Secţiunea ii - DISPOZIŢII GENERALE - Directiva 92/85/CEE/19-oct-1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 26 Iulie 2019
SECŢIUNEA II:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 3: Liniile directoare
(1)Comisia, consultându-se cu statele membre şi fiind sprijinită de Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, stabileşte liniile directoare privind evaluarea agenţilor chimici, fizici şi biologici şi a proceselor industriale considerate periculoase pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor, în sensul articolului 2.
Liniile directoare menţionate la primul paragraf trebuie să aibă în vedere, de asemenea, mişcările şi poziţiile de lucru, oboseala fizică şi mintală şi alte tipuri de efort fizic şi psihic legate de activitatea desfăşurată de lucrătoare, în sensul articolului 2.
(2)Scopul liniilor directoare menţionate la alineatul (1) este de a servi ca bază pentru evaluarea menţionată la articolul 4 alineatul (1).
În acest scop, statele membre trebuie să aducă la cunoştinţă aceste linii directoare tuturor angajatorilor şi lucrătoarelor şi/sau reprezentanţilor acestora din statul membru respectiv.
Art. 4: Evaluarea şi informarea
(1)Pentru toate activităţile care pot prezenta un risc specific de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă, a căror listă neexhaustivă este prezentată în anexa I, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul şi durata expunerii lucrătoarelor în întreprinderea şi/sau unitatea respectivă, în sensul articolului 2, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de protecţie şi prevenire menţionate la articolul 7 din Directiva 89/391/CEE, cu scopul de:
- a evalua orice risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor şi orice efect posibil asupra sarcinii sau alăptării, în sensul articolului 2;
- a decide ce măsuri trebuie luate.
(2)Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE, în întreprinderea şi/sau unitatea respectivă, lucrătoarele, în sensul articolului 2, şi lucrătoarele care s-ar putea afla într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 2 şi/sau reprezentanţii lor sunt informaţi cu privire la rezultatele evaluării menţionate la alineatul (1) şi la toate măsurile referitoare la sănătatea şi securitatea la locul de muncă.
Art. 5: Consecinţele rezultatelor evaluării
(1)Fără a aduce atingere articolului 6 din Directiva 89/391/CEE, dacă rezultatele evaluării la care se face referire la articolul 4
alineatul (1) evidenţiază un risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor sau o repercusiune asupra sarcinii sau alăptării, în sensul articolului 2, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru al lucrătoarei în cauză, să fie evitată expunerea acestei lucrătoare la riscurile evidenţiate.
(2)Dacă modificarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau obiectiv ori nu poate fi solicitată în mod rezonabil, din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsuri pentru a schimba locul de muncă al lucrătoarei respective.
(3)Dacă schimbarea locului de muncă nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi/sau nu poate fi solicitată în mod rezonabil, din motive bine întemeiate, lucrătoarelor respective trebuie să li se acorde, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale, o dispensă pentru întreaga perioadă necesară protecţiei securităţii sau sănătăţii lor.
(4)Dispoziţiile prezentului articol se aplică mutatis mutandis în cazul în care o lucrătoare care exercită o activitate interzisă în temeiul articolului 6 rămâne însărcinată sau alăptează şi îşi informează angajatorul cu privire la aceasta.
Art. 6: Interdicţii de expunere
Pe lângă dispoziţiile generale referitoare la protecţia lucrătorilor, în special cele referitoare la valorile limită de expunere profesională:
1.lucrătoarele gravide, în sensul articolului 2 litera (a), nu pot fi obligate, în nici un caz, să desfăşoare activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă prezentate în anexa II secţiunea A, care pot pune în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare;
2.lucrătoarele care alăptează, în sensul articolului 2 litera (c), nu pot fi obligate, în nici un caz, să desfăşoare activităţi pentru care evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă prezentate în anexa II secţiunea B, care pot pune în pericol securitatea sau sănătatea acestor lucrătoare.
Art. 7: Munca de noapte
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele menţionate la articolul 2 să nu fie obligate să desfăşoare muncă de noapte în timpul sarcinii şi în perioada postnatală, perioadă care va fi determinată de autoritatea naţională responsabilă în domeniul securităţii şi sănătăţii, sub rezerva prezentării, în conformitate cu procedurile prevăzute de statele membre, a unui certificat medical care atestă că perioada respectivă este necesară pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarei în cauză.
(2)Măsurile menţionate la alineatul (1) trebuie să includă, în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale, posibilitatea:
a)transferului la o muncă de zi
sau
b)o dispensă ori prelungirea concediului de maternitate, în cazul în care un astfel de transfer nu este posibil din punct de vedere tehnic şi/sau obiectiv ori nu poate fi solicitat în mod rezonabil din motive bine întemeiate.
