Art. 2. - Art. 2: Cerinţe referitoare la căile de atac - Directiva 92/13/CEE/25-feb-1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 17 Aprilie 2014
Art. 2: Cerinţe referitoare la căile de atac
(1)Statele membre veghează ca măsurile adoptate în legătură cu procedurile de revizuire prevăzute la articolul 1 să includă dispoziţii care conferă competenţa:
fie
a)de a lua, cât mai devreme posibil şi recurgând la o procedură provizorie, măsurile tranzitorii menite să corecteze presupusa încălcare sau să prevină prejudicierea în continuare a intereselor avute în vedere, inclusiv măsurile de suspendare sau de garantare a suspendării procedurii de atribuire a contractului sau a punerii în aplicare a oricărei decizii adoptate de entitatea contractantă;
b)să anuleze sau să asigure anularea deciziilor luate ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din anunţul referitor la contract, nota informativă periodică, anunţul privitor la existenţa unui sistem de calificare, invitaţia de participare la licitaţie, caietul de sarcini sau din orice alte documente legate de procedura de atribuire a contractului respectiv
fie
c)să ia, cât mai devreme posibil, eventual prin proceduri provizorii şi, dacă este nevoie, printr-o procedură finală de fond, măsuri, altele decât cele prevăzute la punctele (a) şi (b) menite să corecteze orice încălcare constatată şi să prevină prejudicierea intereselor respective; în special, emiterea unui ordin care să oblige la plata unei anumite sume în cazul în care încălcarea nu a fost remediată sau prevenită.
Statele membre pot să facă această opţiune fie pentru toate entităţile contractante, fie pentru unele categorii de entităţi definite pe baza unor criterii obiective, menţinând în orice caz eficacitatea măsurilor stabilite cu scopul de a preveni prejudicierea intereselor avute în vedere;
d)şi, în ambele cazuri de mai sus, să acorde despăgubiri persoanelor vătămate ca urmare a încălcării comise.
În cazul în care se solicită daune pe motiv că s-a adoptat o decizie ilegală, statele membre au dreptul, acolo unde sistemul juridic intern o impune şi, în acest scop, stabileşte şi organele împuternicite să facă acest lucru, să ceară ca decizia contestată să fie mai întâi anulată sau declarată ilegală.
(2)Competenţele menţionate la alineatul (1) şi la articolele 2d şi 2e pot fi acordate unor organisme distincte care să răspundă de diferite aspecte ale căilor de atac.
(3)În cazul în care un organism de primă instanţă, independent de entitatea contractantă, soluţionează o cale de atac privind decizia de atribuire a unui contract de achiziţii publice, statele membre garantează că entitatea contractantă nu poate încheia contractul înaintea luării unei decizii de către organismul menţionat, cu privire la cererea de măsuri provizorii sau la calea de atac. Suspendarea nu încetează mai devreme de momentul expirării termenului suspensiv, prevăzut la articolul 2a alineatul (2) şi la articolul 2d alineatele (4) şi (5).
(3a) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (3) şi la articolul 1 alineatul (5), exercitarea căilor de atac nu are în mod automat un efect suspensiv asupra procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.
(4)Statele membre pot să prevadă că organismul responsabil cu soluţionarea căilor de atac poate ţine seama de efectele probabile ale măsurilor provizorii pentru toate interesele pasibile de a fi prejudiciate, precum şi de interesul public, şi poate decide neacordarea unor astfel de măsuri, în cazul în care efectele lor negative sunt mai mari decât beneficiile.
Decizia de a nu acorda măsuri provizorii nu aduce atingere niciunei alte revendicări a persoanei care solicită asemenea măsuri
(5)Suma plătibilă în conformitate cu alineatul (1) litera (c) trebuie să fie suficient de mare pentru a descuraja entitatea contractantă să comită sau să persiste în comiterea unei încălcări. Plata sumei respective poate fi condiţionată de o decizie definitivă care să stabilească faptul că încălcarea a fost într-adevăr comisă.
(6)Cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 2d-2f, efectele exercitării competenţelor menţionate la alineatul (1) din prezentul articol asupra unui contract încheiat în urma atribuirii sale sunt stabilite prin dreptul intern.
De asemenea, cu excepţia cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea unor daune-interese, un stat membru poate să prevadă că, după încheierea unui contract în conformitate cu articolul 1 alineatul (5), cu alineatul (3) al prezentului articol sau cu articolele 2a-2f, competenţa organismului responsabil de soluţionarea căilor de atac se limitează la acordarea unor daune-interese oricărei persoane prejudiciate printr-o încălcare
(7)În cazul în care se solicită daune ce reprezintă cheltuielile de elaborare a ofertei sau de participare la procedura de atribuire a unui contract, solicitantului i se va cere numai să dovedească existenţa unei încălcări a legislaţiei comunitare în domeniul atribuirii prin licitaţie a contractelor de achiziţii publice sau a normelor interne de aplicare a acesteia şi că acesta ar fi avut o şansă reală să câştige contractul, dar, ca urmare a încălcării respective, şansa acestuia a fost afectată negativ.
(8)Statele membre trebuie să vegheze ca deciziile adoptate de organele responsabile cu procedurile de soluţionare a contestaţiilor să poată fi puse în aplicare cu eficacitate.
(9)Întrucât organele responsabile cu procedurile de soluţionare a contestaţiilor nu sunt organe judecătoreşti, acestea îşi motivează în scris deciziile, în toate cazurile. De asemenea, pentru astfel de cazuri, trebuie să se adopte dispoziţii care să garanteze că există proceduri prin care orice măsuri presupuse a fi ilegale luate de organismul de soluţionare a contestaţiei sau orice presupus viciu în exercitarea puterilor conferite acestuia să poată face obiectul unei reexaminări judecătoreşti sau a unei reexaminări de către un alt organism cu competenţe de instanţă de judecată sau o instanţă în înţelesul articolului 234 din tratat, care să fie independente atât faţă de entitatea contractantă, cât şi faţă de organismul de soluţionare a contestaţiei.
Membrii acestui organism independent, menţionat la primul alineat, sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în aceleaşi condiţii ca şi membrii magistraturii, în ceea ce priveşte autoritatea responsabilă cu numirea, durata mandatului şi demiterea acestora. Cel puţin preşedintele acestui organism independent are aceleaşi calificări juridice şi profesionale ca şi membrii magistraturii. Organismul independent îşi va adopta deciziile în urma unei proceduri în care sunt audiate ambele părţi, iar deciziile respective sunt obligatorii din punct de vedere juridic, prin mijloacele stabilite de fiecare stat membru.