Directiva 91/676/CEE/12-dec-1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 11 Decembrie 2008
Directiva 91/676/CEE/12-dec-1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
Dată act: 12-dec-1991
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 130s,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
(1)JO C 54, 3.3.1989, p. 4, JO C 51, 2.3.1990, p. 12.
având în vedere avizul Parlamentului European (2),
(2)JO C 158, 26.6.1989, p. 487.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (3),
(3)JO C 159, 26.6.1989, p. 1.
Întrucât conţinutul de nitraţi în apă în anumite regiuni ale statelor membre este în creştere şi atinge deja un nivel ridicat în raport cu normele stabilite de Directiva 75/440/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind cerinţele de calitate pentru apa de suprafaţă destinată preparării apei potabile în statele membre (4), astfel cum a fost modificată prin Directiva 79/869/CEE (5), şi Directiva 80/778/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind calitatea apei destinate consumului uman (6), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1985;
(4)JO L 194, 25.7.1975, p. 26.
(5)JO L 271, 29.10.1979, p. 44.
(6)JO L 229, 30.8.1980, p. 11.
Întrucât al patrulea Program de acţiune al Comunităţilor Europene în domeniul mediului (7) indică intenţia Comisiei de a prezenta o propunere de directivă privind combaterea poluării apelor rezultată din împrăştierea îngrăşămintelor pe câmp sau din evacuarea efluenţilor de la complexele zootehnice şi din utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, precum şi reducerea acestei poluări;
(7)JO C 328, 7.12.1987, p. 1.
Întrucât se indică în Cartea verde a Comisiei, intitulată "Perspective ale politicii agricole comune", care defineşte reforma politicii agricole comune, că utilizarea îngrăşămintelor şi a gunoiului de grajd cu conţinut de azot este necesară agriculturii Comunităţii, dar că utilizarea excesivă a îngrăşămintelor constituie un pericol pentru mediu; întrucât este necesar să se ia măsuri comune pentru rezolvarea problemelor care decurg din creşterea intensivă a animalelor şi întrucât politica agricolă trebuie să ţină seama mai mult de politica în domeniul mediului;
întrucât Rezoluţia Consiliului din 28 iunie 1988 privind protecţia Mării Nordului şi a altor ape ale Comunităţii (8) invită Comisia să prezinte propuneri de măsuri comunitare;
(8)JO C 209, 9.8.1988, p. 3.
Întrucât nitraţii de origine agricolă sunt cauza principală a poluării care provine din surse difuze şi afectează apele Comunităţii;
întrucât este necesar, prin urmare, să se reducă poluarea directă sau indirectă a apelor cu nitraţii care provin din agricultură şi să se prevină răspândirea lor, pentru a proteja sănătatea umană, resursele vii, ecosistemele acvatice şi pentru a garanta alte utilizări legitime ale apelor; întrucât, în acest scop, este necesar să se ia măsuri privind stocarea şi împrăştierea pe soluri a compuşilor azotaţi şi privind anumite practici de gestionare a terenurilor;
întrucât poluarea apelor cu nitraţi într-un stat membru poate afecta apele celorlalte state membre şi întrucât este aşadar necesară o acţiune la nivel comunitar în conformitate cu articolul 130r;
întrucât statele membre, încurajând bunele practici agricole, pot asigura în viitor un anumit nivel de protecţie a tuturor apelor împotriva poluării;
întrucât este necesar să se prevadă o protecţie specială pentru anumite zone ale căror bazine de vărsare alimentează ape care ar putea fi poluate cu compuşi azotaţi;
întrucât este necesar ca statele membre să definească zonele vulnerabile, să elaboreze şi să pună în aplicare programe de acţiune care vizează reducerea poluării apelor cu compuşi azotaţi în aceste zone;
întrucât astfel de programe trebuie să cuprindă măsuri care vizează limitarea împrăştierii pe soluri a oricărui îngrăşământ care conţine azot şi, îndeosebi, să fixeze limitele specifice pentru împrăştierea efluenţilor de la complexe zootehnice;
întrucât este necesar, pentru asigurarea eficacităţii acţiunilor, să se supravegheze calitatea apelor şi să se aplice metode de referinţă pentru dozările compuşilor azotaţi;
întrucât se admite că condiţiile hidrogeologice din anumite state membre sunt de aşa natură încât vor fi probabil necesari mulţi ani pentru ca măsurile de protecţie să ducă la o îmbunătăţire a calităţii apelor;
întrucât este necesar să se instituie un comitet însărcinat să sprijine Comisia în aplicarea prezentei directive şi în adaptarea sa la progresul ştiinţific şi tehnic;
întrucât statele membre trebuie să întocmească şi să prezinte Comisiei rapoarte cu privire la aplicarea prezentei directive;
întrucât Comisia trebuie să raporteze periodic cu privire la aplicarea prezentei directive de către statele membre,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Obiectivul prezentei directive este de:
- a reduce poluarea apelor provocată sau indusă de nitraţii proveniţi din surse agricole;
- a preveni orice nouă poluare de acest tip.
