Capitolul i - Căile de atac la nivel naţional - Directiva 92/13/CEE/25-feb-1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 17 Aprilie 2014
CAPITOLUL I:Căile de atac la nivel naţional
Art. 1: Domeniul de aplicare şi disponibilitatea căilor de atac
(1)Prezenta directivă se aplică în cazul contractelor prevăzute în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), cu excepţia cazului în care aceste contracte sunt excluse în conformitate cu articolele 18-24, 27-30, 34 sau 55 din directiva menţionată.
(*)Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
Contractele, în înţelesul prezentei directive, includ contractele de furnizare, contractele de lucrări şi servicii, concesiunile de lucrări şi servicii, acordurile-cadru şi sistemele dinamice de achiziţii.
Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul concesiunilor atribuite de entităţi contractante, menţionate în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**), cu excepţia cazului în care acestea sunt excluse în conformitate cu articolele 10, 12, 13, 14, 16, 17 şi 25 din directiva menţionată.
(**)Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce priveşte contractele care intră sub incidenţa Directivei 2014/25/UE sau a Directivei 2014/23/UE, deciziile entităţilor contractante pot face obiectul unei proceduri de contestare eficace şi mai ales, cât mai rapide posibil, în conformitate cu condiţiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, pe motivul că deciziile respective au încălcat dreptul Uniunii în domeniul achiziţiilor sau normele de drept intern care transpun prevederile comunitare.
(2)Statele membre garantează că nu există, între întreprinderile care susţin că au suferit un prejudiciu în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract, nicio discriminare ca rezultat al distincţiei făcute de prezenta directivă între normele de drept intern de transpunere a legislaţiei comunitare şi celelalte norme de drept intern.
(3)Statele membre asigură accesul la căile de atac, în temeiul unor norme detaliate pe care statele membre pot să le stabilească în acest sens, cel puţin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obţinerea unui anumit contract şi care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr-o presupusă încălcare.
(4)Statele membre pot impune ca o persoană care doreşte să exercite o cale de atac să notifice entitatea contractantă cu privire la presupusa încălcare şi la intenţia sa de a formula o cale de atac, cu condiţia ca acest lucru să nu afecteze termenul suspensiv, în conformitate cu articolul 2a alineatul (2) sau orice alt termen de exercitare a unei căi de atac, în conformitate cu articolul 2c.
(5)Statele membre pot impune ca, într-o primă etapă, persoana în cauză să exercite o cale de atac în faţa entităţii contractante. În acest caz, statele membre garantează că formularea unei asemenea căi de atac are ca rezultat suspendarea imediată a posibilităţii de încheiere a contractului.
Statele membre stabilesc mijloacele de comunicare corespunzătoare, printre care se numără şi faxul sau mijloacele electronice, care trebuie utilizate în cazul formulării unei căi de atac în conformitate cu primul paragraf.
Suspendarea menţionată la primul paragraf nu încetează înainte de expirarea unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către entitatea contractantă, a unui răspuns, în cazul utilizării faxului sau a mijloacelor electronice, sau, în cazul utilizării unor alte mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin cincisprezece zile calendaristice începând cu ziua următoare trimiterii, de către entitatea contractantă, a unui răspuns, fie a unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii unui răspuns.
(*)JO L 134, 30.4.2004, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE a Consiliului JO L 363, 20.12.2006, p. 107).
