Capitolul iii - INFORMAŢII PRIVIND BENEFICIARUL REAL - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
CAPITOLUL III:INFORMAŢII PRIVIND BENEFICIARUL REAL
Art. 30
(1)Statele membre se asigură că entităţilor corporative şi altor entităţi juridice înregistrate pe teritoriul lor li se solicită să obţină şi să deţină informaţii adecvate, corecte şi actualizate cu privire la beneficiarul lor real, inclusiv detaliile intereselor generatoare de beneficii deţinute. Statele membre se asigură că nerespectarea prezentului articol este supusă unor măsuri sau sancţiuni eficace, proporţionale şi disuasive.
Statele membre se asigură că aceste entităţi au obligaţia de a furniza entităţilor obligate, pe lângă informaţiile privind proprietarul lor de drept, informaţii privind beneficiarul real, atunci când entităţile obligate iau măsuri de precauţie privind clientela în conformitate cu capitolul II.
Statele membre solicită ca beneficiarii reali ai entităţilor corporative sau ai altor entităţi juridice, inclusiv prin deţinerea de acţiuni, de drepturi de vot, de participaţii în capitalurile proprii, de acţiuni la purtător sau exercitarea controlului prin alte mijloace, să furnizeze respectivelor entităţi toate informaţiile necesare entităţilor corporative sau altor entităţi juridice pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la primul paragraf.

(2)Statele membre solicită ca informaţiile menţionate la alineatul (1) să poată fi accesate în timp util de către autorităţile competente şi de către unităţile de informaţii financiare.
(3)Statele membre se asigură că informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt păstrate într-un registru central în fiecare stat membru, de exemplu un registru comercial, un registru al societăţilor, astfel cum sunt menţionate la articolul 3 din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), sau un registru public. Statele membre informează Comisia cu privire la caracteristicile respectivelor mecanisme naţionale. Informaţiile privind beneficiarii reali conţinute în această bază de date pot fi colectate în conformitate cu sistemele naţionale.
(1)Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor (JO L 258, 1.10.2009, p. 11).
(4)Statele membre solicită ca informaţiile păstrate în registrul central menţionat la alineatul (3) să fie adecvate, corecte şi actualizate şi introduc mecanisme în acest sens. Astfel de mecanisme includ solicitarea ca entităţile obligate şi, dacă este cazul şi în măsura în care această cerinţă nu interferează nejustificat cu funcţiile lor, autorităţile competente să raporteze orice discrepanţe între informaţiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali şi informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin. În caz de discrepanţe raportate, statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a le soluţiona în timp util şi, dacă este cazul, că o menţiune specifică este inclusă între timp în registrul central.

(5)Statele membre se asigură că informaţiile privind beneficiarul real sunt accesibile în toate cazurile:
a)autorităţilor competente şi unităţilor de informaţii financiare, fără nicio restricţie;
b)entităţilor obligate, în cadrul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela în conformitate cu capitolul II;
c)oricărei persoane sau organizaţii care poate demonstra un interes legitim.
Persoanelor sau organizaţiilor menţionate la litera (c) de la primul paragraf li se permite accesul cel puţin la numele, luna şi anul naşterii, ţara de reşedinţă şi cetăţenia beneficiarului real, precum şi natura şi amploarea interesului generator de beneficii deţinut.
Statele membre pot, în condiţii care urmează să fie stabilite în dreptul intern, să prevadă accesul la informaţii suplimentare care să permită identificarea beneficiarului real. Informaţiile suplimentare includ cel puţin data naşterii sau datele de contact, în conformitate cu normele de protecţie a datelor.

(51)Statele membre pot decide să permită accesul la informaţiile păstrate în registrele lor naţionale menţionate la alineatul (3), cu condiţia înregistrării online şi a plăţii unei taxe, care nu trebuie să depăşească costurile administrative asociate punerii la dispoziţie a informaţiilor, inclusiv costurile de întreţinere şi dezvoltare a registrului.

(6)Statele membre asigură accesul prompt şi nerestricţionat al autorităţilor competente şi al unităţilor de informaţii financiare la toate informaţiile păstrate în registrul central menţionat la alineatul (3), fără a alerta entitatea în cauză. De asemenea, statele membre permit accesul prompt al entităţilor obligate atunci când aplică măsuri de precauţie privind clientela în conformitate cu capitolul II.
Autorităţile competente cărora li se acordă accesul la registrul central menţionat la alineatul (3) sunt autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanţării terorismului, precum şi autorităţile fiscale, autorităţile de supraveghere a entităţilor obligate şi autorităţile care au funcţia de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracţiunilor principale asociate şi a cazurilor de finanţare a terorismului, precum şi funcţia de urmărire şi de punere sub sechestru sau de îngheţare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni.