Art. 2
În sensul prezentei directive:
(a)"ape subterane" înseamnă toate apele care se găsesc sub suprafaţa solului în zona de saturaţie şi care sunt în contact cu solul sau subsolul;
(b)"ape dulci" înseamnă apele care se prezintă în stare naturală cu un slab conţinut de săruri şi, în general, sunt considerate ca putând fi captate şi tratate în vederea producerii de apă potabilă;
(c)"compus azotat" înseamnă orice substanţă care conţine azot, cu excepţia azotului molecular gazos;
(d)"animale" înseamnă toate animalele crescute în scopuri de exploatare sau în scopuri lucrative;
(e)"fertilizant" înseamnă orice substanţă care conţine unul sau mai mulţi compuşi azotaţi împrăştiaţi pe soluri pentru a ameliora creşterea vegetaţiei, inclusiv efluenţii de la complexe zootehnice, reziduurile de la crescătoriile piscicole şi nămolul de epurare;
(f)"îngrăşământ chimic" înseamnă orice fertilizant fabricat după un procedeu industrial;
(g)"efluent de la complexe zootehnice" înseamnă dejecţiile animaliere sau un amestec de paie şi de dejecţii animaliere, chiar dacă au suferit o transformare;
(h)"împrăştiere" înseamnă îmbunătăţirea solului cu materii prin aruncare la suprafaţa solului, injectare, îngropare sau amestecare cu straturile superficiale ale solului;
(i)"eutrofizare" înseamnă îmbogăţirea apei cu compuşi azotaţi, provocând o dezvoltare accelerată a algelor şi a vegetalelor din specii superioare care perturbă echilibrul organismelor prezente în apă şi care antrenează o degradare a calităţii apei respective;
(j)"poluare" înseamnă evacuarea compuşilor azotaţi din surse agricole în mediul acvatic, direct sau indirect, cu consecinţe de natură să pună în pericol sănătatea umană, să dăuneze resurselor vii şi sistemului ecologic acvatic, să afecteze domeniul de agrement sau să stingherească alte utilizări legitime ale apelor;
(k)"zonă vulnerabilă" înseamnă terenurile desemnate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).
Art. 3
(1)Apele afectate de poluare şi cele care ar putea fi afectate, dacă nu se iau măsurile prevăzute la articolul 5, sunt definite de statele membre în funcţie de criteriile fixate la anexa I.
(2)În termen de doi ani de la data notificării prezentei directive, statele membre desemnează ca zone vulnerabile toate zonele cunoscute de pe teritoriul lor care alimentează apele definite în conformitate cu alineatul (1) şi care contribuie la poluare. Statele membre notifică această desemnare iniţială Comisiei în termen de şase luni.
(3)Atunci când apele definite de un stat membru în conformitate cu alineatul (1) sunt afectate de poluarea apelor unui alt stat membru care sunt drenate direct sau indirect, statul membru ale cărui ape sunt atinse de poluare poate notifica faptele celuilalt stat membru, precum şi Comisiei.
Statele membre respective organizează, eventual împreună cu Comisia, concertarea necesară pentru identificarea surselor poluării şi a măsurilor care trebuie luate în favoarea apelor poluate, pentru a le asigura conformitatea cu prezenta directivă.
