Art. 40. - Statele membre solicită entităţilor obligate să păstreze următoarele documente şi informaţii, în conformitate cu dreptul intern, în scopul prevenirii, depistării şi investigării de către unitatea de informaţii financiare sau de către alte autorităţi competente a posibilelor cazuri de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului: - Directiva 849/20-mai-2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 141L

În vigoare
Versiune de la: 30 Decembrie 2024
Art. 40
(1)Statele membre solicită entităţilor obligate să păstreze următoarele documente şi informaţii, în conformitate cu dreptul intern, în scopul prevenirii, depistării şi investigării de către unitatea de informaţii financiare sau de către alte autorităţi competente a posibilelor cazuri de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului:
a)în cazul precauţiei privind clientela, o copie a documentelor şi a informaţiilor necesare pentru respectarea cerinţelor de precauţie privind clientela stabilite în capitolul II, inclusiv, dacă sunt disponibile, informaţiile obţinute prin mijloacele de identificare electronică, servicii de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, sau orice alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autorităţile naţionale relevante, pe o perioadă de cinci ani de la încetarea relaţiei de afaceri cu clientul lor sau de la data unei tranzacţii ocazionale;

b)documente justificative şi evidenţe ale tranzacţiilor, constând în documente originale sau copii admise în procedurile judiciare în temeiul dreptului intern aplicabil, necesare pentru identificarea tranzacţiilor, pentru o perioadă de cinci ani de la la încetarea relaţiei de afaceri cu clientul sau de la data tranzacţiei ocazionale.
La expirarea perioadei de păstrare menţionate în primul paragraf, statele membre se asigură că entităţile obligate şterg datele cu caracter personal, cu excepţia circumstanţelor prevăzute în dreptul intern în care entităţile obligate pot sau trebuie să păstreze în continuare datele. Statele membre pot permite sau impune păstrarea în continuare a datelor după ce au efectuat o evaluare cuprinzătoare a necesităţii şi proporţionalităţii unei astfel de păstrări suplimentare şi consideră că aceasta este justificată de necesitatea de a preveni, depista sau investiga activităţile de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Respectiva perioadă de păstrare suplimentară nu depăşeşte cinci ani suplimentari.
Perioada de păstrare menţionată la prezentul alineat, inclusiv faptul că perioada de păstrare suplimentară nu depăşeşte cinci ani suplimentari, se aplică, de asemenea, în cazul datelor accesibile prin mecanismele centralizate menţionate la articolul 32a.

(2)În cazul în care, la 25 iunie 2015, într-un stat membru sunt în desfăşurare proceduri judiciare care vizează prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a unor cazuri presupuse de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului şi o entitate obligată deţine informaţii sau documente referitoare la respectivele proceduri, entitatea obligată poate păstra informaţiile sau documentele respective în conformitate cu dreptul intern pentru o perioadă de cinci ani de la 25 iunie 2015. Fără a aduce atingere dispoziţiilor din dreptul penal intern privind mijloacele de probă aplicabile anchetelor penale şi procedurilor judiciare în curs, statele membre pot permite sau solicita păstrarea unor astfel de informaţii sau documente pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în cazul în care a fost stabilită necesitatea şi proporţionalitatea unei astfel de păstrări suplimentare pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a unor cazuri presupuse de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.