Directiva 64/432/CEE/26-iun-1964 privind problemele de inspecţie veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 30 Aprilie 2016
Directiva 64/432/CEE/26-iun-1964 privind problemele de inspecţie veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine
Dată act: 26-iun-1964
Emitent: Consiliul Comunitatii Economice Europene
CONSILIUL COMUNITĂŢII ECONOMICE EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolele 43 şi 100,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
(1)JO 61, 19. 4.1963, p. 1254/63.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2),
(2)JO 121, 29.7.1964, p. 2009/64.
întrucât Regulamentul nr. 20 al Consiliului privind realizarea treptată a unei organizări comune a pieţelor în sectorul cărnii de porc (3) este deja în vigoare şi urmează să se adopte un regulament asemănător pentru carnea de vită şi de viţel şi întrucât aceste regulamente se referă şi la schimburile cu animale vii;
(3)JO 30, 20. 4.1962, p. 945/62.
întrucât Regulamentul nr. 20 înlocuieşte numeroasele măsuri tradiţionale de protecţie a frontierelor cu un sistem unic destinat cu precădere să faciliteze schimburile intracomunitare; întrucât şi regulamentul privind schimburile cu carne de vită şi de viţel care urmează să fie adoptat are ca scop eliminarea obstacolelor din calea acestui tip de schimburi;
întrucât punerea în aplicare a regulamentelor menţionate anterior nu va produce efectele dorite atât timp cât cerinţele de sănătate ale statelor membre vor continua să difere, îngreunând astfel schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine;
întrucât, pentru eliminarea acestor diferenţe, în cadrul politicii agricole comune şi în paralel cu regulamentele deja adoptate sau în curs de adoptare, trebuie luate măsuri privind realizarea treptată a unei organizări comune a pieţelor; întrucât dispoziţiile statelor membre privind sănătatea animală trebuie să fie apropiate în consecinţă;
întrucât, în temeiul articolului 36 din tratat, dreptul statelor membre de a menţine interdicţiile sau restricţiile la importuri, exporturi sau produse în tranzit din motive de protecţie a sănătăţii şi vieţii oamenilor şi animalelor nu le scuteşte pe acestea de obligaţia de a apropia dispoziţiile de reglementare a acestor interdicţii şi restricţii, în măsura în care diferenţele dintre aceste dispoziţii îngreunează punerea în aplicare şi funcţionarea politicii agricole comune;
întrucât, în contextul acestei apropieri, ţara exportatoare trebuie să aibă obligaţia de a se asigura că bovinele şi porcinele de reproducere, de rentă sau pentru sacrificare destinate schimburilor intracomunitare, locurile de provenienţă şi încărcare a animalelor în cauză şi mijloacele de transport folosite respectă anumite cerinţe de sănătate animală, garantând astfel că animalele nu constituie o sursă de boli contagioase sau infecţioase;
întrucât, pentru a asigura statele membre cu privire la respectarea acestor cerinţe, trebuie să se prevadă eliberarea de către un medic veterinar oficial a unui certificat de sănătate care să însoţească animalele până la destinaţie;
întrucât statele membre trebuie să aibă dreptul de a interzice introducerea bovinelor şi porcinelor pe teritoriul lor, dacă se constată că acestea sunt bolnave sau sunt suspecte de contaminare cu o boală contagioasă sau infecţioasă, dacă pot răspândi astfel de boli fără a fi bolnave sau dacă nu respectă cerinţele comunitare de sănătate animală;
întrucât nu este justificat ca statelor membre să li se permită să refuze introducerea bovinelor şi porcinelor pe teritoriul lor din alte motive decât de sănătate animală şi întrucât, prin urmare, la cererea sa sau a reprezentantului său, expeditorului ar trebui să i se permită să reexpedieze animalele în ţara expeditoare, dacă nu există motive în baza căror acest lucru nu este posibil;
întrucât, pentru a permite celor interesaţi să evalueze motivele care au stat la baza unei interdicţii sau restricţii, este necesar ca aceste motive să fie aduse la cunoştinţa expeditorului sau a mandatarului său şi a autorităţii centrale competente din ţara expeditoare;
întrucât, în cazul în care apare o dispută între expeditor şi autoritatea din statul membru de destinaţie privind justificarea interdicţiei sau restricţiei, ar trebui ca expeditorul să aibă posibilitatea de a obţine avizul unui expert veterinar, pe care să îl poată alege dintr-o listă întocmită de către Comisie;
întrucât, în unele cazuri şi pentru anumite categorii de animale, dispoziţiile generale prevăzute de prezenta directivă pot să devină mai puţin stricte fără a implica riscuri pentru sănătate, în scopul de a permite statelor membre de destinaţie să acorde derogări generale sau speciale;
întrucât, în anumite domenii care prezintă probleme speciale, apropierea dispoziţiilor din statele membre nu poate avea loc înainte de efectuarea unui studiu mai detaliat;
întrucât trebuie prevăzută o procedură de modificare simplificată pentru anexele B-D, deoarece normele care figurează în aceste anexe sunt de natură tehnică şi sunt în schimbare; întrucât, în consecinţă, efectuarea acestor modificări după consultarea statelor membre ar trebui să îi fie încredinţată Comisiei,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1
Prezenta directivă se aplică comerţului intracomunitar cu bovine şi porcine, cu excepţia porcului sălbatic definit la articolul 2 litera (e) din Directiva 80/217/CEE (1), fără a aduce atingere dispoziţiilor Directivelor 80/215/CEE (2), 85/511/CEE, 88/407/CEE (3), 89/608/CEE (4), 90/425/CEE, 90/429/CEE (5), 90/667/CEE (6), 91/496/CEE, 91/628/CEE (7), 92/102/CEE (8), 92/119/CEE şi Deciziei 90/424/CEE (9).
(1)JO L 47, 21.2.1980, p. 11. Directivă modificată ultima dată de Decizia 93/384/CEE (JO L 166, 8.7.1993, p. 34).
(2)JO L 47, 21.2.1980, p. 4. Directivă modificată ultima dată de Directiva 91/687/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 16).
(3)JO L 194, 22.7.1988, p. 10. Directivă modificată ultima dată de Directiva 93/60/CEE (JO L 186, 28.7.1993, p. 28).
(4)JOL 351, 2.12.1989, p. 34.
(5)JO L 224, 18.8.1990, p. 62. Directivă modificată ultima dată de Actul de aderare din 1994.
(6)JO L 363, 27.12.1990, p. 51. Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE.
(7)JO L 340, 11.12.1991, p. 17. Directivă modificată ultima dată de Directiva 95/29/CE (JO L 148, 30.6.1995, p. 52).
(8)JOL 355, 5.12.1992, p. 32. Directivă modificată de Actul de aderare din 1994.
(9)JOL 224,18.8.1990, p. 19. Decizie modificată ultima dată de Decizia 94/370/CE (JO L 168, 2.7.1994, p. 31).

Art. 2
(1)Definiţiile articolului 2 din Directiva 90/425/CEE şi articolului 2 din Directiva 91/628/CEE se aplică în prezenta directivă.
(2)În plus, pentru necesităţile prezentei directive, se înţelege prin:
a)efectiv: un animal sau ansamblul animalelor ţinute într-o exploataţie [în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 92/102/CEE] considerat ca unitate epidemiologică; în cazul în care, pe aceeaşi exploataţie, sunt prezente mai multe efective, ele trebuie să formeze o unitate distinctă, cu acelaşi statut de sănătate animală;
b)animal de carne: animal din specia bovină (inclusiv speciile Bison bison şi Bubalus bubalus) sau animal din specia porcină destinat să fie dus la abator sau într-un centru de colectare de unde nu poate ieşi decât pentru a fi dus la sacrificare;
c)animale de creştere sau pentru producţie: animalele din speciile bovină (inclusiv speciile Bison bison şi Bubalus bubalus) şi porcină, altele decât cele menţionate la litera (b), în special cele destinate creşterii, producerii de lapte sau de carne sau muncii, participării la concursuri sau expoziţii, cu excepţia animalelor care participă la manifestări culturale şi sportive;
d)efectiv bovin oficial indemn de tuberculoză: efectivul bovin care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa A secţiunea I punctele (1) şi (2).

e)stat membru sau regiune a unui stat membru oficial indemn(ă) de tuberculoză: statul membru sau partea din teritoriul unui stat membru care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa A secţiunea I punctele (4) şi (5)

f)efectiv bovin oficial indemn de bruceloză: efectivul bovin care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa A secţiunea II punctele (1) şi (2)

g)regiune oficial indemnă de bruceloză: regiunea dintr-un stat membru care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa A punctele II 7, 8 şi 9;
h)stat membru oficial indemn de bruceloză: statul membru care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa A secţiunea II punctele (7), (8) şi (9).

i)efectiv bovin indemn de bruceloză: efectivul bovin care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa A secţiunea II punctele (4) şi (5)

j)efectiv oficial indemn de leucoza bovină enzootică: efectivul care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa D capitolul I secţiunile A şi B;
k)stat membru sau regiune indemnă de leucoza bovină enzootică: regiunea sau statul membru care îndeplineşte condiţiile stabilite la anexa D capitolul I secţiunile E şi F

l)medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea centrală competentă;
m)medic veterinar autorizat: orice medic veterinar autorizat de autoritatea competentă conform articolului 14 alineatul (3) secţiunea B;
n)boli cu notificare obligatorie: bolile enumerate în anexa E partea I;
o)centru de colectare: orice spaţiu, inclusiv exploataţiile, centrele de colectare şi pieţele, unde sunt adunate animalele din speciile bovină sau porcină provenite din diferite exploataţii, pentru a se constitui loturi de animale destinate comerţului. Aceste centre de colectare trebuie să fie autorizate în scopuri comerciale şi să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 11;
p)regiune: parte din teritoriul unui stat membru, cu o suprafaţă de cel puţin 2 000 km2, supusă controlului autorităţilor competente şi care include cel puţin una din regiunile administrative următoare:

- Belgia:

province

provincie

- Germania:

Regierungsbezirk

- Danemarca:

amt sau island

- Franţa:

departement

- Italia:

provincia

- Luxemburg:

-

- Ţările de Jos:

rvv-kring

- Regatul Unit al Marii Britanii:

Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord:

county

Scoţia: district sau island area

- Irlanda:

county

- Grecia:

vouoc.

- Spania:

provincia

- Portugalia:

continentală: distrito; alte regiuni din teritoriul portughez: regiao autonoma

- Austria:

Bezirk

- Suedia:

lan

- Finlanda:

laani/lan;

Bulgaria:
România: judeţ

- Croaţia: zupanija;

q)comerciant: orice persoană fizică sau juridică care cumpără şi vinde direct sau indirect animale în scopuri comerciale, care efectuează o rotaţie regulată a acestor animale, care, într-un interval maxim de 30 de zile după cumpărarea animalelor, le revinde sau le mută din spaţiile iniţiale în spaţii care nu-i aparţin, care este înregistrată şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 13.

Art. 3
(1)Fiecare stat membru se asigură că numai animalele care îndeplinesc condiţiile pertinente stabilite de prezenta directivă sunt expediate de pe teritoriul său spre teritoriul altui stat membru.
(2)Animalele din speciile bovină şi porcină menţionate de prezenta directivă trebuie:
a)să fie supuse:
- unui control de identificare şi
- unui examen clinic efectuat de un medic veterinar oficial cu 24 de ore înainte de plecare, iar examenul să demonstreze lipsa oricărui semn clinic de boală;
b)să nu fie primite într-o exploataţie sau într-o zonă care, din motive de sănătate animală, face obiectul unei interdicţii sau unei restricţii pentru specia în cauză, conform legislaţiei comunitare şi/sau naţionale;
c)să fie identificaţi în conformitate cu dispoziţiile Directivei 92/102/CEE în cazul animalelor din specia porcină şi în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 în cazul animalelor din specia bovină.

d)să nu fie animale de sacrificat şi să nu facă obiectul unor restricţii de sănătate animală în cadrul unui program de eradicare a bolilor contagioase sau infecţioase aplicat de un stat membru sau de o regiune;
e)să fie conforme cu dispoziţiile articolelor 4 şi 5

Art. 4
(1)Animalele din speciile bovină şi porcină, care intră sub incidenţa prezentei directive, nu trebuie în nici un moment, între plecarea lor din exploataţia de origine şi sosirea la destinaţie pe teritoriul unui alt stat membru, să intre în contact cu alte biongulate care nu au acelaşi statut de sănătate animală.
(2)Animalele din speciile bovină şi porcină care intră sub incidenţa prezentei directive trebuie să fie expediate cu mijloace de transport care îndeplinesc condiţiile stabilite de Directiva 91/628/CEE şi condiţiile stabilite la articolul 12.
(3)Normele care reglementează condiţiile de autorizare a spaţiilor unde pot fi practicate curăţarea şi dezinfectarea sunt determinate conform procedurii prevăzute la articolul 17.