(4)Statele membre reexaminează şi, dacă este necesar, revizuiesc sau completează în timp util, cel puţin o dată la patru ani, lista cu zonele vulnerabile desemnate, pentru a ţine seama de schimbările şi de factorii imprevizibili din momentul desemnării precedente. Statele membre notifică Comisiei, în termen de şase luni, orice revizuire sau adaos adus listei cu desemnările.
(5)Statele membre sunt scutite de obligaţia de a desemna zonele vulnerabile specifice dacă acestea stabilesc şi aplică pe întreg teritoriul lor naţional programele de acţiune prevăzute la articolul 5, în conformitate cu prezenta directivă.
Art. 4
(1)În scopul asigurării, pentru toate apele, a unui nivel general de protecţie împotriva poluării, statele membre, în termen de doi ani de la notificarea prezentei directive:
a)stabilesc un sau nişte coduri de bună practică agricolă, care vor fi puse în aplicare în mod voluntar de către agricultori şi care trebuie să cuprindă cel puţin elementele enumerate la punctul A din anexa II;
b)elaborează, dacă este necesar, un program care prevede formarea şi informarea agricultorilor în vederea promovării punerii în aplicare a codului sau a codurilor de bună practică agricolă.
(2)Statele membre prezintă Comisiei modalităţile codurilor lor de bună practică agricolă şi aceasta include informaţii asupra acestor coduri în raportul prevăzut la articolul 11. În temeiul informaţiilor primite, dacă este necesar, Comisia poate prezenta propuneri corespunzătoare Consiliului.
Art. 5
(1)Statele membre stabilesc programe de acţiune având drept obiect zonele vulnerabile desemnate, în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 1 şi în termen de doi ani de la desemnarea iniţială prevăzută la articolul 3 alineatul (2) sau de un an după fiecare nouă desemnare prevăzută la articolul 3 alineatul (4).
(2)Un program de acţiune poate avea drept obiect toate zonele vulnerabile situate pe teritoriul unui stat membru sau, dacă acest stat consideră potrivit, se pot întocmi programe diferite pentru diverse zone sau părţi de zone vulnerabile.
(3)Programele de acţiune ţin seama de:
a)datele ştiinţifice şi tehnice disponibile privind în principal cantităţile respective de azot de origine agricolă sau provenind din alte surse;
b)condiţiile de mediu din regiunile în cauză ale statului membru respectiv.
(4)Programele de acţiune se pun în practică într-un termen de patru ani de la elaborarea lor şi conţin următoarele măsuri obligatorii:
a)măsurile prevăzute la anexa III;
b)măsurile pe care statele membre le-au adoptat în codul sau codurile de bună practică agricolă elaborat(e) în conformitate cu articolul 4, cu excepţia acelora care au fost înlocuite cu măsurile enunţate la anexa III.
(5)În afară de aceasta, statele membre iau, în cadrul programelor de acţiune, toate măsurile suplimentare sau acţiunile consolidate pe care le consideră necesare, dacă se dovedeşte, de la început sau în baza experienţei dobândite la punerea în aplicare a programelor de acţiune, că măsurile prevăzute la alineatul (4) nu vor fi suficiente pentru a atinge obiectivele definite la articolul 1. La alegerea acestor măsuri sau acţiuni, statele membre ţin seama de eficacitatea şi de costul lor în raport cu alte măsuri preventive care ar putea fi adoptate.
(6)Statele membre elaborează şi pun în aplicare programe de supraveghere adecvate pentru a evalua eficacitatea programelor de acţiune întocmite în temeiul prezentului articol.
Statele membre care pun în aplicare dispoziţiile articolului 5 pe ansamblul teritoriului lor naţional supraveghează conţinutul în nitraţi al apelor (ape de suprafaţă şi ape subterane) în puncte de măsurare selecţionate, care permit determinarea întinderii poluării apelor cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
(7)Statele membre reexaminează şi, după caz, revizuiesc programele lor de acţiune, inclusiv orice măsură suplimentară adoptată în temeiul alineatul (5), la cel puţin fiecare patru ani. Statele membre informează Comisia asupra oricărei modificări aduse programelor de acţiune.
