Directiva 76/211/CEE/20-ian-1976 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcţie de masă sau volum, a anumitor produse preambalate
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 26 Iulie 2019
Directiva 76/211/CEE/20-ian-1976 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcţie de masă sau volum, a anumitor produse preambalate
Dată act: 20-ian-1976
Emitent: Consiliul Comunitatilor Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul 100,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Adunării (1),
(1)JO C 48, 25.4.1974, p. 21.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JOC 109, 19.9.1974, p. 16.
întrucât în cele mai multe state membre condiţiile de prezentare pentru vânzare a produselor preambalate sunt supuse unor reglementări obligatorii care diferă de la un stat membru la altul, constituind un obstacol în calea schimburilor comerciale cu astfel de produse preambalate; întrucât, în consecinţă, este necesară o apropiere a acestor dispoziţii;
întrucât pentru a se da posibilitatea consumatorilor de a fi corect informaţi, trebuie să fie prezentată metoda de marcare pe ambalaj a masei sau a volumului nominal al produsului conţinut în ambalaj;
întrucât, de asemenea, este necesar să se specifice erorile negative tolerate în conţinutul produselor preambalate şi întrucât trebuie definită o metodă de referinţă pentru un astfel de control pentru a se oferi o metodă simplă de asigurare a conformităţii preambalatelor cu dispoziţiile stabilite;
întrucât articolul 16 din Directiva 71/316/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la dispoziţiile comune pentru mijloacele de măsurare şi pentru metodele de control metrologic (3), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare (4), prevede că armonizarea cerinţelor pentru comercializarea anumitor produse, în special în ceea ce priveşte măsurarea şi marcarea cantităţilor preambalate, poate fi reglementată prin directive speciale;
(3)JO L 202, 6.9.1971, p. 1.
(4)JOL 73, 27.3.1972, p. 14.
întrucât o modificare prea rapidă a mijloacelor de determinare a cantităţii stabilite de legislaţia lor internă şi organizarea unor noi sisteme de control, precum şi adoptarea unui nou sistem de măsură ar prezenta dificultăţi pentru anumite state membre, trebuie prevăzută o perioadă de tranziţie pentru aceste state membre; întrucât această dispoziţie nu trebuie cu toate acestea să constituie un obstacol în calea schimburilor comerciale intracomunitare cu produsele respective şi nu trebuie să aducă atingere punerii în aplicare a directivei în celelalte state membre,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Prezenta directivă se referă la preambalatele conţinând produse cu, destinate vânzării în cantităţi nominale unitare constante care sunt:
[textul din Art. 1 a fost abrogat la 11-apr-2009 de Art. 7 din capitolul III din Directiva 2007/45/CE/05-sept-2007]
- egale cu valorile prestabilite de către ambalator;
- exprimate în unităţi de masă sau volum;
- de minimum 5 g sau 5 ml şi de maximum 10 kg sau 10 l.
Art. 2
(1)În înţelesul prezentei directive, un produs preambalat este o combinaţie între un produs şi ambalajul individual în care acesta este preambalat.
(2)Un produs este preambalat atunci când este pus într-un ambalaj de indiferent ce natură, fără ca achizitorul să fie prezent şi cantitatea produsului conţinut în ambalaj are o valoare prestabilită şi nu poate fi schimbată fără ca ambalajul să fie deschis sau supus unei modificări perceptibile.
Art. 3
(1)Preambalatele care pot purta marcajul CEE specificat la punctul 3.3 din anexa I sunt cele conforme cu prezenta directivă şi cu anexa I la aceasta.
(2)Ele sunt supuse controlului metrologic în condiţiile definite în anexa I punctul 5 şi în anexa II.
Art. 4
(1)În conformitate cu anexa I, toate preambalatele menţionate la articolul 3 trebuie să poarte o indicaţie a masei sau a volumului produsului, cunoscută drept "masă nominală" sau "volum nominal", pe care trebuie să-l conţină.
