Directiva 77/249/CEE/22-mar-1977 de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de către avocaţi
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 1 Iulie 2013
Directiva 77/249/CEE/22-mar-1977 de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de către avocaţi
Dată act: 22-mar-1977
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolele 57 şi 66,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),
(1)JO C 103, 5.10.1972, p. 19 şi JO C 53, 8.3.1976, p. 33.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO C 36, 28.3.1970, p. 37 şi JO C 50, 4.3.1976, p. 17.
întrucât, în aplicarea tratatului, de la sfârşitul perioadei de tranziţie în ceea ce priveşte prestarea de servicii este interzisă orice restricţie pe baza naţionalităţii sau a condiţiilor de şedere;
întrucât prezenta directivă se referă numai la măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a activităţilor de avocat prin prestare de servicii; întrucât vor fi necesare măsuri mai elaborate pentru a facilita exercitarea efectivă a dreptului de stabilire;
întrucât exercitarea efectivă a activităţilor de avocat prin prestare de servicii presupune ca statul membru gazdă să recunoască drept avocaţi acele persoane care exercită această profesie în diferite state membre;
întrucât prezenta directivă se referă numai la prestarea de servicii şi nu conţine dispoziţii privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, beneficiarul directivei va utiliza titlul profesional din statul membru în care s-a stabilit, denumit în continuare „statul membru de provenienţă",
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
(1)Prezenta directivă se aplică, în limitele şi în condiţiile pe care le prevede, activităţilor de avocat exercitate prin prestare de servicii. Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentei directive, statele membre pot rezerva unor categorii determinate de avocaţi întocmirea actelor autentice care să permită administrarea bunurilor unor persoane decedate, precum şi constituirea sau transferul de drepturi reale imobiliare.
(2)Prin „avocat" se înţelege orice persoană abilitată să îşi exercite activităţile profesionale sub una din următoarele denumiri:
Belgia: avocat/advocaat
Danemarca: advokat
Republica Federală Germania: Rechtsanwalt
Franţa: avocat
Irlanda: barrister, solicitor
Italia: avvocato
Luxemburg: avocat-avoue
Ţările de Jos: advocaat
Regatul Unit al Marii Britanii: advocate, barrister, solicitor.
Bulgaria ...............
România Avocat".
Elveţia:
Advokat, Rechtsanwalt, Anwalt, Fursprecher, Fursprech
Avocat
Avvocato.
Croaţia: Odvjetnik/Odvjetnica.
Art. 2
Fiecare stat membru recunoaşte ca avocat, în vederea exercitării activităţilor menţionate la articolul 1 alineatul (1), orice persoană menţionată la alineatul (2) din articolul menţionat.
Art. 3
Orice persoană menţionată la articolul 1 îşi utilizează titlul profesional exprimat în limba sau una din limbile statului de provenienţă, cu indicarea organizaţiei profesionale de care aparţine sau a instanţei pe lângă care este admisă să practice în aplicarea legislaţiei acestui stat.
Art. 4
(1)Activităţile privind reprezentarea şi apărarea unui client în justiţie sau în faţa autorităţilor publice se exercită în fiecare stat membru gazdă în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat, cu excluderea oricărei condiţii de şedere sau de înscriere într-o organizaţie profesională în statul respectiv.
(2)În exercitarea acestor activităţi, avocatul respectă regulile profesionale ale statului membru gazdă, fără a aduce atingere obligaţiilor care îi revin în statul membru de provenienţă.
(3)În cazul în care aceste activităţi se exercită în Regatul Unit al Marii Britanii, prin „norme profesionale ale statului membru gazdă" se înţeleg normele profesionale ale statului membru gazdă pentru „solicitors", în cazul în care activităţile respective nu sunt specifice pentru „barristers" sau pentru „advocates". În caz contrar, se aplică normele profesionale cu privire la aceştia din urmă. Cu toate acestea, pentru „barristers" de provenienţă din Irlanda se aplică tot normele profesionale pentru „barristers" sau „advocates" din Regatul Unit al Marii Britanii.
În cazul în care aceste activităţi se exercită în Irlanda, prin „norme profesionale ale statului membru gazdă" se înţeleg, în măsura în care reglementează prezentarea orală a unei cauze în instanţă, normele profesionale pentru „barristers". În toate celelalte cazuri se aplică normele profesionale pentru „solicitors". Cu toate acestea, pentru „barristers" şi „advocates" de provenienţă din Regatul Unit al Marii Britanii se aplică tot normele profesionale pentru „barristers" din Irlanda.
(4)Pentru exercitarea altor activităţi decât cele menţionate la alineatul (1), avocatului i se aplică condiţiile şi normele profesionale ale statului membru de provenienţă, fără a aduce atingere respectării normelor care reglementează profesia în statul membru gazdă, oricare ar fi sursa lor, în special celor cu privire la incompatibilitatea între exercitarea activităţilor de avocat şi cea a altor activităţi în acest stat, la secretul profesional, la relaţiile între confraţi, la interdicţia ca acelaşi avocat să acorde asistenţă juridică unor părţi având interese contrare, precum şi la publicitate. Aceste norme nu se aplică decât în cazul în care pot fi respectate de către un avocat care nu este stabilit în statul membru gazdă şi în măsura în care respectarea acestora este justificată obiectiv pentru asigurarea, în statul respectiv, a exercitării corecte a activităţilor de avocat, a demnităţii profesiei şi a respectării normelor privind incompatibilitatea.
Art. 5
Pentru exercitarea activităţilor referitoare la reprezentarea şi apărarea unui client în justiţie, fiecare stat membru poate impune avocaţilor prevăzuţi la articolul 1:
- să fie prezentaţi, în conformitate cu normele sau uzanţele locale, preşedintelui jurisdicţiei şi, după caz, decanului competent în statul membru gazdă;
- să acţioneze în colaborare fie cu un avocat care profesează pe lângă jurisdicţia sesizată şi care ar fi responsabil, după caz, faţă de această jurisdicţie, fie cu un „avoue" sau „procuratore" care profesează pe lângă aceasta.
Art. 6
Orice stat membru poate exclude avocaţii salariaţi, care au încheiat un contract de muncă cu o întreprindere publică sau privată, de la exercitarea activităţilor de reprezentare şi de apărare în justiţie a întreprinderii respective, în măsura în care avocaţii stabiliţi în statul respectiv nu sunt autorizaţi să le exercite.
Art. 7
(1)Autoritatea competentă a statului membru gazdă poate impune prestatorului de servicii dovedirea calităţii sale de avocat.
(2)În cazul nerespectării obligaţiilor în vigoare în statul membru gazdă, prevăzute la articolul 4, autoritatea competentă din acest stat stabileşte, în conformitate cu propriile norme de drept şi de procedură, consecinţele acestei nerespectări şi, în acest scop, poate obţine orice informaţii profesionale utile cu privire la prestatorul de servicii. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru de provenienţă cu privire la orice decizie adoptată. Aceste comunicări nu aduc atingere caracterului confidenţial al informaţiilor furnizate.
Art. 8
(1)Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de doi ani de la data notificării şi informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 22 martie 1977.
Pentru Consiliu Preşedintele Judith HART |
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007