Art. 4a
[textul din Art. 4^A a fost abrogat la 01-ian-2007 de anexa 1 din Directiva 97/12/CE/17-mar-1997]
Art. 4b
[textul din Art. 4^B a fost abrogat la 01-ian-2007 de anexa 1 din Directiva 97/12/CE/17-mar-1997]
Art. 5
(1)Animalele din speciile bovină şi porcină care intră sub incidenţa prezentei directive trebuie să fie însoţite, în timpul transportului spre locul lor de destinaţie, de un certificat de sănătate animală in conformitate cu modelele 1 sau 2 din anexa F. Acest certificat trebuie să conţină o singură pagină sau, în cazul în care sunt necesare mai multe pagini, acestea trebuie să fie aşezate în aşa fel încât fiecare pereche sau grup de pagini să facă parte dintr-un tot indivizibil, şi un număr de serie. Trebuie să fie întocmit în ziua controlului de sănătate animală, în cel puţin una dintre limbile oficiale ale ţării de destinaţie. Durata de valabilitate este de 10 zile de la data controlului de sănătate animală.

Animale în conformitate cu Decizia 2008/855/CE a Comisiei din 3 noiembrie 2008 privind măsurile zoosa-nitare de combatere a pestei porcine clasice în anumite state membre (*).
(*)JO L 302, 13.11.2008, p. 19.

(2)Controalele de sănătate animală pentru eliberarea certificatului de sănătate animală (inclusiv garanţiile suplimentare) pentru un lot de animale pot fi efectuate în exploataţia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop, autoritatea competentă se asigură că orice certificat de sănătate animală este întocmit de medicul veterinar oficial în urma inspecţiilor, vizitelor şi controalelor prevăzute de prezenta directivă.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte:
a)animalele provenite din centre de colectare autorizate, respectivul certificat poate fi întocmit:
- pe baza unui document oficial care conţine informaţiile necesare, completat de medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia de origine sau
- pe baza certificatelor întocmite în conformitate cu modelele 1 sau 2 din anexa F, după caz, ale cărui părţi A şi B sunt completate corespunzător şi atestate de medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia de origine;

b)animalele provenite dintr-o exploataţie calificată corespunzător reţelei prevăzute la articolul 14, certificatul respectiv poate fi întocmit:
- pe baza unui document oficial care conţine informaţiile necesare, completat de medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţia de origine sau
- pe baza certificatelor întocmite în conformitate cu modelele 1 sau 2 din anexa F, după caz, ale cărui părţi A şi B sunt completate corespunzător şi atestate de medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţia de origine.

Cu această ocazie, medicul veterinar oficial va asigura, după caz, respectarea garanţiilor suplimentare prevăzute de legislaţia comunitară.
(3)Medicul veterinar oficial responsabil de centrul de colectare efectuează toate controalele necesare asupra animalelor, imediat după sosirea acestora.
(4)Medicul veterinar oficial care completează secţiunea C din certificatul întocmit în conformitate cu modelele 1 sau 2 din anexa F, după caz, trebuie să asigure înregistrarea circulaţiei animalelor în sistemul ANIMO în ziua eliberării certificatului.

(5)Animalele care intră sub incidenţa prezentei directive pot tranzita un centru de colectare situat pe teritoriul unui stat membru care nu este statul membru de destinaţie. În acest caz, certificatul întocmit în conformitate cu modelele 1 sau 2 din anexa F, după caz (inclusiv sectiunea C) trebuie completat de medicul veterinar oficial responsabil din statul membru de origine al animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil de centrul de colectare furnizează un atestat pentru statul membru de destinaţie, întocmind un al doilea certificat, în conformitate cu modelele 1 sau 2 din anexa F, după caz, unde scrie numărul de serie al certificatului original şi pe care îl anexează la certificatul original sau unei copii legalizate conforme a acestui certificat. În acest caz, durata de valabilitate combinată a certificatului nu poate depăşi durata prevăzută la alineatul (1).

Art. 6
(1)Pe lângă cerinţele enunţate la articolele 3, 4 şi 5, animalele de creştere şi pentru producţie trebuie:
- să fi rămas într-o singură exploataţie timp de 30 de zile înaintea îmbarcării sau de la naştere în exploataţia de origine, în cazul în care sunt în vârstă de mai puţin de 30 de zile. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificării oficiale prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (c) şi a documentelor oficiale, să aibă certitudinea că animalele au îndeplinit această condiţie şi că, în plus, sunt originare dintr-o ţară a Comunităţii sau că au fost importate dintr-o ţară terţă, conform legislaţiei comunitare în domeniul sănătăţii animale.
Cu toate acestea, pentru animalele care tranzitează un centru de colectare autorizat, situat în statul membru de origine, durata colectării respectivelor animale în afara exploataţiei de origine nu va putea depăşi 6 zile:
- în ceea ce priveşte animalele importate dintr-o ţară terţă într-un stat membru care nu este statul destinaţiei lor finale, acestea trebuie trimise spre teritoriul statului membru de destinaţie în cel mai scurt timp, pe baza certificatului eliberat în temeiul articolului 7 din Directiva 91/496/CEE;
- în cazul animalelor importate dintr-o ţară terţă, la sosirea lor în locul de destinaţie şi înainte de orice altă deplasare, trebuie îndeplinite cerinţele prezentei directive şi în special obligaţia de şedere prevăzută la prima liniuţă, iar animalele nu pot fi introduse în efectiv înainte ca medicul veterinar responsabil de această exploataţie să se fi asigurat că animalele respective nu ameninţă să pună în pericol starea de sănătate a exploataţiei.
În cazul în care un animal dintr-o ţară terţă este introdus într-o exploataţie, nici un animal din această exploataţie nu poate fi comercializat timp de 30 de zile după introducerea sa, cu excepţia cazului în care animalul importat este complet izolat de celelalte animale din exploataţie.
(2)Pe lângă cerinţele enunţate la articolele 3, 4 şi 5, animalele de creştere şi pentru producţie din specia bovină trebuie:
a)să provină dintr-un şeptel de bovine oficial indemn de tuberculoză şi, în cazul animalelor mai mari de şase săptămâni, să prezinte rezultate negative la testul cutanat cu tuberculină efectuat în conformitate cu dispoziţiile punctului 2.2 din anexa B fie în decursul celor 30 de zile care au precedat părăsirea şeptelului de origine, fie într-un loc sau în anumite condiţii care urmează să fie definite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 17
Testul intradermic cu tuberculină nu este necesar în cazul în care animalele provin dintr-un stat membru sau dintr-o parte a teritoriului unui stat membru declarat oficial indemn de tuberculoză sau dintr-un stat membru sau dintr-o parte a teritoriului unui stat membru care face parte dintr-o reţea de control recunoscută;
b)în cazul animalelor necastrate care provin dintr-o exploataţie bovină oficial indemnă de bruceloză şi sunt în vârstă de mai mult de doisprezece luni, să fi prezentat un titru de Brucella mai mic de 30 de unităţi internaţionale de aglutinare pe mililitru la o seroaglutinare [sau orice alt test autorizat de o procedură a Comitetului veterinar permanent (CVP) după adoptarea protocoalelor pertinente] efectuată în decursul celor 30 de zile premergătoare ieşirii din efectivul de origine şi conform dispoziţiilor anexei C secţiunea A.
Seroaglutinarea (sau orice test autorizat de o procedură a CVP după adoptarea protocoalelor pertinente) respectivă nu este necesară în cazul în care animalele sunt originare dintr-un stat membru sau dintr-o parte a teritoriului unui stat membru recunoscut oficial ca indemn de bruceloză sau dintr-un stat membru ori o parte a teritoriului unui stat membru care face parte dintr-o reţea de control recunoscută;
c)să provină dintr-o exploataţie oficial indemnă de leucoza bovină enzootică şi, în cazul animalelor în vârstă de mai mult de doisprezece luni, să fi reacţionat negativ la un test individual efectuat în decursul celor 30 de zile premergătoare ieşirii lor din efectivul de origine, conform dispoziţiilor anexei D.
Testul respectiv nu este necesar în cazul în care animalele sunt originare dintr-un stat membru sau dintr-o parte a teritoriului unui stat membru recunoscut ca oficial indemn de leucoza bovină enzootică sau dintr-un stat membru ori o parte a teritoriului unui stat membru care face parte dintr-o reţea de control recunoscută;
d)în nici un moment între ieşirea din exploataţia de origine şi sosirea la locul de destinaţie, să nu intre în contact cu animale care corespund numai cerinţelor de la alineatul (3).
e)până la 31 decembrie 2000, nu vor face obiectul cerinţelor de testare stabilite la litera (a) sau (b) bovinele în vârstă de mai puţin de 30 de luni, destinate producţiei de carne şi care:
- provin dintr-o exploataţie de bovine oficial indemnă de tuberculoză şi oficial indemnă de bruceloză;
- sunt însoţite de un certificat de sănătate animală având alineatul (7) din secţiunea A anexa F modelul 1 completat corespunzător;
- rămân sub supraveghere până la sacrificare;
- nu au venit în contact în timpul transportului cu bovine care nu provin din şepteluri oficial indemne de aceste boli
şi cu condiţia ca:
- aceste măsuri să fie limitate la schimburile dintre statele membre sau regiuni ale statelor membre având aceeaşi stare de sănătate în ceea ce priveşte tuberculoza sau bruceloză;
- statul membru de destinaţie să ia toate măsurile necesare pentru a evita orice contaminare a şeptelurilor indigene;
- statele membre să instituie un sistem corespunzător de eşantionare aleatorie, inspecţii şi controale menite să asigure punerea în aplicare eficientă a acestor norme;
- Comisia monitorizează aplicarea corespunzătoare a prezentei directive, pentru a se asigura că statele membre respectă normele în totalitate;

(3)Pe lângă cerinţele articolelor 3, 4 şi 5, animalele de carne din specia bovină trebuie să provină din efective oficial indemne de tuberculoză sau de leucoza bovină enzootică şi, în cazul în care bovinele sunt necastrate, din efective oficial indemne de bruceloză.
Cu toate acestea, până la 31 decembrie 2000, ţările de destinaţie pot acorda Spaniei autorizaţii generale sau limitate pentru introducerea pe teritoriul lor a animalelor de carne din specia bovină provenite din efective care nu sunt oficial indemne de tuberculoză, leucoza bovină enzootică şi bruceloză, cu condiţia ca animalele respective:

- să fi fost supuse testelor adecvate prevăzute la anexele B, C şi D, cu rezultate negative, în cele treizeci de zile premergătoare îmbarcării;
- să fie dirijate direct, din momentul sosirii în ţara de destinaţie, spre un abator unde să fie sacrificate în cel mai scurt timp sau în cel mult 72 de ore de la sosire, conform cerinţelor de sănătate animală.

Art. 6a
Statele membre desemnează institutele de stat, laboratoarele naţionale de referinţă sau institutele oficiale responsabile de coordonarea standardelor şi a metodelor de diagnosticare menţionate în anexele A-D. Statele membre menţin actualizate listele acestora şi le pun la dispoziţia celorlalte state membre şi a publicului.
Sarcinile şi responsabilităţile respectivelor institute de stat, laboratoare naţionale de referinţă şi institute oficiale sunt prevăzute în anexele B şi C şi în capitolul II din anexa D.
Se pot adopta norme detaliate pentru aplicarea unitară a prezentului articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2).

Art. 7
Animalele de carne care, la sosirea în ţara de destinaţie, au fost trimise:
- fie într-un abator, caz în care trebuie sacrificate în cel mai scurt timp sau cel mult după 72 de ore de la sosire, conform cerinţelor de sănătate animală;
- fie într-un centru de colectare autorizat, caz în care trebuie să fie duse după cumpărare într-un abator unde să fie sacrificate în cel mai scurt timp, la trei zile lucrătoare după sosirea lor în centrul de colectare, conform cerinţelor de sănătate animală. În nici un moment între sosirea în centrul de colectare şi sosirea în abator, respectivele animale nu pot intra în contact cu animale biongulate, altele decât cele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta directivă.

Art. 8
Statele membre se asigură că orice suspiciune de prezenţă a unei boli menţionate în anexa E partea I face obiectul unei notificări obligatorii şi imediate a autorităţii competente.
Fiecare stat membru transmite Comisiei, înainte de data de 31 mai a fiecărui an şi începând cu 1999, un bilanţ detaliat al cazurilor de boli prevăzute la anexa E partea I sau de orice altă boală supusă garanţiilor suplimentare prevăzute de legislaţia comunitară pe teritoriul său în cursul anului anterior, precum şi un bilanţ detaliat asupra programelor de control sau de eradicare în curs. Aceste informaţii se vor baza pe criterii uniforme, care urmează să fie stabilite conform procedurii prevăzute la articolul 17. Comisia comunică statelor membre aceste informaţii, în cadrul Comitetului veterinar permanent, şi poate să le utilizeze în special în relaţie cu deciziile prevăzute în anexele A şi D.