(7)Statele membre se asigură că autorităţile competente şi unităţile de informaţii financiare sunt în măsură să furnizeze informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (3) autorităţilor competente şi unităţilor de informaţii financiare din alte state membre în timp util şi în mod gratuit.

(8)Statele membre solicită ca entităţile obligate să nu se bazeze exclusiv pe registrul central menţionat la alineatul (3) pentru a-şi îndeplini cerinţele referitoare la precauţia privind clientela în conformitate cu capitolul II. Aceste cerinţe sunt îndeplinite prin utilizarea unei abordări bazate pe riscuri.
(9)În circumstanţe excepţionale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menţionat la alineatul (5) primul paragraf literele (b) şi (c) ar expune beneficiarul real unui risc disproporţionat, riscului de fraudă, de răpire, de şantaj, de extorcare, de hărţuire, de violenţă sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este un minor sau în stare de incapacitate juridică, statele membre pot prevedea o excepţie de la acest acces pentru toate sau o parte din informaţiile privind beneficiarul real, de la caz la caz. Statele membre se asigură că aceste excepţii sunt acordate pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepţional al circumstanţelor. Dreptul la o cale de atac administrativă a deciziei de exceptare şi la o cale de atac judiciară eficientă este garantat. Un stat membru care acordă excepţii publică date statistice anuale privind numărul excepţiilor acordate şi motivele declarate şi raportează datele Comisiei.
Excepţiile acordate în temeiul primului paragraf din prezentul alineat nu se aplică instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare sau entităţilor obligate menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (b) care sunt funcţionari publici.

(10)Statele membre se asigură că registrele centrale menţionate la alineatul (3) din prezentul articol sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (*). Conectarea registrelor centrale ale statelor membre la platformă se face în conformitate cu specificaţiile tehnice şi cu procedurile stabilite de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 şi cu articolul 31a din prezenta directivă.
(*)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).
Statele membre se asigură că informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt disponibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor stabilit de articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre prin care se pun în aplicare alineatele (5), (5 a) şi (6) din prezentul articol.
Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt disponibile prin intermediul registrelor naţionale şi prin sistemul de interconectare a registrelor timp de minimum cinci ani şi maximum 10 ani după ce entitatea corporativă sau altă entitate juridică a fost radiată din registru. Statele membre cooperează între ele şi cu Comisia în scopul punerii în aplicare a diferitelor tipuri de acces în conformitate cu prezentul articol.

Art. 31
(1)Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică fiduciilor şi altor tipuri de construcţii juridice similare, cum ar fi, printre altele, anumite tipuri de instrumente Treuhand sau fideicomiso atunci când acestea au o structură sau funcţii similare fiduciilor. Statele membre identifică caracteristicile pentru a determina cazurile în care construcţiile juridice au o structură sau funcţii similare fiduciilor în ceea ce priveşte astfel de construcţii juridice ce operează în temeiul dreptului lor intern.
Fiecare stat membru impune ca fiduciarii oricărei fiducii exprese administrate în statul membru respectiv să obţină şi să deţină informaţii adecvate, corecte şi actualizate privind beneficiarul real al fiduciei. Aceste informaţii includ identitatea:
a)constituitorului (constituitorilor);
b)fiduciarului (fiduciarilor);
c)protectorului (protectorilor) (dacă există);
d)beneficiarilor sau categoriei de beneficiari;
e)oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei.
Statele membre se asigură că nerespectarea prezentului articol este supusă unor măsuri sau sancţiuni eficace, proporţionale şi disuasive.

(2)Statele membre se asigură că fiduciarii sau persoanele ce deţin poziţii echivalente în cadrul construcţiilor juridice similare astfel cum se menţionează la alineatul (1) din prezentul articol, dezvăluie statutul pe care îl au şi furnizează în timp util entităţilor obligate informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol atunci când, în calitate de fiduciari sau persoane ce deţin poziţii echivalente în cadrul construcţiilor juridice similare, aceştia stabilesc o relaţie de afaceri sau efectuează o tranzacţie ocazională cu o valoare care depăşeşte pragul prevăzut la articolul 11 literele (b), (c) şi (d).