Art. 2: Cerinţe referitoare la căile de atac
(1)Statele membre veghează ca măsurile adoptate în legătură cu procedurile de revizuire prevăzute la articolul 1 să includă dispoziţii care conferă competenţa:
fie
a)de a lua, cât mai devreme posibil şi recurgând la o procedură provizorie, măsurile tranzitorii menite să corecteze presupusa încălcare sau să prevină prejudicierea în continuare a intereselor avute în vedere, inclusiv măsurile de suspendare sau de garantare a suspendării procedurii de atribuire a contractului sau a punerii în aplicare a oricărei decizii adoptate de entitatea contractantă;
b)să anuleze sau să asigure anularea deciziilor luate ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din anunţul referitor la contract, nota informativă periodică, anunţul privitor la existenţa unui sistem de calificare, invitaţia de participare la licitaţie, caietul de sarcini sau din orice alte documente legate de procedura de atribuire a contractului respectiv
fie
c)să ia, cât mai devreme posibil, eventual prin proceduri provizorii şi, dacă este nevoie, printr-o procedură finală de fond, măsuri, altele decât cele prevăzute la punctele (a) şi (b) menite să corecteze orice încălcare constatată şi să prevină prejudicierea intereselor respective; în special, emiterea unui ordin care să oblige la plata unei anumite sume în cazul în care încălcarea nu a fost remediată sau prevenită.
Statele membre pot să facă această opţiune fie pentru toate entităţile contractante, fie pentru unele categorii de entităţi definite pe baza unor criterii obiective, menţinând în orice caz eficacitatea măsurilor stabilite cu scopul de a preveni prejudicierea intereselor avute în vedere;
d)şi, în ambele cazuri de mai sus, să acorde despăgubiri persoanelor vătămate ca urmare a încălcării comise.
În cazul în care se solicită daune pe motiv că s-a adoptat o decizie ilegală, statele membre au dreptul, acolo unde sistemul juridic intern o impune şi, în acest scop, stabileşte şi organele împuternicite să facă acest lucru, să ceară ca decizia contestată să fie mai întâi anulată sau declarată ilegală.
(2)Competenţele menţionate la alineatul (1) şi la articolele 2d şi 2e pot fi acordate unor organisme distincte care să răspundă de diferite aspecte ale căilor de atac.
(3)În cazul în care un organism de primă instanţă, independent de entitatea contractantă, soluţionează o cale de atac privind decizia de atribuire a unui contract de achiziţii publice, statele membre garantează că entitatea contractantă nu poate încheia contractul înaintea luării unei decizii de către organismul menţionat, cu privire la cererea de măsuri provizorii sau la calea de atac. Suspendarea nu încetează mai devreme de momentul expirării termenului suspensiv, prevăzut la articolul 2a alineatul (2) şi la articolul 2d alineatele (4) şi (5).
(3a) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (3) şi la articolul 1 alineatul (5), exercitarea căilor de atac nu are în mod automat un efect suspensiv asupra procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.
(4)Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil cu soluţionarea căilor de atac poate ţine seama de efectele probabile ale măsurilor provizorii pentru toate interesele pasibile de a fi prejudiciate, precum şi de interesul public, şi poate decide neacordarea unor astfel de măsuri, în cazul în care efectele lor negative sunt mai mari decât beneficiile.
Decizia de a nu acorda măsuri provizorii nu aduce atingere niciunei alte revendicări a persoanei care solicită asemenea măsuri
(5)Suma plătibilă în conformitate cu alineatul (1) litera (c) trebuie să fie suficient de mare pentru a descuraja entitatea contractantă să comită sau să persiste în comiterea unei încălcări. Plata sumei respective poate fi condiţionată de o decizie definitivă care să stabilească faptul că încălcarea a fost într-adevăr comisă.
(6)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 2d-2f, efectele exercitării competenţelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol asupra unui contract încheiat în urma atribuirii sale sunt stabilite prin dreptul intern.
De asemenea, cu excepţia cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea unor daune-interese, un stat membru poate să prevadă că, după încheierea unui contract în conformitate cu articolul 1 alineatul (5), cu alineatul (3) al prezentului articol sau cu articolele 2a-2f, competenţa organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac se limitează la acordarea unor daune-interese oricărei persoane prejudiciate printr-o încălcare
(7)În cazul în care se solicită daune ce reprezintă cheltuielile de elaborare a ofertei sau de participare la procedura de atribuire a unui contract, solicitantului i se va cere numai să dovedească existenţa unei încălcări a legislaţiei comunitare în domeniul atribuirii prin licitaţie a contractelor de achiziţii publice sau a normelor interne de aplicare a acesteia şi că acesta ar fi avut o şansă reală să câştige contractul, dar, ca urmare a încălcării respective, şansa acestuia a fost afectată negativ.