Art. 9
(1)Un stat membru care are un program naţional obligatoriu de combatere a uneia dintre bolile contagioase enumerate în anexa E partea II pentru întregul teritoriu sau o parte din acesta poate prezenta Comisiei respectivul program, indicând în special:
- situaţia bolii pe teritoriu său;
- justificarea programului, având în vedere importanţa bolii şi avantajele aşteptate din program, în raport cu costul său;
- zona geografică în care va fi aplicat programul;
- diferitele statute aplicabile unităţilor şi standardele care trebuie respectate în fiecare categorie, precum şi procedurile de testare;
- procedurile de control al acestui program, ale căror rezultate trebuie transmise Comisiei cel puţin o dată pe an;
- consecinţele pierderii statutului unităţii dintr-un motiv oarecare;
- măsurile care trebuie luate în cazul unor rezultate pozitive constatate în timpul controalelor efectuate conform dispoziţiilor programului.
(2)Comisia examinează programele comunicate de statele membre. Programele menţionate la alineatul (1) pot fi aprobate cu respectarea criteriilor menţionate la alineatul (1), conform procedurii prevăzute la articolul 17. Conform aceleiaşi proceduri, garanţiile complementare, generale sau limitate, care pot fi cerute în comerţul intracomunitar, trebuie precizate simultan sau la trei luni după aprobarea programelor. Aceste garanţii trebuie să fie cel mult echivalente cu cele pe care statul membru le pune în aplicare la nivel naţional.
(3)Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate conform procedurii prevăzute la articolul 17. Modificările sau completările aduse unui program aprobat anterior sau garanţiilor definite conform alineatului (2) pot fi aprobate conform aceleiaşi proceduri.

Art. 10
(1)Un stat membru care consideră că este complet sau parţial indemn de una dintre bolile enumerate în anexa E partea II prezintă Comisiei documentele doveditoare. El precizează în special:
- natura bolii şi istoricul apariţiei sale pe teritoriul său;
- rezultatele testelor de control bazate pe o cercetare serologică, microbiologică, patologică sau epidemiologică şi pe faptul că este vorba de o boală cu notificare obligatorie a autorităţilor competente;
- durata controlului efectuat;
- eventual perioada în timpul căreia a fost interzisă vaccinarea împotriva bolii şi zona geografică unde s-a aplicat interdicţia în cauză;
- regulile care permit controlarea absenţei bolii.
(2)Comisia examinează documentele doveditoare prezentate de statele membre. Garanţiile complementare generale sau limitate care pot fi cerute în comerţul intracomunitar pot fi definite conform procedurii prevăzute la articolul 17. Aceste garanţii trebuie să fie cel mult echivalente cu cele pe care statul membru le pune în aplicare pe plan naţional.
(3)Statul membru în cauză comunică Comisiei orice modificare a documentelor doveditoare menţionate la alineatul (1) referitor la boală, în special în ceea ce priveşte orice nouă apariţie a bolii. În funcţie de informaţiile comunicate, garanţiile definite conform alineatului (2) se pot modifica sau elimina conform procedurii prevăzute la articolul 17.

Art. 10a
[textul din Art. 10^A a fost abrogat la 01-ian-2007 de anexa 1 din Directiva 97/12/CE/17-mar-1997]
Art. 11
(1)Statele membre se asigură că, pentru a putea fi autorizate de autoritatea competentă, centrele de colectare respectă cel puţin condiţiile următoare. Centrele trebuie:
a)să fie sub controlul unui medic veterinar oficial care asigură în special respectarea dispoziţiilor articolului 4 alineatele (1) şi (2);
b)să fie situate într-o zonă care nu este supusă unei interdicţii sau restricţii conform legislaţiei comunitare pertinente sau legislaţiei naţionale;
c)să fie în prealabil curăţate şi dezinfectate înaintea fiecărei utilizări conform instrucţiunilor medicului veterinar oficial;
d)în funcţie de capacitatea de primire, să dispună:
- în cazul în care sunt utilizate ca centru de colectare, de o dotare destinată în exclusivitate acestui scop;
- de instalaţii adecvate pentru încărcarea şi descărcarea animalelor, găzduirea corespunzătoare a acestora, adăpare şi hrănire, administrarea oricărui tratament necesar; aceste instalaţii trebuie să fie uşor de curăţat şi de dezinfectat;
- de infrastructurile de inspecţie adecvate;
- de infrastructurile de izolare adecvate;
- de un echipament adecvat pentru curăţarea şi dezinfectarea sălilor şi a camioanelor;
- de o suprafaţă de stocare suficientă pentru furaje, aşternuturi de paie şi gunoi;
- de un sistem adecvat pentru colectarea apelor uzate;
- de un birou sau local special pentru medicul veterinar oficial;
e)să admită numai animalele identificate, provenite din efective oficial indemne de tuberculoză, bruceloză şi leucoză şi animalele de carne care corespund condiţiilor stabilite în prezenta directivă şi în special celor prevăzute la articolul 6 alineatul (3). În acest scop, în cazul în care animalele sunt admise, proprietarul sau responsabilul centrului verifică sau dispune verificarea mărcilor de identificare ale animalelor şi a documentelor de sănătate animală sau a altor documente de însoţire proprii speciilor sau categoriilor în cauză;
ee) respectă dispoziţiile Directivei 98/58/CE şi ale Regulamentului (CE) nr. 1/2005 (*) care li se aplică;
(*)JO L 3, 5.1.2005.

f)să facă obiectul unor inspecţii regulate pentru a se asigura că se îndeplinesc, în continuare, condiţiile de autorizare.
(2)Proprietarul sau responsabilul centrului de colectare trebuie, fie pe baza documentului de însoţire, fie pe baza numerelor sau mărcilor de identificare ale animalelor, să înscrie într-un registru sau pe suport informatic şi să păstreze timp de cel puţin trei ani următoarele informaţii:
- numele proprietarului, originea, data intrării, data ieşirii, numărul şi identificarea animalelor din specia bovină sau numărul de înregistrare al exploataţiei de origine sau al efectivului de origine al porcilor care intră în centru, precum şi destinaţia propusă;
- numărul de înregistrare al transportatorului şi numărul de licenţă al camionului care descarcă sau încarcă animalele în centru.
(3)Autoritatea competentă atribuie un număr de autorizaţie fiecărui centru de grupare autorizat. Autorizaţiile centrelor de grupare se pot limita la o anumită specie, la animalele de creştere sau de rentă ori la animalele destinate pentru sacrificare.
Autoritatea competentă întocmeşte şi menţine actualizată o listă a centrelor de grupare autorizate şi a numerelor de autorizare ale acestora şi o pune la dispoziţia celorlalte state membre şi a publicului.

(4)Autoritatea competentă poate suspenda sau retrage autorizaţia în cazul nerespectării prezentului articol sau a altor dispoziţii corespunzătoare din prezenta directivă sau din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 sau a unor reglementări din legislaţia sanitar-veterinară comunitară enumerate la capitolul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (*). Autorizaţia poate fi acordată din nou atunci când autoritatea competentă consideră că centrul de colectare respectă integral toate dispoziţiile corespunzătoare menţionate de prezentul alineat.
(*)JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(5)Autoritatea competentă se asigură că centrele de colectare operaţionale dispun de un număr suficient de medici veterinari oficiali pentru a efectua toate sarcinile care le revin.
(6)Eventualele norme de aplicare necesare aplicării uniforme a prezentului articol se stabilesc conform procedurii prevăzute la articolul 17.

Art. 12
(1)Statele membre se asigură că transportatorii respectă următoarele condiţii suplimentare:
a)pentru transportul de animale, transportatorii trebuie să utilizeze mijloace de transport care sunt:
(i)construite astfel încât fecalele animalelor, aşternutul sau hrana să nu poată să se scurgă sau să cadă din vehicul şi
(ii)curăţate şi dezinfectate imediat după fiecare transport de animale sau de orice produs care ar putea afecta sănătatea animală şi, atunci când este necesar, înainte de o nouă încărcare a animalelor, utilizând dezinfectanţi autorizaţi oficial de autoritatea competentă;
b)transportatorii trebuie:
(i)fie să deţină instalaţii adecvate de curăţare şi dezinfectare autorizate de autoritatea competentă, inclusiv facilităţi de depozitare a aşternutului sau a gunoiului de grajd;
(ii)fie să furnizeze documente prin care să dovedească faptul că aceste operaţiuni sunt efectuate de o terţă parte autorizată de autoritatea competentă.
(2)Transportatorul trebuie să se asigure că, pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul de animale, se păstrează un registru care cuprinde cel puţin următoarele informaţii care vor fi păstrate cel puţin trei ani:
a)locuri, date şi ore de încărcare, numele sau denumirea şi adresa exploataţiei sau a centrului de colectare de unde sunt încărcate animalele;
b)locuri, date şi ore de livrare, numele sau denumirea şi adresa destinatarului(ilor);
c)speciile şi numărul de animale transportate;
d)data şi locul unde a fost efectuată dezinfecţia;
e)detalii privind documentele de însoţire, inclusiv numărul;
f)durata estimată a fiecărei călătorii.
(3)Transportatorii se asigură că, de la părăsirea exploataţiilor sau a centrului de colectare de origine şi până la sosirea la destinaţie, lotul sau animalele nu intră în contact în nici un moment cu animale a căror stare de sănătate este mai precară.
(4)Statele membre se asigură că transportatorii respectă dispoziţiile prezentului articol privind documentaţia aferentă care trebuie să însoţească animalele.
(5)Prezentul articol nu se aplică persoanelor care transportă animale pe o distanţă de maximum 65 km de la locul de plecare până la locul de destinaţie.
(6)În cazul nerespectării prezentului articol, dispoziţiile privind încălcările şi notificarea încălcărilor prevăzute la articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 se aplică mutatis mutandis în legătură cu sănătatea animală.

Art. 13
(1)Statele membre se asigură că toţi comercianţii sunt înregistraţi şi aprobaţi, primesc un număr de autorizare de la autoritatea competentă şi îndeplinesc următoarele condiţii:
a)trebuie să comercializeze numai animale identificate ca provenind din efective oficial indemne de tuberculoză, bruceloză şi leucoză sau animale de carne care corespund condiţiilor stabilite de prezenta directivă şi în special celor prevăzute la articolul 6 alineatul (3). În acest sens, comerciantul se asigură că animalele sunt identificate corect şi sunt însoţite de documente de sănătate animală adecvate pentru speciile în cauză.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate autoriza tranzacţiile de animale identificate care nu corespund condiţiilor prevăzute la primul paragraf, cu condiţia ca acestea să fie duse imediat într-un abator din statul membru de origine, fără a tranzita prin instalaţiile lor, pentru a fi sacrificate cât mai repede posibil, pentru a se evita orice răspândire a bolii. Dispoziţiile necesare trebuie luate astfel încât aceste animale să nu poată intra în contact cu alte animale şi astfel încât să fie sacrificate separat de alte animale;
b)comerciantul trebuie, pe baza documentului de însoţire al animalelor sau pe baza numerelor sau mărcilor de identificare ale animalelor, să înscrie într-un registru sau pe suport electronic şi să păstreze timp de cel puţin trei ani următoarele informaţii:
- numele proprietarului, originea, data cumpărării, categoriile, numărul şi identificarea animalelor din specia bovină sau numărul de înregistrare al exploataţiei de origine sau al efectivului de porcine al porcilor cumpăraţi;
- numărul de înregistrare al transportatorului şi/sau numărul de licenţă al camionului care livrează şi încarcă animalele;
- numărul şi adresa cumpărătorului şi destinaţia animalelor;
- copii ale planului de piaţă şi/sau numărul de serie al certificatelor de sănătate animală;
c)atunci când comerciantul deţine animale în instalaţiile sale, el se va asigura că:
- personalul care se ocupă de animale este pregătit corespunzător în ceea ce priveşte aplicarea cerinţelor prezentei directive şi asigurarea îngrijirii animalelor şi a bunăstării lor;
- medicul veterinar oficial efectuează în mod regulat controale şi, după caz, teste asupra animalelor şi asigură adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a evita răspândirea unei boli.
(2)Statele membre se asigură că fiecare instalaţie utilizată de comercianţi pentru a-şi exercita profesia este înregistrată şi dotată de autoritatea competentă cu un număr de autorizare şi că este conformă cu următoarele condiţii:
a)se află sub controlul unui medic veterinar oficial;
b)este situată într-o zonă care nu este supusă unei interdicţii sau restricţii conform legislaţiei comunitare pertinente sau legislaţiei naţionale;
c)dispune de:
- instalaţii adecvate cu o capacitate suficientă şi în special de infrastructuri de inspecţie adecvate şi de infrastructuri de izolare capabile să izoleze toate animalele în caz de apariţie a vreunei boli contagioase;
- de instalaţii potrivite pentru descărcarea animalelor şi, după caz, de găzduire corespunzătoare, de posibilităţi de adăpare, hrănire şi administrare a oricărui tratament necesar; aceste instalaţii trebuie să fie uşor de curăţat şi dezinfectat;
- de o suprafaţă suficientă pentru primirea aşternuturilor din paie şi a gunoiului;
- de un sistem adecvat de colectare a apelor uzate;
d)este în prealabil curăţată şi dezinfectată înaintea oricărei utilizări conform instrucţiunilor medicului veterinar oficial.
(3)Autoritatea competentă poate suspenda sau retrage autorizaţia în caz de nerespectare a prezentului articol sau a altor dispoziţii pertinente din prezenta directivă sau din orice altă directivă pertinente în domeniul sănătăţii animale. Autorizarea poate fi restabilită în cazul în care comerciantul s-a conformat dispoziţiilor prezentei directive, iar autoritatea competentă se asigură de acest lucru.
(4)Autoritatea competentă trebuie să efectueze inspecţii periodice pentru a se asigura că se îndeplinesc cerinţele prezentului articol.

