste linii directoare tuturor angajatorilor şi lucrătoarelor şi/sau reprezentanţilor acestora din statul membru respectiv.
Art. 4: Evaluarea şi informarea
(1)Pentru toate activităţile care pot prezenta un risc specific de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă, a căror listă neexhaustivă este prezentată în anexa I, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul şi durata expunerii lucrătoarelor în întreprinderea şi/sau unitatea respectivă, în sensul articolului 2, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de protecţie şi prevenire menţionate la articolul 7 din Directiva 89/391/CEE, cu scopul de:
- a evalua orice risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor şi orice efect posibil asupra sarcinii sau alăptării, în sensul articolului 2;
- a decide ce măsuri trebuie luate.
(2)Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE, în întreprinderea şi/sau unitatea respectivă, lucrătoarele, în sensul articolului 2, şi lucrătoarele care s-ar putea afla într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 2 şi/sau reprezentanţii lor sunt informaţi cu privire la rezultatele evaluării menţionate la alineatul (1) şi la toate măsurile referitoare la sănătatea şi securitatea la locul de muncă.
Art. 5: Consecinţele rezultatelor evaluării
(1)Fără a aduce atingere articolului 6 din Directiva 89/391/CEE, dacă rezultatele evaluării la care se face referire la articolul 4
alineatul (1) evidenţiază un risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor sau o repercusiune asupra sarcinii sau alăptării, în sensul articolului 2, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru al lucrătoarei în cauză, să fie evitată expunerea acestei lucrătoare la riscurile evidenţiate.
(2)Dacă modificarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau obiectiv ori nu poate fi solicitată în mod rezonabil, din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsuri pentru a schimba locul de muncă al lucrătoarei respective.
(3)Dacă schimbarea locului de muncă nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi/sau nu poate fi solicitată în mod rezonabil, din motive bine întemeiate, lucrătoarelor respective trebuie să li se acorde, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale, o dispensă pentru întreaga perioadă necesară protecţiei securităţii sau sănătăţii lor.
(4)Dispoziţiile prezentului articol se aplică mutatis mutandis în cazul în care o lucrătoare care exercită o activitate interzisă în temeiul articolului 6 rămâne însărcinată sau alăptează şi îşi informează angajatorul cu privire la aceasta.
Art. 6: Interdicţii de expunere
Pe lângă dispoziţiile generale referitoare la protecţia lucrătorilor, în special cele referitoare la valorile limită de expunere profesională:
1.lucrătoarele gravide, în sensul articolului 2 litera (a), nu pot fi obligate, în nici un caz, să desfăşoare activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă prezentate în anexa II secţiunea A, care pot pune în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare;
2.lucrătoarele care alăptează, în sensul articolului 2 litera (c), nu pot fi obligate, în nici un caz, să desfăşoare activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă prezentate în anexa II secţiunea B, care pot pune în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare.
Art. 7: Munca de noapte
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele menţionate la articolul 2 să nu fie obligate să desfăşoare muncă de noapte în timpul sarcinii şi în perioada postnatală, perioadă care va fi determinată de autoritatea naţională responsabilă în domeniul securităţii şi sănătăţii, sub rezerva prezentării, în conformitate cu procedurile prevăzute de statele membre, a unui certificat medical care atestă că perioada respectivă este necesară pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarei în cauză.
(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) trebuie să includă, în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale, posibilitatea:
a)transferului la o muncă de zi
sau
b)o dispensă ori prelungirea concediului de maternitate, în cazul în care un astfel de transfer nu este posibil din punct de vedere tehnic şi/sau obiectiv ori nu poate fi solicitat în mod rezonabil din motive bine întemeiate.
Art. 8: Concediul de maternitate
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de cel puţin 14 săptămâni consecutive, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.
(2)Concediul de maternitate prevăzut la alineatul (1) trebuie să includă un concediu de maternitate obligatoriu de cel puţin două săptămâni, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.
Art. 9: Acordarea de dispense pentru consultaţii prenatale
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele gravide, în sensul articolului 2 litera (a), să beneficieze, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale, de dispense remunerate pentru a efectua consultaţiile prenatale, dacă acestea au loc în timpul programului de lucru.
Art. 10: Interzicerea concedierii
Pentru a garanta lucrătoarelor, în sensul articolului 2, exercitarea drepturilor de protecţie a sănătăţii şi securităţii, recunoscute prin prezentul articol, se prevăd următoarele:
1.statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor, în sensul articolului 2, în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate menţionat la articolul 8 alineatul (1), cu excepţia cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislaţiile şi/sau practicile naţionale şi, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă şi-a dat acordul;
2.în cazul în care o lucrătoare, în sensul articolului 2, este concediată în timpul perioadei menţionate la punctul 1, angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru concediere;
3.statele membre iau măsurile necesare pentru protecţia lucrătoarelor, în sensul articolului 2, faţă de consecinţele concedierii care, în temeiul punctului 1, este ilegală.