(2)Preambalatele conţinând produse lichide sunt marcate cu volumul lor nominal, iar preambalatele conţinând alte produse sunt marcate cu masa lor nominală, cu excepţia cazului practicii comerciale sau al normelor interne care prevăd altceva şi care sunt identice în toate statele membre sau în cazul unor norme comunitare contrare.
(3)Dacă practicile comerciale sau normele interne nu sunt aceleaşi în toate statele membre pentru o categorie de produse sau pentru un tip de preambalate, acele preambalate trebuie să prezinte cel puţin informaţii metrologice corespunzătoare practicii comerciale sau normelor interne în vigoare în ţara de destinaţie.
(4)Până la expirarea perioadei de tranziţie pe parcursul căreia în Comunitate este autorizată utilizarea unităţilor de măsură în sistem britanic menţionate în anexa II la Directiva 71/354/CEE a Consiliului din 18 octombrie 1971 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la unităţile de măsură (2), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare, indicarea masei nominale şi a volumului nominal al conţinutului, exprimat în unităţi SI în conformitate cu punctul 3.1 din anexa I la prezenta directivă, va fi însoţită pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei, dacă acestea doresc acest lucru, de o indicaţie cu privire la valoarea echivalentă în unităţi britanice de măsură (UK), calculată pe baza următorilor factori de conversie:
(2)JOL 243, 29.10.1971, p. 29.
1 g = 0,0353 uncii (sistemul englez de unităţi de măsură a masei);
1 kg = 2,205 livre;
1 ml = 0,0352 uncii lichide;
1 l = 1,760 pinte sau 0,220 galoane.
Art. 5
Statele membre nu pot refuza, interzice sau restricţiona plasarea pe piaţă a preambalatelor care îndeplinesc cerinţele şi verificările stabilite în prezenta directivă pentru motive referitoare la marcajele ce trebuie purtate de aceste produse preambalate în conformitate cu prezenta directivă, la determinarea volumului sau masei lor sau la metodele prin care au fost măsurate sau verificate.
Art. 6
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 6a în ceea ce priveşte modificarea anexelor I şi II în vederea adaptării lor la progresele tehnice.
Art. 6a
(1)Competenţa de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 6 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 6 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*).
(*)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 7
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea ei şi informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), Belgia, Irlanda, Ţările de Jos şi Regatul Unit pot amâna punerea în aplicare a prezentei directive şi a anexelor la aceasta până la 31 decembrie 1979.
(3)În perioada în care directiva nu se aplică într-un stat membru, acel stat membru nu introduce măsuri de control mai stricte referitoare la cantitatea conţinută în preambalatele reglementate prin prezenta directivă şi provenind din alte state membre decât cele în vigoare la data când a fost adoptată directiva.
(4)În aceeaşi perioadă, statele membre care au pus în aplicare directiva trebuie să accepte preambalatele provenind din statele membre care beneficiază de derogarea prevăzută la alineatul (2) al prezentului articol, dacă acestea sunt în conformitate cu punctul 1 din anexa I, chiar dacă nu poartă marcajul CEE menţionat la punctul 3.3 din anexa I, pe aceeaşi bază şi în aceleaşi condiţii ca şi preambalatele care se conformează cerinţelor directivei.
(5)Verificările prevăzute de anexa I punctul 5 sunt efectuate de autorităţile competente din statul membru de destinaţie, când preambalatele fabricate în afara Comunităţii sunt importate în teritoriul Comunităţii într-un stat membru care nu a pus încă în aplicare directiva în conformitate cu prezentul articol.
(6)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
-****-
Adoptată la Bruxelles, 20 ianuarie 1976.