Art. 6
(1)În scopul desemnării zonelor vulnerabile şi al revizuirii listei stabilite, statele membre:
a)supraveghează timp de un an concentraţia de nitraţi din apele dulci, pe o perioadă de doi ani de la notificarea prezentei directive:
(i)la nivelul staţiilor de prelevare din apele de suprafaţă prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 75/440/CEE şi/sau al altor staţii reprezentative de prelevare din apele de suprafaţă ale statelor membre, cel puţin o dată pe lună şi în mod mai frecvent în timpul perioadelor de creştere a apelor;
(ii)la nivelul staţiilor reprezentative de prelevare din pânza freatică în statele membre, la intervale regulate, ţinându-se seama de dispoziţiile Directivei 80/778/CEE;
b)reiau programul de supraveghere descris la litera (a) cel puţin o dată la patru ani, exceptând cazul staţiilor de prelevare unde concentraţia de nitraţi a tuturor probelor precedente se dovedeşte a fi sub 25 miligrame pe litru şi unde nu se constată nici un factor nou care ar putea mări conţinutul în nitraţi; în acest caz, programul de supraveghere nu trebuie pus în aplicare decât la fiecare opt ani;
c)reexaminează la fiecare patru ani starea de eutrofizare a apelor dulci de suprafaţă, a apelor litorale şi a estuarelor.
(2)Sunt utilizate metodele de măsurare de referinţă definite la anexa IV.
Art. 7
Comisia poate elabora orientări pentru monitorizarea menţionată la articolele 5 şi 6 în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 9 alineatul (2).
Art. 8
Comisia poate adapta anexele la prezenta directivă la progresul ştiinţific şi tehnic.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 9 alineatul (3).
Art. 9
(1)Comisia este asistata de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplica articolele 5 si 7 din Decizia 1999/468/CE (*), cu respectarea dispozitiilor articolului 8.
Perioada prevazuta la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileste la trei luni.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(*)Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, 17.7.1999, p. 23).
Art. 10
(1)Statele membre înaintează Comisiei, pentru o perioadă de patru ani de la data notificării prezentei directive şi, ulterior, din patru în patru ani, un raport conţinând informaţiile prevăzute la anexa V.
(2)Statele membre prezintă Comisiei un raport, în conformitate cu prezentul articol, într-un termen de şase luni de la expirarea perioadei la care se referă acesta.
Art. 11
Pe baza informaţiilor primite în conformitate cu articolul 10, Comisia publică rapoarte de sinteză în termen de şase luni de la primirea rapoartelor statelor membre şi le comunică Parlamentului European şi Consiliului. În conformitate cu punerea în aplicare a prezentei directive, în special cu dispoziţiile din anexa III, Comisia înaintează Consiliului, până la 1 ianuarie 1998, un raport adaptat, după caz, propunerilor de revizuire din prezenta directivă.
Art. 12
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de doi ani de la notificarea acesteia (1). Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(1)Prezenta directivă a fost notificată statelor membre la 19 decembrie 1991.
(2)Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(3)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie 1991.
Pentru Consiliu Preşedintele J.G.M. ALDERS |
ANEXA I:CRITERIILE DE DEFINIRE A APELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (1)
(A)Apele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) se definesc în funcţie, inter alia, de următoarele criterii:
1.dacă apele de suprafaţă dulci, în special cele care servesc sau care sunt destinate captării apei potabile, conţin sau riscă să conţină, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5, o concentraţie de nitraţi peste cea prevăzută de Directiva 75/440/CEE;
2.dacă apele subterane au sau riscă să aibă un conţinut de nitraţi de peste 50 miligrame pe litru, din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5;
3.dacă lacurile naturale cu apă dulce, celelalte mase de apă dulce, estuarele, apele litorale şi apa mării sunt supuse sau riscă într-un viitor apropiat să fie supuse unei eutrofizări din cauza neaplicării măsurilor prevăzute la articolul 5.