Art. 11: Drepturi legate de contractul de muncă
Pentru a garanta lucrătoarelor, în sensul articolului 2, exercitarea drepturilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii, recunoscute în prezentul articol, se prevăd următoarele:
1.în cazurile menţionate la articolele 5, 6 şi 7, trebuie asigurate, în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale, drepturile legate de contractul de muncă, inclusiv menţinerea unei remuneraţii şi/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o prestaţie adecvată;
2.în cazul menţionat la articolul 8, trebuie asigurate următoarele:
a)drepturile legate de contractul de muncă al lucrătoarelor, în sensul articolului 2, altele decât cele prevăzute la litera (b);
b)menţinerea unei remuneraţii şi/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o prestaţie adecvată;
3.prestaţia prevăzută la punctul 2 litera (b) este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit cel puţin echivalent cu cel pe care lucrătoarea respectivă l-ar primi în cazul întreruperii activităţii din motive legate de starea sănătăţii sale, în limita unui plafon stabilit de legislaţiile naţionale;
4.statele membre pot condiţiona dreptul la remuneraţia sau prestaţia menţionate la punctul 1 şi la punctul 2 litera (b) de îndeplinirea de către lucrătoarea în cauză a condiţiilor legale de acordare a acestor prestaţii în temeiul legislaţiei naţionale.
Aceste condiţii nu pot include, în nici un caz, perioade anterioare de muncă mai mari de 12 luni anterioare datei la care se presupune că va avea loc naşterea.
Art. 12: Apărarea drepturilor
Statele membre introduc în ordinile lor juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei lucrătoare, care se consideră nedreptăţită prin neaplicarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă, să îşi valorifice drepturile pe cale jurisdicţională sau, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale, prin recurgerea la alte autorităţi competente.
Art. 13: Modificări ale anexei I
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 13a în ceea ce priveşte modificări de natură strict tehnică ale anexei I, pentru a se ţine seama de progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale şi de noile descoperiri.
În cazuri excepţionale şi justificate în mod corespunzător, care implică riscuri iminente, directe şi grave pentru sănătatea şi siguranţa fizice ale lucrătorilor şi ale altor persoane, atunci când din motive imperioase de urgenţă este necesară luarea de măsuri într-un interval de timp foarte scurt, actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol li se aplică procedura prevăzută la articolul 13b.
Art. 13a: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 13 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 13 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*).
(*)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 13b: Procedura de urgenţă
(1)Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare şi se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecţie în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European şi Consiliului elaborează motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgenţă.
(2)Atât Parlamentul European, cât şi Consiliul pot formula obiecţii la un act delegat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 13a alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul îşi notifică decizia de a formula obiecţii.
Art. 14: Dispoziţii finale
(1)Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în cel mult doi ani de la adoptarea acesteia sau se asigură că, în cel mult doi ani de la adoptare, partenerii sociali stabilesc dispoziţiile necesare prin convenţii colective, statele membre fiind obligate să adopte orice dispoziţie necesară care să le permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.
(2)În momentul adoptării de către statele membre a dispoziţiilor prevăzute la alineatul (1), acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(4)
[textul din Art. 14, alin. (4) din sectiunea II a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 11. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]
(5)[textul din Art. 14, alin. (5) din sectiunea II a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 11. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]
(6)[textul din Art. 14, alin. (6) din sectiunea II a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 11. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]
-****-
Adoptată la Luxemburg, 19 octombrie 1992.
Pentru Consiliu Preşedintele D. CURRY |
ANEXA I:LISTA NEEXHAUSTIVĂ A AGENŢILOR, PROCESELOR ŞI CONDIŢIILOR DE MUNCĂ MENŢIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (1)
A.Agenţi
1.Agenţi fizici, dacă aceştia sunt consideraţi ca agenţi care determină leziuni ale fetusului şi pot provoca desprinderea placentei, în special:
a)şocuri, vibraţii sau mişcări;
b)manipularea manuală a unor greutăţi, implicând riscuri, în special în zona dorso-lombară;
c)zgomot;
d)radiaţii ionizante (*);
e)radiaţii neionizante;
f)limite extreme de temperatură;
g)mişcări şi poziţii de lucru, deplasări - în interiorul sau în exteriorul unităţii -. oboseală mintală şi fizică şi alte eforturi fizice legate de activitatea lucrătoarelor, în sensul articolului 2 din prezenta directivă.