Pentru Consiliu Preşedintele G. THORN |
ANEXA I:
1.OBIECTIVE
Preambalatele reglementate prin prezenta directivă trebuie să fie executate în aşa fel încât produsul preambalat finit să îndeplinească următoarele cerinţe:
1.1.conţinutul real nu este mai mic, în medie, decât cantitatea nominală;
1.2.proporţia de preambalate care au o eroare negativă mai mare decât eroarea negativă tolerată stabilită la punctul 2.4 este suficient de mică pentru ca loturile de produse preambalate să îndeplinească cerinţele verificărilor specificate în anexa II;
1.3.nici un preambalat având o eroare negativă mai mare decât dublul erorii negative tolerate date în tabelul de la punctul 2.4 nu poate purta marcajul CEE prevăzut la punctul 3.3.
2.DEFINIŢII ŞI DISPOZIŢII DE FOND
2.1.Cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal) a conţinutului unui preambalat reprezintă masa sau volumul indicat pe preambalat, cu alte cuvinte cantitatea de produs pe care este destinată s-o conţină preambalatul.
2.2.Conţinutul real al unui preambalat este cantitatea (masă sau volum) pe care o conţine în realitate. În toate operaţiunile de verificare a cantităţilor produselor exprimate în unităţi de volum, valoarea folosită pentru conţinutul real este măsurată sau corectată la o temperatură de 20 °C, indiferent de temperatura la care este efectuată ambalarea sau verificarea. Cu toate acestea, această regulă nu se aplică la produsele congelate sau refrigerate, a căror cantitate este exprimată în unităţi de volum.
2.3.Eroarea negativă a unui preambalat este diferenţa dintre cantitatea nominală şi conţinutul real al produsului preambalat.
2.4.Eroarea maximă negativă tolerată pentru conţinutul unui preambalaj se stabileşte în conformitate cu tabelul următor:
Cantitatea nominală Cn în grame sau mililitri | Eroarea maximă negativă tolerată | |
% din Cn | în g sau ml | |
5 până la 50 | 9 | - |
de la 50 la 100 | - | 4,5 |
de la 100 la 200 | 4,5 | - |
de la 200 la 300 | - | 9 |
de la 300 la 500 | 3 | - |
de la 500 la 1 000 | - | 15 |
de la 1 000 la 10 000 | 1,5 | - |
În cazul folosirii acestui tabel, valorile erorilor maxime negative tolerate prezentate în procente în tabel, calculate în unităţi de masă sau volum, se rotunjesc până la cea mai apropiată zecime de gram sau mililitru.
2.5.Următoarele produse vor fi considerate ca făcând parte din clasa "A":
a)produse în stare solidă sau care sunt greu de turnat la locul de desfacere, dar care pot fi făcute suficient de fluide în cursul ambalării, care nu conţin nici un fel de elemente solide sau gazoase aparente şi care pot fi ambalate printr-o singură operaţiune;
b)produse sub formă de pudră;
c)produse compuse din piese, fragmente sau granule, a căror masă unitară nu depăşeşte o treime din eroarea negativă tolerată corespunzătoare masei nominale a conţinutului preambalatului din coloana corespunzătoare clasei "A" a tabelului de la 2.4;
d)produse sub formă de pastă uşor tartinabilă,
în măsura în care aceste produse, odată cântărite şi ambalate, nu mai sunt supuse altor prelucrări sau sunt supuse unei procesări care nu schimbă cantitatea reală a conţinutului.
2.6.Toate produsele care nu se încadrează în clasa descrisă la punctul 2.5 fac parte din clasa "B". Următoarele produse sunt de asemenea considerate ca făcând parte din clasa "B":
a)produse lichide;
b)produse preambalate cu o valoare nominală sau un volum nominal mai mic de 25 g sau 25 ml;
c)produse ale căror proprietăţi reologice (de exemplu, fluiditate sau viscozitate) sau densitate la curgere nu pot fi menţinute suficient de constante prin mijloace tehnice corespunzătoare.