Art. 8: Concediul de maternitate
(1)Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de cel puţin 14 săptămâni consecutive, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.
(2)Concediul de maternitate prevăzut la alineatul (1) trebuie să includă un concediu de maternitate obligatoriu de cel puţin două săptămâni, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.
Art. 9: Acordarea de dispense pentru consultaţii prenatale
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele gravide, în sensul articolului 2 litera (a), să beneficieze, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale, de dispense remunerate pentru a efectua consultaţiile prenatale, dacă acestea au loc în timpul programului de lucru.
Art. 10: Interzicerea concedierii
Pentru a garanta lucrătoarelor, în sensul articolului 2, exercitarea drepturilor de protecţie a sănătăţii şi securităţii, recunoscute prin prezentul articol, se prevăd următoarele:
1.statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor, în sensul articolului 2, în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate menţionat la articolul 8 alineatul (1), cu excepţia cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislaţiile şi/sau practicile naţionale şi, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă şi-a dat acordul;
2.în cazul în care o lucrătoare, în sensul articolului 2, este concediată în timpul perioadei menţionate la punctul 1, angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru concediere;
3.statele membre iau măsurile necesare pentru protecţia lucrătoarelor, în sensul articolului 2, faţă de consecinţele concedierii care, în temeiul punctului 1, este ilegală.
Art. 11: Drepturi legate de contractul de muncă
Pentru a garanta lucrătoarelor, în sensul articolului 2, exercitarea drepturilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii, recunoscute în prezentul articol, se prevăd următoarele:
1.în cazurile menţionate la articolele 5, 6 şi 7, trebuie asigurate, în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale, drepturile legate de contractul de muncă, inclusiv menţinerea unei remuneraţii şi/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o prestaţie adecvată;
2.în cazul menţionat la articolul 8, trebuie asigurate următoarele:
a)drepturile legate de contractul de muncă al lucrătoarelor, în sensul articolului 2, altele decât cele prevăzute la litera (b);
b)menţinerea unei remuneraţii şi/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o prestaţie adecvată;
3.prestaţia prevăzută la punctul 2 litera (b) este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit cel puţin echivalent cu cel pe care lucrătoarea respectivă l-ar primi în cazul întreruperii activităţii din motive legate de starea sănătăţii sale, în limita unui plafon stabilit de legislaţiile naţionale;
4.statele membre pot condiţiona dreptul la remuneraţia sau prestaţia menţionate la punctul 1 şi la punctul 2 litera (b) de îndeplinirea de către lucrătoarea în cauză a condiţiilor legale de acordare a acestor prestaţii în temeiul legislaţiei naţionale.
Aceste condiţii nu pot include, în nici un caz, perioade anterioare de muncă mai mari de 12 luni anterioare datei la care se presupune că va avea loc naşterea.
Art. 12: Apărarea drepturilor
Statele membre introduc în ordinile lor juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei lucrătoare, care se consideră nedreptăţită prin neaplicarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă, să îşi valorifice drepturile pe cale jurisdicţională sau, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale, prin recurgerea la alte autorităţi competente.
Art. 13: Modificări ale anexei I
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 13a în ceea ce priveşte modificări de natură strict tehnică ale anexei I, pentru a se ţine seama de progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale şi de noile descoperiri.
În cazuri excepţionale şi justificate în mod corespunzător, care implică riscuri iminente, directe şi grave pentru sănătatea şi siguranţa fizice ale lucrătorilor şi ale altor persoane, atunci când din motive imperioase de urgenţă este necesară luarea de măsuri într-un interval de timp foarte scurt, actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol li se aplică procedura prevăzută la articolul 13b.
Art. 13a: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 13 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 13 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*).
(*)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 13b: Procedura de urgenţă
(1)Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare şi se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecţie în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European şi Consiliului elaborează motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgenţă.
(2)Atât Parlamentul European, cât şi Consiliul pot formula obiecţii la un act delegat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 13a alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul îşi notifică decizia de a formula obiecţii.
Art. 14: Dispoziţii finale
(1)Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în cel mult doi ani de la adoptarea acesteia sau se asigură că, în cel mult doi ani de la adoptare, partenerii sociali stabilesc dispoziţiile necesare prin convenţii colective, statele membre fiind obligate să adopte orice dispoziţie necesară care să le permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.
(2)În momentul adoptării de către statele membre a dispoziţiilor prevăzute la alineatul (1), acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(4)
[textul din Art. 14, alin. (4) din sectiunea II a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 11. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]
(5)[textul din Art. 14, alin. (5) din sectiunea II a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 11. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]
(6)[textul din Art. 14, alin. (6) din sectiunea II a fost abrogat la 27-iun-2007 de Art. 3, punctul 11. din Directiva 2007/30/CE/20-iun-2007]