(5)Statele membre întocmesc şi menţin actualizată o listă a comercianţilor autorizaţi şi a spaţiilor înregistrate utilizate de aceştia în legătură cu activitatea lor, precum şi a numerelor de autorizare atribuite comercianţilor respectivi şi o pun o la dispoziţia celorlalte state membre şi a publicului.
(6)Se pot adopta norme detaliate pentru aplicarea unitară a alineatului (5),în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2).

Art. 14
(1)Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate institui un sistem de reţele de control.
Sistemul de reţele de control trebuie să fie compus cel puţin din:
- efective de animale;
- proprietarul exploataţiei sau orice persoană fizică sau juridică însărcinată cu această responsabilitate;
- medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil de exploataţie;
- serviciul veterinar oficial al statului membru;
- laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice laborator autorizat de autoritatea competentă;
- o bază de date electronică.
Medicii veterinari oficiali din abatoare şi centrele de colectare autorizate vor fi asociaţi sistemului de reţele.
(2)Sistemul de reţele de control are drept obiective principale calificarea oficială a exploataţiilor, menţinerea acestei calificări prin inspecţii periodice, colectarea datelor epidemiologice şi controlul bolilor astfel încât să se garanteze respectarea tuturor dispoziţiilor prezentei directive sau ale oricărei alte directive pertinente în domeniul sănătăţii animale.
Sistemul de reţele de supraveghere este obligatoriu în toate exploataţiile de pe teritoriul statului membru care a pus în practică un astfel de sistem. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate autoriza instituirea unui astfel de sistem de reţele într-o parte a teritoriului care conţine una sau mai multe regiuni alăturate cum sunt cele definite la articolul 2 alineatul (2) litera (p). În cazul în care se acordă această derogare, circulaţia animalelor din regiuni care nu fac parte din sistemul de reţele spre partea respectivă a teritoriului intră sub incidenţa dispoziţiilor prezentei directive.
Autoritatea competentă stabileşte obligaţiile şi drepturile la care trebuie să se conformeze medicii veterinari autorizaţi, responsabilul exploataţiei sau proprietarul său şi orice alt participant la sistem, inclusiv orice persoană responsabilă de acordarea certificatului de sănătate animală.
(3)Autoritatea competentă se asigură că obligaţiile menţionate la alineatul (2) sunt cel puţin următoarele:
A.Orice proprietar al unei exploataţii sau orice persoană care îşi asumă această responsabilitate trebuie:
(i)să asigure serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea competentă, prin contract sau act juridic;
(ii)să cheme imediat medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţie din momentul în care suspectează existenţa unei boli contagioase sau a unei boli cu notificare obligatorie;
(iii)să informeze medicul veterinar autorizat despre orice introducere de animale în exploataţia sa;
(iv)să izoleze animalele înainte de a le introduce în exploataţia sa pentru a permite medicului veterinar autorizat să verifice, dacă este cazul, cu ajutorul testelor necesare, în cazul în care poate fi menţinut statutul exploataţiei.
B.Medicul veterinar autorizat menţionat la articolul 2 alineatul (2) litera (m) este supus controlului autorităţii competente şi trebuie să respecte următoarele condiţii:
(i)să îndeplinească condiţiile necesare pentru a-şi exercita profesia de medic veterinar;
(ii)să nu aibă nici o legătură de interes financiar sau familial cu proprietarul sau cu responsabilul exploataţiei;
(iii)să posede cunoştinţe specifice în domeniul sănătăţii animale, aplicabile animalelor din specia în cauză, ceea ce implică necesitatea de:
- a-şi actualiza în mod regulat cunoştinţele, în particular în ceea ce priveşte reglementările de sănătate animală aplicabile;
- a îndeplini condiţiile stabilite de autoritatea competentă pentru a garanta buna funcţionare a reţelei;
- a informa şi a ajuta proprietarul sau responsabilul exploataţiei pentru a fi luate toate măsurile necesare pentru menţinerea statutului exploataţiei, în special pe baza programelor adoptate de comun acord cu autoritatea competentă;
- a se asigura de respectarea prevederilor referitoare la:
(i)identificarea şi certificatul de sănătate animală pentru animalele din efectiv, animalele introduse şi cele comercializate;
(ii)obligaţia de a declara bolile infecţioase şi orice alt factor de risc pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor şi pentru sănătatea umană;
(iii)stabilirea, pe cât posibil, a cauzei mortalităţii animalelor şi a locului unde trebuie expediate acestea;
(iv)condiţiile de igienă ale efectivului şi ale unităţilor de producţie animală.
În cazul în care buna funcţionare a sistemului impune acest lucru, fiecare stat membru poate restrânge responsabilitatea medicilor veterinari la un număr limitat de exploataţii sau la o anumită suprafaţă geografică.
Autoritatea competentă stabileşte listele medicilor veterinari autorizaţi şi ale exploataţiilor autorizate care participă la reţea. În cazul în care autoritatea competentă consideră că unul dintre participanţii la reţea nu mai îndeplineşte condiţiile definite mai sus, aceasta suspendă sau retrage autorizarea, fără a aduce atingere vreunei alte eventuale sancţiuni aplicabile.
C.Baza de date electronică trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
1.Pentru fiecare animal:
- codul sau codurile unice de identificare, în cazurile stabilite la articolul 4 alineatul (1), la articolul 4b, la articolul 4c alineatul (1) şi la articolul 4d din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).
- data naşterii;
- sexul;
- rasa sau culoarea pielii;
- codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o ţară terţă, codul unic de identificare al mijlocului de identificare individual atribuit animalului de statul membru de destinaţie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;
- numărul de identificare al exploataţiei în care s-a născut;
- numerele de identificare ale tuturor exploataţiilor în care a fost ţinut animalul şi datele fiecărei deplasări;
- data decesului sau a sacrificării;
- tipul de dispozitiv electronic de identificare, dacă animalului i-a fost aplicat un astfel de dispozitiv.

2.Pentru fiecare exploataţie:
- un număr de identificare constând - pe lângă codul ţării - într-un un cod de maximum 12 caractere;
- numele şi adresa deţinătorului.
3.Baza de date trebuie să permită, în orice moment, accesul la următoarele informaţii:
- numărul de identificare al tuturor animalelor din specia bovină prezente într-o exploataţie sau, în cazul grupelor de animale din specia porcină, numărul de înregistrare al exploataţiei de origine sau al efectivului de origine şi numărul certificatului de sănătate animală, după caz;
- o listă a tuturor circulaţiilor fiecărui animal din specia bovină, din exploataţia de naştere sau, pentru animalele importate din ţări terţe, din exploataţia de import şi, pentru grupele de animale din specia porcină, numărul de înregistrare al ultimei exploataţii sau al ultimului efectiv, precum şi, pentru animalele importate din ţări terţe, exploataţia de import.
Aceste informaţii vor fi păstrate în baza de date timp de 3 ani consecutivi după decesul animalului din specia bovină sau după înregistrare, în cazul în care se face înregistrarea animalelor din specia porcină.
Cu toate acestea, numai punctele 2, 3 şi 4 se aplică la porcine.

4.Pentru a asigura funcţionarea bazelor de date electronice naţionale privind porcinele, se adoptă normele corespunzătoare de aplicare, inclusiv informaţiile pe care bazele de date naţionale trebuie să le conţină, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17.

(4)Toţi participanţii la reţea, alţii decât cei menţionaţi la alineatul (3) rubricile A şi B, acţionează sub responsabilitatea autorităţii competente. Autoritatea competentă a fiecărui stat membru este responsabilă de realizarea practică a reţelei şi face controale regulate ale reţelei pentru a asigura buna sa funcţionare.
(5)Statele membre care pun în aplicare un sistem de reţele de control operaţional conform alineatelor (1) - (4), timp de cel puţin doisprezece luni, solicită Comisiei să-l aprobe conform procedurii prevăzute la articolul 17.
În acest scop, Comisia examinează documentaţia prezentată de statele membre.
Experţii Comisiei validează sistemele de reţele cu ajutorul unui sistem de audit. În cazul în care rezultatele acestor audituri sunt favorabile, Comisia transmite Comitetului veterinar permanent un raport însoţit de propuneri adecvate într-un termen de 90 de zile de la primirea cererii de aprobare.
În caz de constatare a unor infracţiuni repetate, autorizarea sistemului de control poate fi suspendată conform procedurii prevăzute la articolul 17, la cererea Comisiei sau a unuia sau mai multor state membre.
(6)Statele membre care au amplasat pe întreg teritoriul lor un sistem de reţele de control recunoscut, conform prezentului articol, sunt autorizate să nu aplice articolul 3 alineatul (2) litera (a) a doua liniuţă pentru circulaţia animalelor care intră sub incidenţa prezentei directive pe teritoriul lor.
(7)Până la 31 decembrie 1999, Consiliul reexaminează dispoziţiile prezentului articol, pe baza unui raport al Comisiei însoţit de propuneri asupra cărora hotărăşte cu majoritate calificată, în funcţie de experienţa dobândită, cu scopul de a le modifica, de a le actualiza şi, după caz, de a le extinde în toate statele membre.
(8)Finanţarea sistemului de reţele de control va fi abordată în cadrul revizuirii anexei B la Directiva 85/73/CEE (1), conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 8 din Directiva 96/43/CE.
(1)JOL 32, 5.2.1985, p. 14. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

Art. 15
(1)Statele membre adoptă măsurile specifice adecvate pentru a sancţiona orice infracţiune prin încălcarea prevederilor prezentei directive, indiferent dacă este săvârşită de o persoană fizică sau juridică.
(2)În cazul în care se confirmă că dispoziţiile prezentei directive nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea competentă din locul unde s-a constatat nerespectarea trebuie să ia măsurile adecvate atât pentru a salvgarda sănătatea animalelor, cât şi pentru a preveni răspândirea bolii.
După caz, această măsură a autorităţii competente poate consta în a lua măsurile dorite pentru:
a)a termina călătoria sau a retrimite animalele la locul de plecare pe drumul cel mai scurt, cu condiţia ca această măsură să nu pună în pericol sănătatea sau bunăstarea animalelor;
b)a găzdui în mod corespunzător animalele şi a le da îngrijirile necesare, în caz de întrerupere a călătoriei;
c)a dispune sacrificarea animalelor. Destinaţia şi utilizarea acestor animale după sacrificare sunt reglementate conform:
- dispoziţiilor prevăzute de Directiva 64/433/CEE (1);
(1)JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64. Directivă modificată ultima dată de Directiva 95/23/CE (JO L 243, 11.10.1995, p. 7).
- dispoziţiilor prevăzute de Directiva 90/667/CEE în cazul în care nu se poate stabili starea de sănătate a animalelor sau în cazul în care acestea ar putea prezenta un risc în ceea ce priveşte sănătatea animală sau sănătatea publică. Cu toate acestea, în cazul în care se recomandă aplicarea dispoziţiilor prevăzute de Directiva 90/667/CEE, trebuie să se acorde proprietarului sau împuternicitului său un termen de regularizare înainte de a recurge la această ultimă posibilitate. În acest caz se aplică dispoziţiile alineatului (3) din prezentul articol.
(3)Autoritatea competentă din statul membru de destinaţie avertizează imediat autoritatea competentă din statul membru de origine în urma constatării oricărei infracţiuni prin încălcarea prezentei directive.
Statele membre, conform dispoziţiilor stabilite în Directiva 89/608/CEE, îşi acordă în mod mutual ajutor prin aplicarea prezentei directive, în mod special pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prevăzute de prezentul articol.
(4)Prezentul articol nu afectează normele naţionale care se aplică în domeniul sancţiunilor penale.
Art. 16
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, modifică anexele A şi D (capitolul I), în special în scopul adaptării acestora la evoluţia tehnică şi ştiinţifică.
Comisia modifică anexele B, C, D (capitolul II), E şi F în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