(3)Statele membre solicită ca informaţiile menţionate la alineatul (1) să poată fi accesate în timp util de către autorităţile competente şi de către unităţile de informaţii financiare.
(31)Statele membre solicită ca informaţiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor exprese şi ai construcţiilor juridice similare astfel cum se menţionează la alineatul (1) să fie păstrate într-un registru central al beneficiarilor reali instituit de statul membru în care îşi are sediul sau reşedinţa fiduciarul fiduciei sau persoana care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară.
În cazul în care sediul sau locul de reşedinţă al fiduciarului unei fiducii sau al persoanei care deţine o poziţie echivalentă în construcţia juridică similară se află în afara Uniunii, informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt păstrate într-un registru central instituit de statul membru în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deţine o poziţie echivalentă într-o construcţie juridică similară se angajează într-o relaţie de afaceri sau achiziţionează bunuri imobiliare în numele fiduciei sau al construcţiei juridice similare.
În cazul în care fiduciarii unei fiducii sau persoanele care deţin poziţii echivalente într-o construcţie juridică similară sunt stabiliţi sau îşi au reşedinţa în state membre diferite sau în cazul în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deţine o poziţie echivalentă în construcţia juridică similară se angajează în relaţii de afaceri multiple în numele fiduciei sau al construcţiei juridice similare în diferite state membre, un certificat de dovadă a înregistrării sau un extras al informaţiilor privind beneficiarii reali păstrate într-un registru de unul dintre statele membre pot fi considerate suficiente pentru a considera îndeplinită obligaţia de înregistrare.

(4)Statele membre se asigură că informaţiile privind beneficiarul real al unei fiducii sau al unei construcţii juridice similare sunt accesibile în toate cazurile:
a)autorităţilor competente şi unităţilor de informaţii financiare, fără nicio restricţie;
b)entităţilor obligate, în cadrul aplicării măsurilor de precauţie privind clientela, în conformitate cu capitolul II;
c)oricărei persoane fizice sau juridice care poate demonstra un interes legitim de a accesa informaţiile privind beneficiarul real.
Informaţiile accesibile persoanelor fizice sau juridice menţionate la primul paragraf litera (c) constau în numele, luna şi anul naşterii, ţara de reşedinţă şi cetăţenia beneficiarului real, precum şi natura şi amploarea interesului generator de beneficii deţinut.
Statele membre pot, în condiţii care urmează să fie stabilite în dreptul intern, să prevadă accesul la informaţii suplimentare care să permită identificarea beneficiarului real. Informaţiile suplimentare respective includ cel puţin data naşterii sau datele de contact, în conformitate cu normele de protecţie a datelor. Statele membre pot permite accesul mai larg la informaţiile păstrate în registru, în conformitate cu dreptul lor intern.
Autorităţile competente cărora li se acordă accesul la registrul central menţionat la alineatul (3a) sunt autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanţării terorismului, precum şi autorităţile fiscale, autorităţile de supraveghere a entităţilor obligate şi autorităţile care au funcţia de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracţiunilor principale asociate şi a cazurilor de finanţare a terorismului, precum şi funcţia de urmărire şi de punere sub sechestru sau de îngheţare şi confiscare a activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni.

(41)Statele membre pot decide să permită accesul la informaţiile păstrate în registrele lor naţionale menţionate la alineatul (3a), cu condiţia înregistrării online şi a plăţii unei taxe, care nu trebuie să depăşească costurile administrative asociate punerii la dispoziţie a informaţiilor, inclusiv costurile de întreţinere şi dezvoltare a registrului.

(5)Statele membre solicită ca informaţiile păstrate în registrul central menţionat la alineatul (3a) să fie adecvate, corecte şi actualizate şi introduc mecanisme în acest sens. Astfel de mecanisme includ solicitarea ca entităţile obligate şi, dacă este cazul şi în măsura în care această cerinţă nu interferează nejustificat cu funcţiile lor, autorităţile competente să raporteze orice discrepanţe între informaţiile privind beneficiarii reali disponibile în registrele centrale şi informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin. În caz de discrepanţe raportate, statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a le soluţiona în timp util şi, dacă este cazul, că o menţiune specifică este inclusă între timp în registrul central.

(6)Statele membre se asigură că entităţile obligate nu se bazează exclusiv pe registrul central menţionat la alineatul (4) pentru a-şi îndeplini cerinţele referitoare la precauţia privind clientela astfel cum sunt prevăzute în capitolul II. Cerinţele respective se îndeplinesc prin utilizarea unei abordări bazate pe riscuri.
(7)Statele membre se asigură că autorităţile competente şi unităţile de informaţii financiare sunt în măsură să furnizeze informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (3) autorităţilor competente şi unităţilor de informaţii financiare din alte state membre în timp util şi în mod gratuit.
(71)În circumstanţe excepţionale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menţionat la alineatul (4) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) ar expune beneficiarul real riscului disproporţionat, riscului de fraudă, de răpire, de şantaj, de extorcare, de hărţuire, de violenţă sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este un minor sau în stare de incapacitate juridică, statele membre pot prevedea o excepţie de la acest acces pentru toate sau o parte din informaţiile privind beneficiarul real, de la caz la caz. Statele membre se asigură că aceste excepţii sunt acordate pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepţional al circumstanţelor. Dreptul la o cale de atac administrativă a deciziei de exceptare şi la o cale de atac judiciară eficientă este garantat. Un stat membru care acordă excepţii publică date statistice anuale privind numărul excepţiilor acordate şi motivele declarate şi raportează datele Comisiei.
Excepţiile acordate în temeiul primului paragraf nu se aplică instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare şi nici entităţilor obligate menţionate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (b), care sunt funcţionari publici.
În cazul în care un stat membru decide să instituie o excepţie în conformitate cu primul paragraf, acesta nu restricţionează accesul la informaţii al autorităţilor competente şi al unităţilor de informaţii financiare.