(8)Statele membre trebuie să vegheze ca deciziile adoptate de organele responsabile cu procedurile de soluţionare a contestaţiilor să poată fi puse în aplicare cu eficacitate.
(9)Întrucât organele responsabile cu procedurile de soluţionare a contestaţiilor nu sunt organe judecătoreşti, acestea îşi motivează în scris deciziile, în toate cazurile. De asemenea, pentru astfel de cazuri, trebuie să se adopte dispoziţii care să garanteze că există proceduri prin care orice măsuri presupuse a fi ilegale luate de organismul de soluţionare a contestaţiei sau orice presupus viciu în exercitarea puterilor conferite acestuia să poată face obiectul unei reexaminări judecătoreşti sau a unei reexaminări de către un alt organism cu competenţe de instanţă de judecată sau o instanţă în înţelesul articolului 234 din tratat, care să fie independente atât faţă de entitatea contractantă, cât şi faţă de organismul de soluţionare a contestaţiei.
Membrii acestui organism independent, menţionat la primul alineat, sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în aceleaşi condiţii ca şi membrii magistraturii, în ceea ce priveşte autoritatea responsabilă cu numirea, durata mandatului şi demiterea acestora. Cel puţin preşedintele acestui organism independent are aceleaşi calificări juridice şi profesionale ca şi membrii magistraturii. Organismul independent îşi va adopta deciziile în urma unei proceduri în care sunt audiate ambele părţi, iar deciziile respective sunt obligatorii din punct de vedere juridic, prin mijloacele stabilite de fiecare stat membru.
Art. 2a: Termenul suspensiv
(1)Statele membre garantează că persoanele menţionate la articolul 1 alineatul (3) dispun de o perioadă de timp suficientă pentru exercitarea unei căi de atac efective împotriva deciziilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice adoptate de entităţile contractante, prin adoptarea dispoziţiilor necesare care respectă condiţiile minime stabilite la alineatul (2) al prezentului articol şi la articolul 2c.
(2)Nu se poate încheia niciun contract, ca urmare a deciziei de a atribui un contract care intră sub incidenţa Directivei 2014/25/UE sau a Directivei 2014/23/UE, înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice, începând cu ziua următoare trimiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii şi candidaţii interesaţi prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii şi candidaţii interesaţi, fie a unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.
Se consideră că ofertanţii sunt interesaţi dacă nu au fost încă excluşi definitiv. O excludere este definitivă în cazul în care a fost notificată ofertanţilor interesaţi şi fie a fost considerată legală de un organism independent responsabil de soluţionarea căilor de atac, sau nu mai poate face obiectul unei căi de atac.
Candidaţii sunt consideraţi a fi interesaţi dacă entitatea contractantă nu a făcut publice informaţiile privind respingerea cererii lor înaintea notificării deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi.
Comunicarea deciziei de atribuire către fiecare ofertant şi către fiecare candidat interesat este însoţită de următoarele elemente:
- un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 75 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE, sub rezerva articolului 75 alineatul (3) din directiva menţionată sau la articolul 40 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva dispoziţiilor articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă; şi
- o declaraţie precisă privind termenul suspensiv exact, care poate fi aplicat în temeiul dispoziţiilor de drept intern de transpunere a prezentului alineat.
Art. 2b: Derogări de la termenul suspensiv
Statele membre pot să prevadă că termenele menţionate la articolul 2a alineatul (2) nu se aplică în următoarele cazuri:
a)dacă Directiva 2014/25/UE sau, după caz, Directiva 2014/23/UE nu impune publicarea prealabilă a unui anunţ în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
b)în cazul în care contractul este atribuit unicului ofertant interesat în sensul articolului 2a alineatul (2) şi nu există candidaţi interesaţi;
c)în cazul contractelor bazate pe un sistem dinamic de achiziţii, în sensul articolului 52 din Directiva 2014/25/UE.