Art. 17
(1)Comisia este sprijinită de către Comitetul permanent veterinar instituit prin Decizia 68/361/CEE (denumit în continuare «comitet»).
(2)În cazul în care se fac trimiteri la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada stabilită la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(3)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Art. 17a
(1)Comisia este sprijinită de către Comitetul permanent veterinar instituit prin Decizia 68/361/CEE (denumit în continuare «comitet»).
(2)În cazul în care se fac trimiteri la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, ţinându-se seama şi de dispoziţiile de la articolul 8 al acesteia.
Perioada stabilită la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(3)Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Art. 18
Acele state membre care nu au introdus un sistem de reţele de supraveghere aprobat se asigură că baza de date electronică, care respectă dispoziţiile prevăzute la articolul 14, este complet operaţională după cum urmează:
a)pentru bovine, de la 31 decembrie 1999;
b)pentru un registru de exploataţii de porcine, respectând dispoziţiile prevăzute la articolul 14 alineatul (3) litera (c) punctul 2 de la 31 decembrie 2000;
c)pentru circulaţia porcinelor, respectând dispoziţiile prevăzute la articolul 14 alineatul (3) litera (c) punctul 3:
- din exploataţia unde s-au născut, până la 31 decembrie 2001;
- din toate celelalte exploataţii, până la 31 decembrie 2002.
Fiecare mişcare a porcinelor se înregistrează în baza de date. înregistrarea include cel puţin următoarele: numărul de porcine deplasate, numărul de identificare al exploataţiei sau al şeptelului de plecare, numărul de identificare al exploataţiei sau al şeptelului de destinaţie şi data plecării şi a sosirii.

Art. 19
Normele prevăzute de Directiva 90/425/CEE se aplică în special în ceea ce priveşte controalele la origine, organizarea şi urmarea ce trebuie date controalelor ce urmează să fie efectuate de ţara destinatară şi măsurile de salvgardare ce trebuie puse în aplicare.
Art. 20
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

-****-
Adoptată la Bruxelles, 26 iunie 1964.

Pentru Consiliu

Preşedintele

C. HEGER

ANEXA A:
I.Şeptel de bovine oficial indemn de tuberculoză
În sensul prezentei secţiuni, «bovine» înseamnă toate bovinele, cu excepţia animalelor folosite în evenimente culturale sau sportive.
1.Se consideră că un şeptel de bovine este oficial indemn de tuberculoză în cazul în care:
a)nici un animal nu prezintă semne clinice de tuberculoză;
b)toate bovinele cu vârsta mai mare de şase săptămâni au prezentat o reacţie negativă la cel puţin două teste oficiale intradermice de tuberculinare, efectuate în conformitate cu anexa B, într-un interval de şase luni de la eliminarea oricărei infecţii din şeptel şi în intervalul următor de şase luni, sau, în cazul în care şeptelul a fost constituit exclusiv din animale ce provin din şepteluri oficial indemne de tuberculoză, primul test se efectuează după minimum 60 de zile de la constituirea şeptelului şi al doilea test nu este necesar;
c)după încheierea primului test prevăzut la litera (b), în şeptel nu au fost introduse bovine cu vârsta mai mare de şase săptămâni, cu excepţia cazului în care acestea au prezentat o reacţie negativă la un test intradermic de tuberculinare efectuat şi evaluat în conformitate cu anexa B şi care a avut loc în intervalul de 30 de zile anterior sau ulterior introducerii în şeptel; în cazul în care testul este efectuat ulterior introducerii în şeptel, animalul (animalele) trebuie izolat(e) fizic de celelalte animale, astfel încât să se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale, până ce reacţia se dovedeşte negativă.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate să nu solicite efectuarea acestui test în ceea ce priveşte circulaţia animalelor pe teritoriul propriu, în cazul în care animalul provine dintr-un şeptel oficial indemn de tuberculoză, cu excepţia unui stat membru în care, la 1 ianuarie 1998 şi până la obţinerea statutului de regiune oficial indemnă de tuberculoză, autoritatea competentă a solicitat efectuarea acestor teste în cazul animalelor care circulă între şepteluri ce participă într-un sistem în reţea, în conformitate cu articolul 14.
2.Statutul oficial indemn de tuberculoză al unui şeptel de bovine se menţine în cazul în care:
a)condiţiile detaliate la punctul 1 literele (a) şi (c) continuă să se aplice;
b)animalele care intră în exploataţie provin exclusiv din şepteluri cu statut oficial indemn de tuberculoză;
c)cu excepţia viţeilor cu vârsta mai mică de şase săptămâni născuţi în exploataţie, toate animalele din exploataţie sunt supuse, anual, unui test de tuberculinare de rutină în conformitate cu anexa B.
Cu toate acestea, autoritatea competentă a unui stat membru poate, pentru statul membru sau pentru o parte a statului membru în care toate şeptelurile de bovine sunt incluse într-un program oficial de combatere a tuberculozei, să modifice frecvenţa testărilor de rutină, după cum urmează:
- în cazul în care media - stabilită la data de 31 decembrie a fiecărui an - procentajelor anuale de şepteluri de bovine la care s-a confirmat infectarea cu tuberculoză nu depăşeşte 1 % din şeptelurile aflate în zona determinată în decursul celor mai recente două perioade anuale de supraveghere, intervalul între testările de rutină ale şeptelului poate creşte la doi ani, iar masculii pentru îngrăşat dintr-o unitate epidemiologică izolată pot fi scutiţi de testul de tuberculinare, cu condiţia să provină din şepteluri oficial indemne de tuberculoză, iar autoritatea competentă să garanteze că masculii pentru îngrăşat nu vor fi folosiţi pentru reproducere şi vor fi trimişi direct la locul de sacrificare;
- în cazul în care media - stabilită la data de 31 decembrie a fiecărui an - procentajelor anuale de şepteluri de bovine la care s-a confirmat infectarea cu tuberculoză nu depăşeşte 0,2 % din şeptelurile aflate în zona determinată în decursul celor mai recente două perioade de supraveghere de câte doi ani, intervalul între testările de rutină poate creşte la trei ani şi/sau vârsta la care animalele trebuie să fie supuse la aceste testări poate creşte la 24 de luni;
- în cazul în care media - stabilită la data de 31 decembrie a fiecărui an - procentajelor anuale de şepteluri de bovine la care s-a confirmat infectarea cu tuberculoză nu depăşeşte 0,1 % din şeptelurile aflate în zona determinată în decursul celor mai recente două perioade de supraveghere de câte trei ani, intervalul între testările de rutină poate creşte la patru ani sau, sub rezerva respectării următoarelor condiţii, autoritatea competentă poate scuti şeptelurile de testul de tuberculinare:
(1)înaintea introducerii în şeptel, toate bovinele sunt supuse unui test intradermic de tuberculinare, la care prezintă o reacţie negativă;
sau

(2)toate bovinele sacrificate sunt examinate pentru depistarea leziunilor produse de tuberculoză, leziunile depistate fiind supuse unei examinări histopatologice şi bacteriologice pentru confirmarea tuberculozei.
De asemenea, autoritatea competentă poate creşte frecvenţa testelor de tuberculinare în ceea ce priveşte un stat membru sau o parte a acestuia, în cazul în care frecvenţa cazurilor de tuberculoză a crescut.
31.3a. Statutul oficial indemn de tuberculoză al unui şeptel se suspendă în cazul în care:
a)condiţiile detaliate la punctul (2) nu mai sunt îndeplinite; sau
b)se consideră că unul sau mai multe animale au prezentat o reacţie pozitivă la un test de tuberculinare sau în cazul în care, la examinarea post-mortem, se suspectează un caz de tuberculoză.
Atunci când se consideră că un animal a prezentat o reacţie pozitivă, acesta este îndepărtat din şeptel şi sacrificat. Se efectuează examinările post-mortem, de laborator şi epidemiologice adecvate ale animalului care a prezentat o reacţie pozitivă sau ale carcasei animalului suspect. Statutul şeptelului va rămâne suspendat până la finalizarea tuturor examinărilor de laborator. În cazul în care nu se confirmă prezenţa tuberculozei, suspendarea statutului oficial indemn de tuberculoză poate fi ridicată după testarea cu rezultate negative a tuturor animalelor cu vârsta mai mare de şase săptămâni după minimum 42 de zile de la îndepărtarea animalului (animalelor) care au reacţionat pozitiv; sau
c)în şeptel există animale cu statut incert, în conformitate cu anexa B. În acest caz, statutul şeptelului rămâne suspendat până la clarificarea statutului animalelor respective. Acestea trebuie izolate de celelalte animale ale şeptelului până când statutul lor este clarificat prin testarea după 42 de zile sau prin examinarea post-mortem şi de laborator;
d)cu toate acestea, prin derogare de la cerinţele prevăzute la punctul (c), în statul membru în care autoritatea competentă efectuează testări de rutină ale şeptelului prin utilizarea testului comparativ de tuberculinare descris în anexa B şi în cazul unui şeptel în care nu au fost declarate animale cu reacţii pozitive confirmate timp de cel puţin trei ani, autoritatea competentă poate decide să nu limiteze circulaţia altor animale în interiorul şeptelului, cu condiţia ca statutul animalelor cu reacţii neconcludente să fie clarificat prin testarea după 42 de zile, iar animalele din exploataţie să nu fie introduse în comerţul intracomunitar până la clarificarea statutului animalelor cu reacţii neconcludente. În cazul în care, la testare, animalele respective prezintă o reacţie pozitivă sau continuă să prezinte reacţii neconcludente, se aplică dispoziţiile prevăzute la punctul (b). În cazul în care prezenţa bolii este confirmată ulterior, toate animalele care ies din exploataţie de la data efectuării ultimului test al şeptelului cu rezultate exclusiv negative trebuie localizate şi testate.
32.3b. Statutul oficial indemn de tuberculoză al şeptelului se retrage în cazul în care prezenţa tuberculozei este confirmată prin izolarea M. bovis la examinarea de laborator.
Autoritatea competentă poate retrage statutul în cazul în care:
a)condiţiile detaliate la punctul 2 nu mai sunt îndeplinite;
b)la examinarea post-mortem se observă leziuni clasice provocate de tuberculoză;
c)o investigaţie epidemiologică stabileşte probabilitatea unei infecţii;
d)din orice alte motive considerate necesare pentru controlul tuberculozei bovine.
Localizarea şi verificarea se realizează de către autoritatea competentă cu privire la orice şeptel suspect din punct de vedere epidemiologic. Statutul oficial indemn de tuberculoză rămâne retras până la finalizarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfectare a unităţii şi a ustensilelor şi până la momentul în care toate animalele cu vârsta mai mare de şase săptămâni prezintă reacţii negative la cel puţin două teste consecutive de tuberculinare, primul test fiind efectuat după minimum 60 de zile, iar al doilea după minimum patru luni şi maximum 12 luni de la îndepărtarea ultimului animal cu reacţie pozitivă la test.
4.Pe baza informaţiilor prezentate în conformitate cu articolul 8, un stat membru sau o parte a unui stat membru pot fi declarate oficial indemne de tuberculoză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, cu condiţia respectării următoarelor condiţii:
a)procentajul de şepteluri de bovine la care s-a confirmat infectarea cu tuberculoză nu a depăşit 0,1% anual din totalitatea şeptelurilor timp de şase ani consecutivi şi cel puţin 99,9 % din şepteluri au obţinut statutul oficial indemn de tuberculoză în fiecare an timp de şase ani consecutivi, al doilea procentaj fiind calculat la data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic;
b)fiecare bovină este identificată în conformitate cu legislaţia comunitară şi