(B)Statele membre ţin, de asemenea, seama la punerea în aplicare a acestor criterii:
1.de caracteristicile fizice şi de mediu ale apelor şi ale terenurilor;
2.de cunoştinţele actuale privind comportamentul compuşilor de azot din mediu (ape şi soluri);
3.de cunoştinţele actuale privind indicele măsurărilor efectuate în conformitate cu articolul 5.
ANEXA II:CODUL/CODURILE DE BUNĂ PRACTICĂ AGRICOLĂ
(A)În măsura în care sunt pertinente, codul sau codurile de bună practică agricolă care vizează reducerea poluării cu nitraţi şi care ţin seama de condiţiile dominante în diferite regiuni ale Comunităţii trebuie să cuprindă reguli conţinând elementele de mai jos:
1.perioadele în timpul cărora împrăştierea fertilizanţilor este necorespunzătoare;
2.condiţiile de împrăştiere a fertilizanţilor pe soluri foarte abrupte;
3.condiţiile de împrăştiere a fertilizanţilor pe solurile moi, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă;
4.condiţiile de împrăştiere a fertilizanţilor în apropierea cursurilor de apă;
5.capacitatea şi construirea bazinelor destinate stocării efluenţilor de la complexe zootehnice, în special măsurile privind împiedicarea poluării apelor prin scurgerea şi infiltrarea în sol sau scurgerea în apele de suprafaţă a lichidelor care conţin efluenţi de la complexe zootehnice şi efluenţi de materii vegetale precum furajele însilozate;
6.modurile de împrăştiere a îngrăşămintelor chimice şi a efluenţilor de la complexe zootehnice, în special nivelul şi uniformitatea acestora, pentru a putea menţine la un nivel acceptabil scurgerea în ape a elementelor nutritive.
(B)Statele membre pot include, de asemenea, elementele de mai jos în codul sau codurile lor de bună practică agricolă:
7.gestionarea terenurilor, în special utilizarea unui sistem de rotaţie a culturilor şi proporţionarea terenurilor consacrate culturilor permanente în raport cu culturile anuale;
8.menţinerea unei cantităţi minime de strat vegetal în cursul perioadelor (ploioase) destinate absorbţiei azotului din sol care, în lipsa unui astfel de strat vegetal, ar provoca o poluare a apelor cu nitraţi;
9.elaborarea planurilor de fertilizare în funcţie de fiecare exploataţie şi ţinerea registrelor de utilizare a fertilizanţilor;
10.prevenirea poluării apelor prin scurgerea şi percolarea apei departe de sistemul radicular al plantelor în cazul culturilor irigate.
ANEXA III:MĂSURILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE ACŢIUNE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) LITERA (a)
(1)Măsurile cuprind reguli privind:
1.perioadele în timpul cărora se interzice împrăştierea anumitor tipuri de fertilizanţi;
2.capacitatea bazinelor destinate stocării efluenţilor de la complexe zootehnice; aceasta trebuie să fie mai mare decât capacitatea necesară stocării în timpul celei mai lungi din perioadele de interzicere de împrăştiere în zona vulnerabilă, exceptând cazul în care se poate demonstra autorităţii competente că volumul efluenţilor de la complexe zootehnice care depăşeşte capacitatea de stocare reală se va evacua într-un mod inofensiv pentru mediu;
3.limitarea împrăştierii fertilizanţilor, conform bunelor practici agricole şi ţinându-se seama de caracteristicile zonei vulnerabile respective, în special:
a)de starea solurilor, a compoziţiei şi a pantei lor;
b)de condiţiile climatice, precipitaţii şi irigaţii;
c)de utilizarea solurilor şi a practicilor agricole, în special de sistemele de rotaţie a culturilor, şi bazată pe un echilibru între:
(i)necesarul previzibil de azot al culturilor
şi
(ii)azotul adus culturilor de sol şi de fertilizanţi şi reprezentând:
- cantitatea de azot prezentă în sol în momentul în care culturile încep să îl utilizeze în proporţii importante (cantităţi rămase la sfârşitul iernii);
- aportul de azot prin mineralizarea netă a rezervelor de azot organic din sol;
- aporturile de compuşi azotaţi proveniţi din dejecţiile animaliere;
- aporturile de compuşi azotaţi proveniţi din îngrăşămintele chimice şi alţi compuşi.