3.INSCRIPŢIONĂRI ŞI MARCAJE
Toate preambalatele executate în conformitate cu prezenta directivă trebuie să poarte pe ambalaj următoarele marcaje aplicate în aşa fel încât să fie de neşters, uşor lizibile şi vizibile pe preambalat în condiţii normale de prezentare:
3.1.Cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal) exprimată în kilograme, grame, litri, centilitri sau mililitri, cu ajutorul cifrelor de o înălţime de cel puţin 6 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mare de 1 000 g sau 100 cl, 4 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mică sau egală cu 1 000 g sau 100 cl, dar mai mare decât 200 g sau 20 cl, 3 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mică sau egală cu 200 g sau 20 cl, dar mai mare decât 50 g sau 5 cl, 2 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mică sau egală cu 50 g sau 5 cl, urmată de simbolul unităţii de măsură folosite sau, după caz, de denumirea unităţii de măsură, în conformitate cu Directiva 71/354/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 76/770/CEE.
Indicaţiile în unităţi imperiale (Regatul Unit) se fac cu litere şi cifre de dimensiuni cel mult egale cu cele ale indicaţiilor corespunzătoare în unităţi SI.
3.2.un marcaj sau o inscripţionare care să dea posibilitatea departamentelor competente să identifice ambalatorul sau persoana care a dispus ambalarea sau importatorul stabilit în Comunitate;
3.3.un "e" mic de cel puţin 3 mm înălţime, plasat în acelaşi câmp vizual ca şi indicaţia masei nominale sau a volumului nominal, constituind o garanţie din partea ambalatorului sau a importatorului că produsul preambalat îndeplineşte cerinţele prezentei directive.
Această literă trebuie să aibă forma prezentată în desenul de la punctul 3 din anexa II la Directiva 71/316/CEE.
- Articolul 12 din directiva menţionată anterior se aplică mutatis mutandis.
4.RĂSPUNDEREA AMBALATORULUI SAU A IMPORTATORULUI
Ambalatorul sau importatorul sunt răspunzători de asigurarea unor preambalate care să îndeplinească cerinţele prezentei directive.
Cantitatea de produs conţinută într-un preambalat (sau cantitatea ambalată), cunoscută drept "conţinut real", va fi măsurată sau verificată în funcţie de masă sau volum pe răspunderea ambalatorului şi a importatorului. Măsurarea sau verificarea se efectuează cu ajutorul aparatelor legale de măsurat adecvate pentru executarea operaţiunilor necesare.
Verificarea poate fi efectuată prin eşantionare.
În cazul în care conţinutul real nu este măsurat, verificarea efectuată de ambalator este organizată în aşa fel încât cantitatea conţinutului să fie asigurată în mod eficace.
Această condiţie este îndeplinită dacă ambalatorul efectuează verificări ale producţiei în conformitate cu procedurile recunoscute de departamentele competente din statele membre şi dacă acesta pune la dispoziţia acestor departamente documentele conţinând rezultatele acestor verificări, pentru a certifica faptul că aceste verificări, împreună cu orice corectări şi ajustări care s-au dovedit necesare, au fost executate în mod corespunzător şi exact.
În cazul importurilor din ţări nemembre ale CEE, în locul măsurării şi al verificării, importatorul poate furniza dovada că este în posesia tuturor garanţiilor necesare care îi dau posibilitatea de a-şi asuma răspunderea.
În cazul unor produse în cantităţi exprimate în unităţi de volum, una dintre diversele metode de satisfacere a cerinţelor referitoare la măsurare şi verificare este de a se utiliza, în momentul în care se execută preambalatul, un recipient de măsurare de tipul definit în directiva referitoare la acesta, umplut în condiţiile prevăzute în acea directivă şi în prezenta.
5.CONTROALE CARE TREBUIE EFECTUATE DE CĂTRE SERVICIILE COMPETENTE LA SEDIUL AMBALATORULUI SAU AL IMPORTATORULUI SAU AL MANDATARULUI SĂU STABILIT ÎN COMUNITATE
Controalele pentru asigurarea conformităţii preambalajelor cu dispoziţiile prezentei directive sunt efectuate de către serviciile competente din statele membre prin eşantionarea la sediul ambalatorului sau, în cazul în care acest lucru nu este practic posibil, la sediul importatorului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate.
