Art. 2. - Art. 2: Obligaţia de informare - Directiva 91/533/CEE/14-oct-1991 privind obligaţia angajatorului de a informa lucrătorii asupra condiţiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 2: Obligaţia de informare
(1)Angajatorul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa lucrătorului salariat, căruia i se aplică prezenta directivă, denumit în continuare lucrător, elementele esenţiale ale contractului sau raportului de muncă.
(2)Informarea prevăzută la alineatul (1) se referă cel puţin la următoarele elemente:
a)identitatea părţilor;
b)locul de muncă; dacă locul de muncă nu este fix sau dacă nu există un loc de muncă de bază, se va menţiona că lucrătorul are diferite locuri de muncă şi sediul înregistrat al întreprinderii sau, dacă este cazul, domiciliul angajatorului;
c)_
(i)titlul, gradul, natura sau categoria activităţii pentru care este angajat lucrătorul sau
(ii)o scurtă caracterizare sau descriere a activităţii;
d)data de la care contractul sau raportul de muncă produce efecte;
e)În cazul unui contract sau al unui raport de muncă pe durată determinată, durata estimată a acestora;
f)durata concediului cu plată la care are dreptul lucrătorul sau procedura de acordare şi stabilire a acestuia, dacă durata acestuia nu poate fi comunicată în momentul în care se face informarea;
g)durata perioadei de preaviz care trebuie respectată de către angajator şi lucrător, în cazul încetării contractului sau a raportului de muncă sau metoda de stabilire a unei astfel de perioade de preaviz, dacă aceasta nu poate fi indicată atunci când sunt furnizate informaţiile;
h)suma iniţială de bază, celelalte elemente componente şi frecvenţa plăţii remuneraţiei pe care lucrătorul are dreptul să o primească;
i)durata unei zile sau săptămâni normale de lucru a lucrătorului;
j)unde este cazul:
(i)convenţiile colective sau acordurile colective care reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;
sau
(ii)în cazul unor convenţii colective încheiate în afara întreprinderii de către organisme sau instituţii paritare speciale, denumirea organismului competent sau al instituţiei paritare competente în cadrul cărora au fost încheiate contractele.
(3)Informaţiile privind elementele menţionate la alineatul (2) literele (f) - (i) pot fi furnizate, unde este cazul, sub forma unei trimiteri la actele cu putere de lege, la actele administrative sau la alte norme obligatorii ori la convenţiile colective care reglementează aceste aspecte.