c)toate bovinele sacrificate sunt supuse unei examinări oficiale post-mortem;
d)sunt respectate procedurile de suspendare şi de retragere a statutului oficial indemn de tuberculoză.
5.Statul membru sau o parte a statului membru îşi păstrează statutul oficial indemn de tuberculoză în cazul în care respectă condiţiile prevăzute la punctul 4 literele (a)-(d). Cu toate acestea, în cazul în care există dovezi cu privire la o schimbare semnificativă a situaţiei privind tuberculoza într-un stat membru sau o parte a unui stat membru care au fost recunoscute oficial indemne de tuberculoză, Comisia poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, să adopte o decizie de suspendare sau de revocare a statutului până la îndeplinirea cerinţelor din prezenta decizie.
II.Şepteluri de bovine oficial indemne de bruceloză şi indemne de bruceloză
În sensul prezentei secţiuni, «bovine» înseamnă toate bovinele, cu excepţia masculilor pentru îngrăşat, cu condiţia ca aceştia să provină din şepteluri oficial indemne de bruceloză, iar autoritatea competentă să garanteze că masculii pentru îngrăşat nu vor fi folosiţi pentru reproducere şi vor fi trimişi direct la locul de sacrificare.
1.Se consideră că un şeptel de bovine este oficial indemn de bruceloză în cazul în care:
a)în şeptel nu există bovine vaccinate împotriva brucelozei, cu excepţia femelelor vaccinate în urmă cu cel puţin trei ani;
b)nici o bovină nu a prezentat semne clinice de bruceloză de cel puţin şase luni;
c)toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni au fost supuse unuia dintre următoarele regimuri de testare şi au prezentat reacţii negative, în conformitate cu anexa C:
(i)două teste serologice prevăzute la punctul 10 la intervale de minimum trei luni şi maximum 12 luni;
(ii)trei teste ale probelor de lapte la intervale de trei luni, urmate după minimum şase săptămâni de un test serologic prevăzut la punctul 10;
d)orice bovină care intră în şeptel provine din şepteluri oficial indemne de bruceloză şi, în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat un titru brucelic mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml la testul de seroaglutinare în conformitate cu anexa C sau au reacţionat negativ la oricare dintre testele agreate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 în intervalul de 30 de zile anterior sau ulterior datei la care sunt introduse în şeptel: în cazul în care testarea are loc ulterior introducerii în şeptel, animalul (animalele) trebuie izolat(e) fizic de celelalte animale din şeptel, pentru a se evita contactul direct sau indirect cu acestea până ce reacţia se dovedeşte negativă.
2.Statutul oficial indemn de bruceloză al unui şeptel de bovine se menţine în cazul în care:
a)unul dintre următoarele regimuri de testare se desfăşoară anual, cu rezultate negative, în conformitate cu anexa C:
(i)trei teste inelare efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puţin trei luni;
(ii)trei teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puţin trei luni;
(iii)două teste inelare efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puţin trei luni, urmate de un test serologic efectuat după minimum şase săptămâni, în conformitate cu punctul 10;
(iv)două teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puţin trei luni, urmate de un test serologic efectuat după minimum şase săptămâni, în conformitate cu punctul 10;
(v)două teste serologice efectuate la un interval de minimum trei luni şi maximum 12 luni.
Cu toate acestea, autoritatea competentă a unui stat membru poate, pentru statul membru sau pentru o parte a statului membru care nu este oficial indemnă de bruceloză, dar în care toate şeptelurile de bovine sunt incluse într-un program oficial de combatere a brucelozei, să modifice frecvenţa testărilor de rutină, după cum urmează:
- în cazul în care sunt infectate cel mult 1 % din şeptelurile de bovine, poate fi suficient să se efectueze anual două teste inelare efectuate pe probe de lapte sau două teste ELISA efectuate pe probe de lapte la un interval de minimum trei luni ori un test serologic;
- în cazul în care cel puţin 99,8 % din şeptelurile de bovine au fost recunoscute oficial indemne de bruceloză timp de cel puţin patru ani, intervalul între controale poate fi prelungit la doi ani, în cazul în care toate animalele cu vârsta mai mare de 12 luni sunt testate sau testarea poate fi limitată la animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni, în cazul în care se continuă testarea anuală a şeptelurilor. Controalele trebuie efectuate cu unul dintre testele serologice prevăzute la punctul 10;
b)toate bovinele care intră în şeptel provin exclusiv din şepteluri cu statut oficial indemne de bruceloză şi, în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat un titru brucelic mai mic de 30 de unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml la un test de seroaglutinare în conformitate cu anexa C sau au reacţionat negativ la oricare dintre testele agreate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 în intervalul de 30 de zile anterior sau ulterior datei la care au fost introduse în şeptel; în cazul în care testul este efectuat ulterior introducerii în şeptel, animalul (animalele) trebuie izolat(e) fizic de celelalte animale, pentru a se evita contactul direct sau indirect cu acestea până ce reacţia se dovedeşte negativă.
Cu toate acestea, testul prevăzut la punctul (b) nu este obligatoriu în statele membre sau în regiuni ale statelor membre în care procentajul de şepteluri de bovine infectate cu bruceloză nu a depăşit 0,2 % timp de cel puţin doi ani şi în cazul în care animalele provin din şepteluri de bovine oficial indemne de bruceloză din statul membru sau regiunea respectivă şi în timpul transportului nu au intrat în contact cu bovine cu statut inferior;
c)sub rezerva punctului (b), bovinele care provin din şepteluri indemne de bruceloză pot fi introduse într-un şeptel oficial indemn de bruceloză în cazul în care au vârsta mai mare de 18 luni şi, în cazul în care au fost vaccinate împotriva brucelozei, vaccinarea a avut loc în urmă cu cel puţin un an.
În intervalul de 30 de zile anterior introducerii în şeptel, aceste animale trebuie să fi prezentat un titru brucelic mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml şi un rezultat negativ la reacţia de fixare a complementului sau la un alt test agreat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
Totuşi, în cazul în care o femelă din specia bovină dintr-un şeptel indemn de bruceloză este introdusă într-un şeptel oficial indemn de bruceloză, în conformitate cu dispoziţiile alineatului precedent, se consideră că şeptelul este indemn de bruceloză timp de doi ani de la data la care ultimul animal vaccinat a fost introdus în şeptel.
31.3a. Statutul oficial indemn de bruceloză al unui şeptel se suspendă în cazul în care:
a)condiţiile detaliate la punctele (1) şi (2) nu mai sunt îndeplinite sau
b)în urma testelor de laborator sau din motive clinice, una sau mai multe bovine sunt suspecte de bruceloză şi animalele suspecte au fost sacrificate sau izolate pentru a se evita contactul direct sau indirect cu celelalte animale.
În cazul în care animalul a fost sacrificat şi nu mai poate fi testat, suspendarea poate fi ridicată în cazul în care două teste de seroaglutinare, efectuate în conformitate cu anexa C la toate bovinele din şeptel cu vârsta mai mare de 12 luni, indică un titru mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml. Primul test este efectuat la cel puţin 30 de zile după îndepărtarea animalului, iar al doilea la cel puţin 60 de zile după primul test.
În cazul în care animalul a fost izolat de animalele din şeptel, acesta poate fi reintrodus în şeptel şi statutul şeptelului poate fi revizuit:
(a)după efectuarea unui test de seroaglutinare care a indicat un titru mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml şi a unei reacţii de fixare a complementului cu rezultat negativ sau
(b)după obţinerea unui rezultat negativ la orice altă combinaţie de teste agreate în acest sens în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
32.3b. Statutul oficial indemn de bruceloză al unui şeptel se retrage în cazul în care, în urma testelor de laborator sau a investigaţiilor epidemiologice, s-a confirmat infectarea şeptelului cu brucella.
Statutul şeptelului este revizuit în cazul în care animalele din specia bovină prezente în şeptel în momentul izbucnirii focarului au fost sacrificate sau în cazul în care şeptelul a fost supus testării de control şi toate animalele cu vârsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la două teste consecutive efectuate la intervale de 60 de zile, primul fiind efectuat la cel puţin 30 de zile după îndepărtarea animalului (animalelor) care a (au) prezentat o reacţie pozitivă.
În cazul femelelor bovine gestante în momentul izbucnirii focarului, controlul final trebuie să aibă loc la cel puţin 21 de zile după ce ultima femelă gestantă în momentul izbucnirii focarului a fătat.
4.Un şeptel de bovine este indemn de bruceloză în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 1 literele (b) şi (c) şi atunci când vaccinarea s-a desfăşurat după cum urmează:
(i)femelele din specia bovină au fost vaccinate:
- înainte de împlinirea vârstei de şase luni, cu vaccin cu tulpină de virus viu 19 sau
- înainte de împlinirea vârstei de 15 luni, cu vaccin cu virus mort cu adjuvant 45/20 inspectat şi agreat oficial, sau
- cu alte vaccinuri agreate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17;
(ii)bovinele cu vârsta mai mică de 30 de luni care au fost vaccinate cu vaccin cu tulpină de virus viu 19 pot prezenta la testul de seroaglutinare un rezultat mai mare de 30 unităţi internaţionale (UI), dar mai mic de 80 de unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/mililitru, cu condiţia ca, la reacţia de fixare a complementului, să prezinte un rezultat mai mic de 30 de unităţi CEE în cazul femelelor vaccinate în urmă cu mai puţin de 12 luni sau mai puţin de 20 de unităţi CEE în toate celelalte cazuri.
5.Statutul indemn de bruceloză al unui şeptel de bovine se menţine în cazul în care:
(i)şeptelul este supus uneia dintre măsurile de testare enumerate la punctul 2 litera (a);
(ii)bovinele care intră în şeptel îndeplinesc cerinţele de la punctul 2 litera(b) sau
- provin din şepteluri cu statut indemn de bruceloză şi, în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat, în intervalul de 30 de zile anterior sau în timpul izolării după introducerea în şeptel, mai puţin de 30 de unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml la un test de seroaglutinare şi un rezultat negativ la o reacţie de fixare a complementului în conformitate cu anexa C sau
- provin din şepteluri cu statut indemn de bruceloză, au vârsta mai mică de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin cu tulpină de virus viu 19, în cazul în care la testul de seroaglutinare prezintă un rezultat mai mare de 30 unităţi internaţionale (UI), dar mai mic de 80 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/mililitru cu condiţia ca, la reacţia de fixare a complementului, să prezinte un rezultat mai mic de 30 de unităţi CEE în cazul femelelor vaccinate în urmă cu mai puţin de 12 luni sau mai mic de 20 de unităţi CEE în toate celelalte cazuri.
61.6a. Statutul indemn de bruceloză al unui şeptel se suspendă în cazul în care:
a)condiţiile detaliate la punctele 4 şi 5 nu au fost îndeplinite sau
b)în urma testelor de laborator sau din motive clinice, unul sau mai multe animale cu vârsta mai mare de 30 de luni este suspect de bruceloză şi animalul (animalele) suspect(e) a (au) fost sacrificate sau izolate pentru a se evita contactul direct sau indirect cu celelalte animale.
În cazul în care animalul a fost izolat, acesta poate fi reintrodus în şeptel şi statutul şeptelului poate fi revizuit, în cazul în care ulterior animalul prezintă un titru de seroaglutinare mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml şi prezintă un rezultat negativ la reacţia de fixare a complementului sau la alt test agreat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.
În cazul în care animalele au fost sacrificate şi nu mai pot fi testate, suspendarea poate fi ridicată în cazul în care două teste de seroaglutinare efectuate în conformitate cu anexa C la toate bovinele din exploataţie cu vârsta mai mare de 12 luni prezintă un titru brucelic mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/ml. Primul test este efectuat la cel puţin 30 de zile de la îndepărtarea animalului şi al doilea la cel puţin 60 de zile după primul test.
În cazul în care animalele care urmează să fie testate, în conformitate cu dispoziţiile celor două paragrafe anterioare, au vârsta mai mică de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin cu tulpină de virus viu 19, se poate considera că prezintă rezultate negative în cazul unui rezultat la testul de seroaglutinare mai mare de 30 unităţi internaţionale (UI), dar mai mic de 80 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/mililitru, cu condiţia ca, la reacţia de fixare a complementului, ele să prezinte un rezultat mai mic de 30 unităţi CEE în cazul femelelor vaccinate în urmă cu mai puţin de 12 luni sau mai mic de 20 unităţi CEE în toate celelalte cazuri.
62.6b. Statutul indemn de bruceloză al şeptelului se retrage în cazul în care, în urma testelor de laborator din cadrul investigaţiilor epidemiologice, s-a confirmat infectarea şeptelului cu brucella. Statutul şeptelului este revizuit în cazul în care toate bovinele prezente în şeptel în momentul izbucnirii focarului au fost sacrificate sau în cazul în care şeptelul a fost supus testării de control şi toate animalele nevaccinate cu vârsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la două teste consecutive efectuate la intervale de 60 de zile, primul fiind efectuat la cel puţin 30 de zile după îndepărtarea animalului (animalelor) care a (au) prezentat o reacţie pozitivă.
În cazul în care toate animalele care urmează să fie testate, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului anterior, au vârsta mai mică de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin cu tulpină de virus viu 19, se poate considera că prezintă rezultate negative în cazul unui titru brucelic mai mare de 30 unităţi internaţionale (UI), dar mai mic de 80 unităţi internaţionale (UI) de aglutinare/mililitru, cu condiţia ca, la reacţia de fixare a complementului, ele să prezinte un rezultat mai mic de 30 unităţi CEE în cazul femelelor vaccinate în urmă cu mai puţin de 12 luni sau mai mic de 20 unităţi CEE în toate celelalte cazuri.
În cazul femelelor bovine gestante în momentul izbucnirii focarului, controlul final trebuie să aibă loc la cel puţin 21 de zile după ce ultima femelă gestantă în momentul izbucnirii focarului a fătat.
7.Un stat membru sau o regiune a unui stat membru pot fi declarate oficial indemne de bruceloză în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)nu s-au înregistrat, cel puţin în ultimii trei ani, cazuri de avort din cauza infectării cu brucella sau cazuri de izolare a B. abortus şi cel puţin 99,8 % din şepteluri au obţinut statutul oficial indemn de bruceloză în fiecare an, timp de cinci ani consecutivi, procentajul fiind calculat la data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă adoptă o politică de sacrificare a întregului şeptel, cazurile izolate, pe care cercetarea epidemiologică le consideră provocate de introducerea unor animale din exteriorul statutului membru sau al unei părţi a statului membru şi din şepteluri al căror statut oficial indemn de bruceloză a fost suspendat sau retras din alte motive decât suspiciunea cu privire la contaminare, nu vor fi luate în considerare la calcularea procentajului anterior, cu condiţia ca autoritatea competentă centrală a statului membru în care s-au constatat incidentele să întocmească situaţii anuale şi să le transmită Comisiei, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), şi
b)fiecare bovină este identificată în conformitate cu legislaţia comunitară şi