Controlul statistic prin eşantionare se efectuează în conformitate cu normele acceptate de control al calităţii. Eficienţa sa este comparabilă cu aceea a metodei de referinţă din anexa II.
Astfel, în ceea ce priveşte criteriul pentru conţinutul minim acceptat, se consideră că un plan de eşantionare utilizat de un stat membru este comparabil cu cel preconizat la anexa II, în cazul în care abscisa de la punctul ordonatei 0,10 al curbei caracteristice de eficacitate a primului plan (probabilitatea acceptării lotului = 0,10) are o deviere cu mai puţin de 15 % faţă de abscisa punctului corespunzător al curbei caracteristice de eficacitate a planului de eşantionare recomandat la anexa II.
Cât priveşte criteriul pentru media calculată prin metoda abaterii standard, un plan de eşantionare folosit de un stat membru se consideră comparabil cu cel recomandat la anexa II în cazul în care, luând în considerare curbele caracteristice de eficacitate ale celor două planuri care au axa abscisei [Qn-m (1)]/s, valoarea abscisei de la punctul ordonatei 0,10a curbei a primului plan (probabilitatea acceptării lotului = 0,10) are o deviere de mai puţin de 0,05 ori din valoarea abscisei punctului corespunzător al curbei planului de eşantionare preconizat la anexa II.
(1)m = valoarea mediei reale a lotului.
6.ALTE VERIFICĂRI EFECTUATE DE DEPARTAMENTELE COMPETENTE
Prezenta directivă nu exclude nici un fel de verificări ce ar putea fi efectuate de către departamentele competente ale statelor membre în orice stadiu al procesului de comercializare, în special în scopul verificării îndeplinirii de către preambalate a cerinţelor directivei.
- Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 71/316/CEE se aplică mutatis mutandis.
ANEXA II:
Prezenta anexă stabileşte procedurile metodei de referinţă pentru controlul statistic al loturilor de preambalaje în scopul îndeplinirii cerinţelor din articolul 3 din directivă şi de la punctul 5 din anexa I.
[textul din anexa II a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 3 din Directiva 78/891/CEE/28-sept-1978]
1.CERINŢE PENTRU MĂSURAREA CONŢINUTULUI REAL AL PREAMBALAJELOR Conţinutul real al preambalajelor poate fi măsurat direct, cu ajutorul unor instrumente de măsurare a masei sau instrumente de măsurare volumetrică sau, în cazul lichidelor, indirect, prin cântărirea greutăţii produsului preambalat şi măsurarea densităţii acestuia. Indiferent de metoda folosită, eroarea comisă în măsurarea conţinutului real al preambalajului nu depăşeşte o cincime din eroarea maximă negativă tolerată pentru cantitatea nominală a preambalajului. Procedura de măsurare a conţinutului real al preambalajului poate face obiectul reglementărilor interne ale fiecărui stat membru.
2.CERINŢE PENTRU CONTROLUL LOTURILOR DE PREAMBALAJE
Controlul preambalajelor se efectuează prin eşantionare şi cuprinde două părţi:
- un control cu privire la conţinutul real al fiecărui preambalaj din eşantion;
- un alt control al mediei conţinuturilor reale ale preambalajelor din eşantion.
Un lot de preambalaje se consideră acceptabil în cazul în care rezultatele acestor două controale îndeplinesc criteriile de acceptare.
Pentru fiecare dintre aceste controale, există două planuri de eşantionare:
- unul pentru un control nedistructiv, respectiv pentru un control care nu presupune deschiderea ambalajului;
- un altul pentru controlul distructiv, respectiv pentru un control care presupune deschiderea sau distrugerea ambalajului.
Din motive economice şi practice, cel de al doilea control se limitează la un minim absolut esenţial; este mai puţin eficient decât controlul nedistructiv.
Controlul distructiv, prin urmare, se foloseşte numai atunci când controlul nedistructiv nu este aplicabil în practică. Ca normă generală, nu se aplică la loturi mai mici de 100 de preambalaje.