În cazul invocării prezentei derogări, statele membre garantează absenţa efectelor respectivului contract în conformitate cu articolele 2d şi 2f, în cazul în care:
- există o încălcare a articolului 52 alineatul (6) din Directiva 2014/25/UE; şi
- valoarea estimată a contractului este egală sau mai mare decât pragurile stabilite la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE.
Art. 2c: Termene de exercitare a căii de atac
În cazul în care un stat membru prevede că orice cale de atac privind o decizie a unei entităţi contractante, luată în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract circumscris domeniului de aplicare al Directivei 2014/25/UE sau Directivei 2014/23/UE sau în legătură cu o astfel de procedură, trebuie să fie exercitată înainte de expirarea unui anumit termen, acest termen este de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei entităţii contractante către ofertantul sau candidatul interesat, în cazul utilizării faxului sau a mijloacelor electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, acest termen este egal fie cu cel puţin cincisprezece zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei entităţii contractante către ofertantul sau candidatul interesat, fie cu cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei entităţii contractante. Decizia entităţii contractante se comunică fiecărui ofertant sau candidat, însoţită de un rezumat al motivelor pertinente. În cazul formulării unei căi de atac împotriva deciziilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezenta directivă, care nu fac obiectul unei notificări speciale, termenul este de cel puţin zece zile calendaristice începând cu data publicării deciziei respective.
Art. 2d: Absenţa efectelor
(1)Statele membre garantează declararea absenţei efectelor unui contract de către un organism responsabil de soluţionarea căilor de atac independent de entitatea contractantă sau faptul că absenţa efectelor contractului menţionat intervine în urma deciziei unui astfel de organism în oricare dintre următoarele cazuri:
a)dacă entitatea contractantă a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu Directiva 2014/25/UE sau cu Directiva 2014/23/UE
b)în cazul încălcării articolului 1 alineatul (5), a articolului 2 alineatul (3) sau a articolului 2a alineatul (2) din prezenta directivă, dacă această încălcare a privat ofertantul care formulează o cale de atac de posibilitatea de a introduce căi de atac precontractuale în cazul în care încălcarea respectivă este combinată cu încălcarea Directivei 2014/25/UE sau Directivei 2014/23/UE, dacă această încălcare a afectat şansele ofertantului care formulează o cale de atac de a obţine contractul;
c)în cazurile menţionate la articolul 2b litera (c) al doilea paragraf din prezenta directivă, dacă statele membre au invocat derogarea de la termenul suspensiv pentru contractele bazate pe un sistem dinamic de achiziţii.
(2)Efectele declarării absenţei efectelor unui contract sunt prevăzute în dreptul intern.
Dreptul intern poate să prevadă anularea retroactivă a tuturor obligaţiilor contractuale sau să anuleze numai acele obligaţii care urmează încă să fie executate. În acest ultim caz, statele membre prevăd aplicarea altor sancţiuni în sensul articolului 2e alineatul (2).
(3)Statele membre pot să prevadă posibilitatea ca organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac independent de entitatea contractantă, să nu declare un contract ca fiind lipsit de efecte, chiar dacă acesta a fost atribuit în mod ilegal, potrivit alineatului (1), dacă acest organism constată, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general impun menţinerea efectelor contractului. În acest caz, statele membre prevăd, în schimb, aplicarea unor sancţiuni alternative, în sensul articolului 2e alineatul (2).
Interesele economice legate de capacitatea contractului de a produce efecte pot fi avute în vedere ca motiv imperativ numai dacă, în circumstanţe excepţionale, absenţa efectelor ar conduce la consecinţe disproporţionate.