2.Agenţi biologici
Agenţii biologici din grupele de risc 2, 3 şi 4, în înţelesul articolului 2 al doilea paragraf punctele 2, 3 şi 4 din Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), în măsura în care se cunoaşte că aceşti agenţi sau măsurile terapeutice pe care le necesită existenţa lor pun în pericol sănătatea femeilor gravide şi a copiilor ce urmează să se nască, şi în măsura în care nu apar încă în anexa II.
(*)Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă [a şaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], (JO L 262, 17.10.2000, p. 21).
3.Agenţi chimici
Următorii agenţi chimici, în măsura în care se cunoaşte că ei pun în pericol sănătatea femeii gravide şi a copilului care urmează să se nască şi în măsura în care nu apar încă în anexa II:
a)substanţe şi amestecuri care îndeplinesc criteriile de clasificare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) în una sau mai multe din următoarele clase de pericol şi categorii de pericol, cu una sau mai multe din următoarele fraze de pericol, în măsura în care nu apar încă în anexa II;
(*)Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
- mutagenicitatea celulelor embrionare, categoria 1A, 1B sau 2 (H340, H341);
- cancerigenitate, categoria 1A, 1B sau 2 (H350, H350i, H351);
- toxicitate pentru reproducere, categoria 1A, B sau 2 sau categoria suplimentară pentru efecte asupra alăptării sau prin intermediul alăptării (H360, H360D, H360FD, H360Fd, H360Df, H361, H361d, H361fd, H362);
- toxicitate asupra unui organ ţintă specific după o expunere unică, categoria 1 sau 2 (H370, H371).
b)agenţii chimici din anexa I la Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*);
(*)Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a şasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului] (JO L 158, 30.4.2004, p. 50).
c)mercur şi derivaţii săi;
d)medicamente antimicotice;
e)monoxid de carbon;
f)agenţi chimici periculoşi cu cale de absorbţie cutanată.
B.Procese
Procesele industriale enumerate în anexa I la Directiva 2004/37/CE.
C.Condiţii de muncă
Activităţi miniere subterane.
(*)Vezi Directiva 80/836/Euratom (JO L 246, 17.9.1980, p. 1).
(1)JO L 374, 31.12.1990, p. 1.
(2)JO L 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 90/517/CEE (JO L 287, 19.10.1990, p. 37).
(3)JO L 196, 26.7.1990, p. 1.
ANEXA II:LISTA NEEXHAUSTIVĂ A AGENŢILOR ŞI A CONDIŢIILOR DE MUNCĂ menţionată la articolul 6
A.Lucrătoare gravide, în sensul articolului 2 litera (a):
(1)Agenţi
a)Agenţi fizici
Activitatea în atmosferă hiperbarică, de exemplu, incinte sub presiune şi scufundări subacvatice.
b)Agenţi biologici
Următorii agenţii biologici:
- toxoplasmă;
- virusul rubeolei,
cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că lucrătoarele gravide sunt protejate în mod adecvat împotriva acestor agenţi, prin imunizare;
c)Agenţi chimici
Plumbul şi derivaţii săi, în măsura în care pot fi absorbiţi de organismul uman.
(2)Condiţii de muncă
Activităţi subterane miniere.
B.Lucrătoare care alăptează, în sensul articolului 2 litera (c)
1.Agenţi
a)Agenţi chimici
Plumbul şi derivaţii săi, în măsura în care aceşti agenţi pot fi absorbiţi de organismul uman.
2.Condiţii de muncă
Activităţi miniere subterane.
ANEXA III:Declaraţia Consiliului şi a Comisiei referitoare la articolul 11 alineatul (3) din Directiva 92/85/CEE, înscrisă în procesul-verbal al celei de-a 1608-a sesiuni a Consiliului (Luxemburg, 19 octombrie 1992)
CONSILIUL ŞI COMISIA au declarat următoarele:
“Pentru a stabili nivelul prestaţiilor menţionate la articolul 11 alineatul (2) litera (b) şi alineatul (3), din considerente pur tehnice, trebuie să se facă referire la prestaţia pe care lucrătoarele ar putea-o primi în cazul unei întreruperi a activităţii din motive legate de starea de sănătate. Această referire nu vizează în nici un fel asimilarea sarcinii sau a naşterii cu boala. În toate statele membre, legislaţiile naţionale în domeniul protecţiei sociale prevede un cuantum al prestaţiei care se acordă în cazul întreruperii activităţii profesionale din motive de sănătate. Legătura care se stabileşte cu această prestaţie, în formularea aleasă, are scopul de a indica un cuantum de referinţă cert şi fix în toate statele membre, permiţând determinarea cuantumului minim al indemnizaţiei de maternitate ce trebuie plătit. Dacă alocaţiile care se plătesc în fiecare stat membru sunt mai mari decât cele prevăzute în prezenta directivă, acestea sunt, desigur, menţinute. Acest lucru reiese clar din articolul 1 alineatul (3) din prezenta directivă."
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007