2.1.Loturi de preambalaje
2.1.1.Lotul cuprinde toate preambalajele de aceeaşi cantitate nominală, de acelaşi tip şi de aceeaşi fabricaţie, ambalate în acelaşi loc şi care urmează a fi inspectate. Mărimea lotului se limitează la cantităţile specificate în continuare.
2.1.2.La controlarea ambalajelor de la capătul liniei de ambalare, numărul din fiecare lot este egal cu producţia maximă pe oră a liniei de ambalare, fără nici o altă restricţie pentru mărimea lotului.
În alte cazuri, mărimea lotului se limitează la 10 000 de preambalaje.
2.1.3.Pentru loturi mai mici de 100 de preambalaje, controlul nedistructiv, atunci când are loc, se face la 100%.
2.1.4.Înainte de efectuarea controalelor prevăzute la punctele 2.2 şi 2.3, se prelevează la întâmplare un număr suficient de preambalaje din lot, astfel încât să se poată efectua controlul care necesită eşantionul cel mai mare.
La celălalt control, eşantionul necesar se prelevează la întâmplare din primul eşantion şi se marchează.
Această marcare se încheie înaintea începerii operaţiilor de măsurare.
2.2.Controlul conţinutului real al preambalajelor
Conţinutul minim acceptat se calculează deducând eroarea maximă negativă tolerată pentru conţinutul în cauză din cantitatea nominală a preambalajului.
Preambalajele din lotul al cărui conţinut real este mai mic decât conţinutul minim acceptat se consideră defecte.
2.2.1.Controlul nedistructiv
Controlul nedistructiv se efectuează în conformitate cu un plan de eşantionare dublu, conform tabelului următor:
Primul număr de preambalaje verificate este egal cu numărul de unităţi din primul eşantion, conform indicaţiilor din plan:
- în cazul în care numărul de unităţi defecte găsite în primul eşantion este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptabil pentru scopul acestui control;
- în cazul în care numărul de unităţi defecte găsite în primul eşantion este mai mare sau egal cu primul criteriu de respingere, lotul este respins;
- în cazul în care numărul de unităţi defecte găsite în primul eşantion este între primul criteriu de acceptare şi primul criteriu de respingere, se controlează un al doilea eşantion, numărul de unităţi fiind cel indicat în plan.
Unităţile defecte găsite în primul şi în al doilea eşantion se adună şi:
- în cazul în care numărul cumulat de unităţi defecte este mai mic sau egal cu al doilea criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptabil pentru scopul acestui control;
- în cazul în care numărul cumulat de unităţi defecte este mai mare sau egal cu al doilea criteriu de respingere, lotul este respins.
Numărul de unităţi din lot | Eşantioane | Număr | |||
Număr de unităţi defecte | Ordine | Număr cumulat | Criteriu de acceptare | Criteriu de respingere | |
100 până la 500 | primul al doilea | 30 30 | 30 60 | 1 4 | 3 5 |
501 până la 3 200 | primul al doilea | 50 50 | 50 100 | 2 6 | 5 7 |
3 201 şi peste | primul al doilea | 80 80 | 80 160 | 3 8 | 7 9 |
2.2.2.Controlul distructiv
Controlul distructiv se efectuează în conformitate cu planul de eşantionare simplu prezentat în continuare şi se foloseşte numai pentru loturi de 100 sau mai multe unităţi.
Numărul de preambalaje controlate este egal cu 20.
- în cazul în care numărul de unităţi defecte găsite în eşantion este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul de preambalaje se consideră acceptabil.
- în cazul în care numărul de unităţi defecte găsite în eşantion este mai mare sau egal cu criteriul de respingere, lotul de preambalaje este respins.
Numărul de unităţi din lot | Numărul de unităţi din eşantion | Număr de unităţi defecte | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Criteriu de acceptare | Criteriu de respingere | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Indiferent de număr (?8805; 100) | 20 | 1 | 2 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||