c)notificarea cazurilor de avort este obligatorie, cazurile respective urmând să fie investigate de autoritatea competentă.
8.Sub rezerva punctului 9, un stat membru sau o regiune a unui stat membru declarate oficial indemne de bruceloză îşi păstrează statutul în cazul în care:
a)condiţiile prevăzute la punctul 7 literele(a) şi (b) continuă să fie îndeplinite şi în cazul în care notificarea cazurilor de avort cu privire la care există suspiciuni că ar fi provocate de bruceloză este obligatorie şi cazurile respective sunt investigate de autoritatea competentă;
b)în fiecare an, în timpul primilor cinci ani de la obţinerea statutului, toate bovinele cu vârsta mai mare de 24 de luni, în cel puţin 20 % din şepteluri, au fost testate şi au prezentat o reacţie negativă la un test serologic efectuat în conformitate cu anexa C sau, în cazul şeptelurilor pentru lapte, prin examinarea probelor de lapte în conformitate cu anexa C;
c)fiecare bovină suspectă de infectare cu bruceloză este comunicată autorităţii competente şi este supusă unei investigaţii epidemiologice oficiale pentru depistarea brucelozei prin intermediul a cel puţin două teste serologice ale sângelui, inclusiv reacţia de fixare a complementului şi o examinare microbiologică a probelor prelevate;
d)pe perioada suspiciunii de infectare cu bruceloză, care continuă până la obţinerea rezultatelor negative la testele prevăzute la punctul (c), statutul oficial indemn de bruceloză al şeptelului de origine sau de tranzit al bovinei suspecte şi al şeptelurilor suspecte în legătură cu animalul respectiv se suspendă;
e)în cazul răspândirii unui focar de bruceloză, toate bovinele au fost sacrificate. Animalele din speciile susceptibile rămase vor fi supuse testelor necesare, iar unitatea şi echipamentele vor fi curăţate şi dezinfectate.
9.Statul membru sau regiunea unui stat membru declarate oficial indemne de bruceloză au obligaţia de a informa Comisia cu privire la toate cazurile de bruceloză. În cazul în care există dovezi cu privire la o schimbare semnificativă a situaţiei privind bruceloza într-un stat membru sau o parte a unui stat membru care au fost recunoscute oficial indemne de bruceloză, Comisia poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, să propună suspendarea sau revocarea statutului până la îndeplinirea cerinţelor prezentei decizii.
10.În sensul secţiunii II, se consideră test serologic testul de seroaglutinare, testul cu antigen Brucella tamponat, reacţia de fixare a complementului, testul de aglutinare a plasmei, testul inelar pe plasmă, testul de microaglutinare sau testul ELISA individual efectuat pe probe de sânge, în conformitate cu descrierea din anexa C. Se acceptă, de asemenea, orice alt test de diagnostic agreat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 şi descris în anexa C, în sensul secţiunii II. Se consideră test pe probe de lapte testul inelar efectuat pe probe de lapte sau un test ELISA efectuat pe probe de lapte, în conformitate cu anexa C.