(2)Aceste măsuri garantează că, pentru fiecare exploataţie sau complex animalier, cantitatea efluenţilor împrăştiată anual, inclusiv de către animalele însele, nu depăşeşte o cantitate dată pe hectar.
Această cantitate dată pe hectar corespunde cantităţii de efluenţi conţinând 170 kg de azot. Cu toate acestea:
a)pentru primul program de acţiune pe patru ani, statele membre pot autoriza o cantitate de efluenţi conţinând până la 210 kg de azot;
b)în timpul primului program de acţiune pe patru ani şi la sfârşitul acestui program, statele membre pot fixa cantităţi diferite de cele indicate anterior. Aceste cantităţi trebuie determinate astfel încât să nu compromită realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1 şi trebuie să se justifice prin criterii obiective precum:
- perioadele lungi de vegetaţie;
- culturi cu o puternică absorbţie de azot;
- precipitaţii nete ridicate în zona vulnerabilă;
- soluri cu capacitate de denitrificare foarte ridicată.
În cazul în care un stat membru admite o altă valoare în temeiul paragrafului al doilea litera (b), acesta informează Comisia, care analizează motivul efectuării modificării respective, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 9 alineatul (2).
(3)Statele membre pot calcula cantităţile prevăzute la punctul 2 în funcţie de numărul de animale.
(4)Statele membre informează Comisia despre modalitatea de punere în aplicare a punctului 2. În conformitate cu informaţiile primite, Comisia poate, dacă consideră necesar, să prezinte Consiliului propunerile corespunzătoare, în conformitate cu articolul 11.
ANEXA IV:METODELE DE MĂSURARE DE REFERINŢĂ
Îngrăşămintele chimice
Compuşii azotaţi se măsoară după metoda prezentată de Directiva 77/535/CEE a Comisiei din 22 iunie 1977 privind armonizarea legislaţiei statelor membre în domeniul metodelor de prelevare a probelor şi de analiză a îngrăşămintelor (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 89/519/CEE (2).
(1)JO L 213, 22.8.1977, p. 1.
(2)JO L 265, 12.9.1989, p. 30.
Apele dulci, apele litorale şi apa mării
Concentraţia de nitraţi se măsoară în conformitate cu articolul 4a alineatul (3) din Decizia 77/795/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1977 de stabilire a unei proceduri comune pentru schimbul de informaţii privind calitatea apei dulci de suprafaţă de pe teritoriul Comunităţii (3), astfel cum a fost modificată prin Decizia 86/574/CEE (4).
(3)JO L 334, 24.12.1977, p. 29.
(4)JO L 335, 28.11.1986, p. 44.
ANEXA V:INFORMAŢIILE CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN RAPOARTELE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10
1.O dare de seamă asupra acţiunilor de prevenire întreprinse în conformitate cu articolul 4.
2.O hartă:
a)a apelor identificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) şi anexa I indicând, în fiecare caz, care dintre criteriile menţionate la anexa I este utilizat în vederea acestei identificări;
b)a zonelor identificate desemnate, separând în mod clar zonele vechi şi zonele desemnate de la ultimul raport.
3.Un rezumat al rezultatelor supravegherii efectuate în conformitate cu articolul 6, cuprinzând un referat al observaţiilor care au dus la desemnarea fiecărei zone vulnerabile şi la orice reexaminare sau îmbunătăţire adusă desemnării.
4.Un rezumat al programelor de acţiune elaborate în conformitate cu articolul 5 şi în special:
a)măsurile necesare în temeiul articolului 5 alineatul (4) literele (a) şi (b);
b)informaţiile necesare în temeiul punctului 4 din anexa III;
c)orice măsură suplimentară sau acţiune consolidată aplicată în conformitate cu articolul 5 alineatul (5);
d)un rezumat al rezultatelor programelor de supraveghere puse în aplicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (6);
e)estimările statelor membre privind termenele aproximative în care se poate aştepta ca apele definite în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) să reacţioneze la măsurile preconizate în programul de acţiune, precum şi un indiciu al gradului de incertitudine pe care îl prezintă aceste estimări.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007