(8)[textul din Art. 31, alin. (8) din capitolul III a fost abrogat la 09-iul-2018 de Art. 1, punctul 16., alin. (I) din Directiva 843/30-mai-2018]
(9)Statele membre se asigură că registrele centrale menţionate la alineatul (3a) din prezentul articol sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132. Conectarea registrelor centrale ale statelor membre la platformă se face în conformitate cu specificaţiile tehnice şi cu procedurile stabilite de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 şi cu articolul 31a din prezenta directivă.
Statele membre se asigură că informaţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sunt disponibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor stabilit de articolul 22 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1132, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre prin care se pun în aplicare alineatele (4) şi (5) din prezentul articol.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că doar informaţiile menţionate la alineatul (1) care sunt actualizate şi corespund beneficiarului real efectiv sunt puse la dispoziţie prin registrele lor naţionale şi prin sistemul de interconectare a registrelor, iar accesul la informaţiile respective se face în conformitate cu normele privind protecţia datelor.
Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt disponibile prin intermediul registrelor naţionale şi prin sistemul de interconectare a registrelor timp de minimum cinci ani şi maximum 10 ani după ce motivele de înregistrare a informaţiilor privind beneficiarul real astfel cum se menţionează la alineatul (3a) au încetat să existe. Statele membre cooperează cu Comisia în scopul punerii în aplicare a diferitelor tipuri de acces în conformitate cu alineatele (4) şi (4a).
(10)Statele membre notifică Comisiei până la 10 iulie 2019 categoriile, descrierea caracteristicilor, numele şi, după caz, temeiul juridic al fiduciilor şi al construcţiilor juridice similare menţionate la alineatul (1). Comisia publică lista consolidată a acestor fiducii şi construcţii juridice similare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la 10 septembrie 2019.
Până la 26 iunie 2020, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului, în care se evaluează dacă toate fiduciile şi construcţiile juridice similare astfel cum se menţionează la alineatul (1) reglementate în conformitate cu dreptul statelor membre au fost identificate în mod corespunzător şi au făcut obiectul obligaţiilor astfel cum sunt stabilite în prezenta directivă. După caz, Comisia ia măsurile necesare care se impun pe baza concluziilor acestui raport.

Art. 31a: Acte de punere în aplicare
Atunci când este necesar, în plus faţă de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 şi în conformitate cu articolele 30 şi 31 din prezenta directivă, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificaţiile tehnice şi procedurile necesare pentru interconectarea registrelor centrale ale statelor membre astfel cum se menţionează la articolul 30 alineatul (10) şi la articolul 31 alineatul (9), în ceea ce priveşte:
(a)specificaţiile tehnice care definesc setul de date tehnice necesare pentru ca platforma să îşi execute funcţiile, precum şi metoda de stocare, utilizare şi protecţie a unor astfel de date;
(b)criteriile comune conform cărora informaţiile privind beneficiarii reali sunt disponibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în funcţie de nivelul de acces acordat de statele membre;
(c)detaliile tehnice referitoare la modul în care informaţiile privind beneficiarii reali urmează să fie puse la dispoziţie;
(d)condiţiile tehnice de disponibilitate a serviciilor furnizate de sistemul de interconectare a registrelor;
(e)modalităţile tehnice privind modul de punere în aplicare a diferitelor tipuri de acces la informaţii privind beneficiarii reali pe baza articolului 30 alineatul (5) şi articolul 31 alineatul (4);
(f)modalităţile de plată în cazul în care accesul la informaţiile privind beneficiarii reali este condiţionat de achitarea unei taxe în conformitate cu articolul 30 alineatul (5a) şi articolul 31 alineatul (4a), ţinând seama de mecanismele de plată disponibile, cum ar fi tranzacţiile de plată la distanţă.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 64a alineatul (2).
În actele sale de punere în aplicare, Comisia depune eforturi să reutilizeze tehnologii cu succes dovedit şi practici curente. Comisia se asigură că sistemele dezvoltate nu ocazionează costuri peste ceea ce este absolut necesar pentru a pune în aplicare prezenta directivă. Actele de punere în aplicare ale Comisiei se caracterizează prin transparenţă şi prin schimbul de experienţă şi informaţii între Comisie şi statele membre.