Cu toate acestea, interesele economice în legătură directă cu contractul în cauză nu constituie motive imperative de interes general. Interesele economice în legătură directă cu contractul cuprind, printre altele, costurile generate de întârzieri în executarea contractului, costurile generate de lansarea unei noi proceduri de achiziţii, costurile generate de schimbarea operatorului economic care realizează contractul şi costurile cu privire la obligaţiile legale care rezultă din absenţa efectelor contractului.
(4)Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (a) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:
- dacă entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu Directiva 2014/25/UE sau cu Directiva 2014/23/UE;
- entitatea contractantă a publicat un anunţ în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 3 a din prezenta directivă, exprimându-şi intenţia de a încheia contractul; şi
- contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puţin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare publicării respectivului anunţ.
(5)Statele membre prevăd că alineatul (1) litera (c) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:
- entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract este conformă cu articolul 52 alineatul (6) din Directiva 2014/25/UE;
- entitatea contractantă a trimis ofertanţilor interesaţi decizia de atribuire a contractului, însoţită de un rezumat al motivelor, astfel cum este menţionat în articolul 2a alineatul (2) al patrulea paragraf prima liniuţă din prezenta directivă; şi
- contractul nu a fost încheiat înainte de expirarea unui termen de cel puţin zece zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puţin cincisprezece zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanţii interesaţi, fie a unui termen de zece zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.
Art. 2e: Încălcări ale prezentei directive şi sancţiuni alternative
(1)În cazul unei încălcări a articolului 1 alineatul (5), a articolului 2 alineatul (3) sau a articolului 2a alineatul (2), care nu face obiectul articolului 2d alineatul (1) litera (b), statele membre prevăd absenţa efectelor contractului, în conformitate cu articolul 2d alineatele (1)-(3) sau sancţiuni alternative. Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil de soluţionarea căilor de atac independent de entitatea contractantă decide, după evaluarea tuturor aspectelor relevante, dacă ar trebui declarată absenţa efectelor contractului sau dacă ar trebui să se aplice sancţiuni alternative.
(2)Sancţiunile alternative trebuie să fie eficiente, proporţionate şi descurajante. Sancţiunile alternative constau în:
- aplicarea unor amenzi entităţii contractante; sau
- reducerea duratei contractului.
Statele membre pot să acorde organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac o marjă largă de apreciere, care să îi permită să ţină seama de toţi factorii relevanţi, inclusiv de gradul de gravitate a încălcării, comportamentul entităţii contractante şi, în situaţiile menţionate la articolul 2d alineatul (2), măsura în care contractul rămâne în vigoare.
Acordarea unor daune-interese nu reprezintă o sancţiune adecvată în sensul prezentului alineat.
Art. 2f: Termene
(1)Statele membre pot să prevadă că o cale de atac în conformitate cu Art. 2d alineatul (1) trebuie exercitată:
a)înainte de expirarea unui termen de cel puţin 30 de zile calendaristice începând cu ziua următoare:
- publicării de către entitatea contractantă a anunţului de atribuire a contractului în conformitate cu articolele 70 şi 71 din Directiva 2014/25/UE sau cu articolele 31 şi 32 din Directiva 2014/23/UE, cu condiţia ca respectivul anunţ să conţină justificarea deciziei entităţii contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau
- informării de către entitatea contractantă a ofertanţilor şi candidaţilor interesaţi cu privire la încheierea contractului, cu condiţia ca informaţiile oferite să includă un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 75 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE, sub rezerva articolului 75 alineatul (3) din directiva menţionată, sau la articolul 40 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă. Această opţiune se aplică şi în cazurile menţionate la articolul 2b primul paragraf litera (c) din prezenta directivă;
b)şi în orice caz, înainte de expirarea unui termen de cel puţin 6 luni începând cu ziua următoare încheierii contractului.
(2)În toate celelalte cazuri, inclusiv formularea unei căi de atac conform articolului 2e alineatul (1), termenele pentru formularea unei căi de atac sunt determinate de dreptul intern, sub rezerva dispoziţiilor articolului 2c