ANEXA B:TUBERCULOZA
1.IDENTIFICAREA AGENTULUI
Prezenţa Mycobacterium bovis (M. bovis), agentul tuberculozei bovine, în probele clinice şi post-mortem, poate fi stabilită prin examinarea frotiurilor colorate sau a tehnicilor de imunoperoxidază şi confirmată prin cultivarea organismului pe un mediu de izolare primară.
Ţesutul patologic necesar pentru confirmarea prezenţei M. bovis se prelevează din ganglioni anormali şi organe parenchimatoase precum plămânii, ficatul, splina etc. În cazul în care animalul nu prezintă leziuni patologice, probele trebuie să se preleveze din ganglioni retrofaringieni, ganglioni pulmonari, ganglioni mediastinali, ganglioni limfatici supramamari, ganglioni submaxilari şi anumiţi ganglioni mezenterici şi hepatici, în scopul examinării şi cultivării.
Identificarea izolatelor se poate face, de regulă, prin stabilirea proprietăţilor biochimice şi a specificităţilor culturii respective. Reacţia în lanţ a polimerazei (PCR) poate fi, de asemenea, utilizată pentru depistarea complexului tuberculozei M. tuberculosis. Tehnicile de analiză a ADN-ului se pot dovedi mai rapide şi mai fiabile decât metodele biochimice de diferenţiere a Mycobacterium bovis de alţi membri ai complexului tuberculozei M. tuberculosis. Amprentele genetice permit stabilirea diferenţei dintre diferitele tulpini de Mycobacterium bovis, precum şi descrierea modelelor cauzelor şi a modurilor de transmitere şi de răspândire a Mycobacterium bovis.
Tehnicile şi mijloacele utilizate, standardizarea acestora şi interpretarea rezultatelor trebuie să fie în conformitate cu indicaţiile care figurează în capitolul 2.3.3 (tuberculoza bovină) din manualul pentru testele de diagnosticare şi vaccinuri (ediţia a patra, 2000) al OIE.
2.TESTUL CUTANAT LA TUBERCULINĂ
Pentru realizarea testului cutanat oficial la tuberculină se utilizează derivatele proteice purificate de tuberculină care îndeplinesc condiţiile stabilite la punctul 2.1, în conformitate cu procedurile menţionate la punctul 2.2.
2.1.Norme care se aplică tuberculinei (de tip bovin şi aviar)
2.1.1.Definiţie
Derivatul proteic purificat (tuberculina PPD, de tip bovin sau aviar) este un preparat obţinut prin aplicarea unui tratament termic unor produse de creştere şi de liză a Mycobacterium bovisşi a Mycobacterium avium (după caz) care au posibilitatea de a manifesta o hipersensibilitate întârziată la un animal sensibilizat la microorganisme din aceeaşi specie.
2.1.2.Producere
Tuberculina se obţine din fracţii solubile în apă, preparate prin încălzire în vapori liberi, urmată de filtrare, a culturilor de M. bovisşi M. avium (după caz), cultivate într-un mediu sintetic lichid. Fracţia activă a filtratului, compusă în principal din proteine, este izolată prin precipitare, spălată şi dizolvată încă o dată. Se poate adăuga un produs de protecţie antimicrobian care nu provoacă false reacţii pozitive, cum ar fi fenolul. Preparatul steril final, lipsit de micobacterii, este distribuit în condiţii aseptice în recipiente de sticlă securizate, care sunt închise pentru a evita contaminarea. Preparatul poate fi liofilizat.
2.1.3.Identificarea produsului
Se procedează la injectarea intradermică a mai multor doze calibrate, în diferite puncte, a cobailor albinoşi sensibilizaţi corect, în greutate de nu mai puţin de 250 grame fiecare. După o perioadă de 24 până la 28 de ore, apar reacţii sub formă de edeme cu eritem, cu sau fără necroză în punctele de injectare. Amploarea si gravitatea reacţiilor variază în funcţie de doza injectată. Cobaii care nu au fost sensibilizaţi nu prezintă nici o reacţie la injectările de acest tip.
2.1.4.Teste
2.1.4.1.pH: pH-ul variază între 6,5 şi 7,5.
2.1.4.2.Fenol: în cazul în care preparatul care trebuie examinat conţine fenol, concentraţia acestuia nu trebuie să fie mai mare de 5 g/l.
2.1.4.3.Efect de sensibilizare: se utilizează un grup de 3 cobai, care nu au fost trataţi cu materiale care să interfereze cu testul. Fiecărui cobai i se injectează intradermic, de trei ori, în interval de cinci zile, o doză din preparatul care trebuie examinat echivalentă cu 500 UI la 0,1 ml. După 15 până la 21 de zile de la prima injectare, se injectează intradermic aceeaşi doză (500 UI) aceloraşi animale, precum şi unui grup de control format din trei cobai cu greutate similară şi care nu au fost injectaţi în prealabil cu tuberculină. După 24 până la 48 de ore de la ultimele injectări, reacţiile celor două grupuri nu prezintă diferenţe semnificative.
2.1.4.4.Toxicitate: se utilizează doi cobai, care cântăresc fiecare cel puţin 250 de grame şi care nu au fost trataţi în prealabil cu materiale care să interfereze cu testul. Fiecărui cobai i se injectează subcutanat 0,5 ml din preparatul care trebuie examinat. Animalele sunt observate timp de şapte zile. În cursul perioadei de observare nu se manifestă nici un efect anormal.
2.1.4.5.Sterilitate: este necesar să se efectueze testul de sterilitate prescris în monografia privind vaccinurile de uz veterinar, ediţia a patra (2002), din Farmacopeea europeană.
2.1.5.Puterea de reacţie
Puterea de reacţie a derivatului proteic purificat de tuberculină (de tip bovin şi aviar) se determină prin compararea reacţiilor produse la cobaii sensibilizaţi prin injectarea intradermică a unei serii de diluţii ale preparatului care trebuie examinat cu cele produse de concentraţiile cunoscute ale unui preparat de referinţă al derivatului proteic purificat de tuberculină (de tip bovin şi aviar, după caz), măsurat în unităţi internaţionale.
Pentru testarea puterii de reacţie, se sensibilizează cel puţin nouă cobai albinoşi, fiecare cântărind între 400 şi 600 de grame, prin injectarea intramusculară profundă a unei cantităţi de 0,0001 mg de masă umedă de tulpină AN 5 de M. bovis viu, în suspensie în 0,5 ml de soluţie de 9 g/l de clorură de sodiu R pentru tuberculina de tip bovin, sau a unei doze adecvate de M. avium dezactivat sau viu, pentru tuberculina de tip aviar. După cel puţin patru săptămâni de la sensibilizarea cobailor, se rade părul animalelor de pe părţile laterale ale corpului pentru a elibera spaţiul necesar pentru cel puţin patru puncte de injectare, pe fiecare parte. Se prepară diluţii ale preparatului care trebuie examinat şi ale preparatului de referinţă, utilizându-se o soluţie salină izotonică tamponată de fosfaţi (cu un pH cuprins între 6,5 şi 7,5) care conţine 0,005 g/l de polisorbat 80 R. Se utilizează cel puţin trei doze din preparatul de referinţă şi aceeaşi cantitate din preparatul care trebuie examinat. Dozele se determină astfel încât leziunile produse să aibă un diametru de 8 până la 25 mm. Diluţiile se repartizează aleatoriu punctelor în conformitate cu un desen în pătrat latin. Fiecare doză se injectează intradermic, într-un volum constant de 0,1 sau 0,2 ml. După o perioadă de 24 până la 48 de ore, se măsoară diametrele leziunilor şi se calculează rezultatul testului, prin utilizarea metodelor statistice uzuale şi pe baza ipotezei că diametrele leziunilor sunt direct proporţionale cu logaritmul concentraţiei tuberculinelor.
Testul este valabil numai cu condiţia ca marjele de eroare (P = 0,95) să fie mai mari de 50 % şi mai mici de 200 % din puterea de reacţie estimată. Puterea de reacţie estimată este mai mare de 66 % şi mai mică de 150 % din puterea declarată a tuberculinei de tip bovin. Puterea de reacţie calculată trebuie să fie mai mare de 75 % şi mai mică de 133 % din puterea declarată a tuberculinei de tip aviar. Puterea de reacţie declarată trebuie să fie mai mare de 20 000 UI/ml pentru cele două tipuri de tuberculină (bovină şi aviară).
2.1.6.Depozitarea
Se depozitează în locuri ferite de lumină, la o temperatură de 5 ± 3 °C.
2.1.7.Etichetarea
Eticheta trebuie să indice următoarele:
- puterea de reacţie în unităţi internaţionale pe mililitru;
- denumirea şi cantitatea substanţelor adăugate;
- pentru preparatele liofilizate:
- denumirea şi volumul lichidului de reconstituire de adăugat;
- faptul că produsul trebuie utilizat imediat după reconstituire.
2.2.Procedurile de efectuare a testelor
2.2.1.Sunt recunoscute ca teste oficiale de tuberculinare intradermică următoarele teste:
- testul intradermic simplu: acest test necesită o singură injectare cu tuberculină de tip bovin;
- testul intradermic comparativ: acest test necesită o injectare cu tuberculină de tip bovin şi o injectare cu tuberculină de tip aviar, administrate simultan.
2.2.2.Doza de tuberculină injectată trebuie să fie:
- egală sau mai mare de 2 000 UI de tuberculină de tip bovin;
- egală sau mai mare de 2 000 UI de tuberculină de tip aviar.
2.2.3.Volumul fiecărei injectări nu trebuie să depăşească 0,2 ml.
2.2.4.Testele de tuberculinare se efectuează prin injectarea tuberculinei în pielea gâtului. Punctele de injectare vor fi situate la limita dintre treimea anterioară şi cea mijlocie a gâtului. În cazul în care se injectează aceluiaşi animal ambele tipuri de tuberculină, bovină şi aviară, punctul de injectare a tuberculinei aviare trebuie să fie situat la 10 cm de linia superioară a gâtului, iar punctul de injectare a tuberculinei bovine va fi cu 12,5 cm mai jos, pe o linie aproximativ paralelă cu linia umărului sau pe părţile laterale ale gâtului; în cazul animalelor tinere la care nu există spaţiu suficient pentru a separa punctele de injectare pe o singură parte a gâtului, se efectuează câte o injecţie pe fiecare latură a gâtului, în puncte identice situate în centrul treimii mijlocii a gâtului.
2.2.5.Tehnica tuberculinării şi interpretarea reacţiilor
2.2.5.1.Tehnica
Punctele de injectare se tund şi se dezinfectează. Se prinde un pliu de piele din interiorul fiecărei zone tunse între degetul mare şi degetul arătător, se măsoară cu ajutorul unui şubler şi se înregistrează rezultatul. Apoi se injectează doza de tuberculină printr-o metodă care să garanteze că este efectuată intradermic. În acest scop, se poate utiliza un ac scurt şi steril, cu tăiat oblic cu marginea orientată către exterior, ataşat la o seringă gradată, conţinând tuberculină, care va fi introdus în straturile mai profunde ale pielii. Se verifică dacă injectarea a fost efectuată corect prin palparea unui mic nodul de mărimea unui bob de mazăre, în fiecare punct de injectare. Se măsoară din nou grosimea pliului de piele în fiecare punct de injectare după 72 de ore (+/- 4 ore) de la injectare şi se înregistrează rezultatul.
2.2.5.2.Interpretarea reacţiilor
Interpretarea rezultatelor se face pe baza observaţiilor clinice şi a constatării creşterii sau creşterilor grosimii înregistrate a pliului de piele în punctele de injectare, după o perioadă de 72 de ore de la injectarea tuberculinei sau tuberculinelor.
(a)Reacţie negativă: reacţia este calificată drept negativă dacă se observă numai o inflamare limitată, cu o creştere a grosimii pliului de piele nu mai mare de 2 mm, fără semne clinice cum ar fi edem difuz sau extins, exsudaţie, necroză, durere sau inflamare a canalelor limfatice în zona respectivă sau a ganglionilor limfatici.
(b)Reacţie neconcludentă: reacţia este calificată drept neconcludentă în cazul în care nu se observă nici unul din semnele clinice menţionate la litera (a) şi în cazul în care creşterea grosimii pliului de piele este mai mare de 2 mm şi mai mică de 4 mm.
(c)Reacţie pozitivă: reacţia este calificată drept pozitivă dacă se observă semnele clinice menţionate la litera (a) sau o creştere a grosimii pliului de piele în punctul de injectare de 4 mm sau mai mare.
2.2.5.3.Interpretarea testelor oficiale de tuberculinare intradermică se face după cum urmează:
2.2.5.3.1. Test intradermic simplu:
(a)pozitiv: reacţie pozitivă la tuberculina de tip bovin, precum cea descrisă la litera (c) de la punctul 2.2.5.2;
(b)neconcludent: reacţie neconcludentă, precum cea descrisă la litera (b) de la punctul 2.2.5.2;
(c)negativ: reacţie negativă la tuberculina de tip bovin, precum cea descrisă la litera (a) de la punctul 2.2.5.2.
Animalele la care testul intradermic simplu a dat rezultate neconcludente sunt supuse unui alt test de tuberculinare după o perioadă de cel puţin 42 de zile.
Animalele la care al doilea test nu indică rezultate negative sunt considerate ca fiind pozitive la testare.
Animalele la care testul intradermic simplu indică rezultate pozitive vor putea fi supuse unui test intradermic comparativ dacă se suspectează existenţa unei reacţii pozitive false sau a unei reacţii de interferenţă.
2.2.5.3.2.Testul intradermic comparativ pentru stabilirea şi menţinerea statutului de efectiv oficial indemn de tuberculoză:
(a)pozitiv: se constată o reacţie pozitivă la tuberculina de tip bovin dacă sunt prezente semne clinice sau dacă tuberculină de tip bovin duce la o creştere a grosimii pliului de piele mai mare cu 4 mm decât în cazul reacţiei la tuberculina de tip aviar;
(b)neconcludent: se constată o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculina de tip bovin, dacă nu sunt prezente semne clinice şi dacă tuberculina de tip bovin determină o reacţie pozitivă sau neconcludentă, care duce la o creştere a grosimii pliului de piele cu 1 până la 4 mm mai mare decât în cazul reacţiei la tuberculina de tip aviar;
(c)negativ: se constată o reacţie negativă la tuberculina de tip bovin dacă nu sunt prezente semne clinice şi dacă tuberculina bovină determină o reacţie negativă sau o reacţie pozitivă sau neconcludentă, în urma căreia grosimea pliului de piele este egală sau mică decât în cazul unei reacţii pozitive sau neconcludente la tuberculina de tip aviar.
Animalele la care testele intradermice comparative au dat rezultate neconcludente trebuie să fie supuse unui alt test, după o perioadă de cel puţin 42 de zile. Animalele la care al doilea test nu indică rezultate negative sunt considerate ca fiind pozitive la testare.
2.2.5.3.3. Statutul de efectiv oficial indemn de tuberculoză poate fi suspendat şi animalele din efectivul respectiv nu pot face obiectul comerţului intracomunitar până când nu se definitivează statutul următoarelor animale:
(a)animalele care au reacţionat neconcludent la testul intradermic simplu;
(b)animalele care au reacţionat pozitiv la testul intradermic simplu dar care trebuie să fie supuse unei noi examinări sub forma unui test intradermic comparativ;
(c)animalele care au reacţionat neconcludent la testul intradermic comparativ.
2.2.5.3.4. În cazul în care legislaţia comunitară prevede că animalele trebuie să fie supuse unui test intradermic înaintea unei deplasări, testul va fi interpretat astfel încât nici un animal care prezintă o creştere a pliului de piele mai mare de 2 mm sau care prezintă semne clinice nu poate face obiectul comerţului intracomunitar.
2.2.5.3.5. Pentru a facilita depistarea numărului maxim de animale infectate sau bolnave dintr-un efectiv sau dintr-o regiune, statele membre pot modifica criteriile de interpretare a testului în scopul ameliorării sensibilităţii la testare, considerând toate reacţiile neconcludente menţionate la literele (b) de la punctele 2.2.5.3.1. şi 2.2.5.3.2 ca fiind reacţii pozitive.
3.TESTE SUPLIMENTARE
În scopul depistării numărului maxim de animale infectate sau bolnave dintr-un efectiv sau dintr-o regiune, statele membre pot autoriza, pe lângă tuberculinare, utilizarea dozării interferonului gama menţionat la capitolul 2.3.3 (tuberculoza bovină) din manualul privind normele de efectuare a testelor de diagnosticare şi a vaccinurilor, ediţia a patra (2000), al Oficiului Internaţional de Epizootii (OIE).
4.INSTITUTELE DE STAT ŞI LABORATOARELE NAŢIONALE DE REFERINŢĂ
4.1.Sarcini şi responsabilităţi
Institutele de stat, laboratoarele naţionale de referinţă sau institutele oficiale desemnate în conformitate cu articolul 6a sunt responsabile pentru testarea oficială a tuberculinelor sau a reactivilor menţionaţi la punctele 2 şi, respectiv, 3 în statele lor membre, în vederea garantării faptului că fiecare dintre aceste tuberculine sau reactivi este adecvat din punctul de vedere al standardelor menţionate la punctul 2.1 şi, respectiv, punctul 3.

4.2.
[textul din punctul 4., subpunctul 4.2.. din anexa 2 a fost abrogat la 03-sep-2008 de Art. 1, punctul 6., alin. (B) din Directiva 2008/73/CE/15-iul-2008]
ANEXA C:BRUCELOZA
CAPITOLUL 1:IDENTIFICAREA AGENTULUI
Evidenţierea prin colorare modificată acid-rezistentă sau imunospecifică a organismelor cu morfologia Brucella aflate în resturi rezultate în urma avortului, secreţii vaginale sau lapte oferă o indicaţie probabilă a brucelozei, în special dacă aceasta este confirmată de testele serologice. Reacţia în lanţ a polimerazei (PCR) oferă metode suplimentare de detecţie.
Oricând este posibil, Brucella spp. ar trebui să fie izolată utilizând medii simple sau selective, prin recoltarea din secreţii uterine, fetuşi avortaţi, secreţii ale ugerului sau anumite ţesuturi, precum ganglioni limfatici şi organe reproducătoare masculine şi feminine.
După izolare, speciile şi biovarul pot fi identificate prin liza fagilor şi/sau teste de metabolism oxidativ, în funcţie de criterii de cultură, biochimice şi serologice. PCR poate asigura o metodă deopotrivă complementară şi de biotipizare bazată pe secvenţe genomice.
Tehnicile şi mediile utilizate, standardizarea şi interpretarea rezultatelor trebuie să fie conforme celor specificate în Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre, ediţia a şasea, 2008, capitolul 2.4.3 (bruceloza bovină), capitolul 2.7.2 (bruceloza caprină şi bovină) şi capitolul 2.8.5 (bruceloza porcină).

CAPITOLUL 2:TESTE IMUNOLOGICE
2.1.Standarde
2.1.1.La prepararea tuturor antigenilor utilizaţi în testul cu roz Bengal (RBT), testul de seroaglutinare (SAT), testul de fixare a complementului (CFT) şi testul inelar efectuat pe proba de lapte (MRT) se va utiliza suşa tip Weybridge nr. 99 şi USDA 1119-3 ale biovarului 1 de Brucella abortus.
2.1.2.Serul standard de referinţă pentru testele RBT, SAT, CFT şi MRT va fi serul standard internaţional al OIE (OIEISS), cunoscut anterior ca cel de al doilea ser standard internaţional anti-Brucella abortus al OMS (ISAbS).
2.1.3.Serurile standard de referinţă pentru metodele de imunoabsorbţie enzimatică (ELISA) sunt următoarele:
- OIEISS;
- serul standard ELISA slab pozitiv al OIE (OIEELISAWPSS);
- serul standard ELISA puternic pozitiv al OIE (OIEELISASPSS);
- serul standard ELISA negativ al OIE (OIEELISANSS).
2.1.4.Serurile standard de referinţă pentru evaluările fluorescentei în lumină polarizată (FPA) sunt următoarele:
- serul standard ELISA slab pozitiv al OIE (OIEELISAWPSS);
- serul standard ELISA puternic pozitiv al OIE (OIEELISASPSS);
- serul standard ELISA negativ al OIE (OIEELISANSS).
2.1.5.Serurile standard menţionate la punctele 2.1.3 şi 2.1.4 sunt furnizate de către laboratorul de comunitar referinţă pentru bruceloză sau de către Agenţia pentru Laboratoare Veterinare [Veterinary Laboratories Agency (VLA)], Weybridge, Marea Britanie.
2.1.6.OIEISS, OIEELISAWPSS, OIEELISASPSS şi OIEELISANSS sunt standarde internaţionale principale pe baza cărora se stabilesc, în fiecare stat membru, seruri standard naţionale («seruri etalon») pentru fiecare test menţionat la punctul 2.1.1.
2.2.Metodele de imunoabsorbţie enzimatică (ELISA) sau alte teste obligatorii de aglutinare pentru detectarea brucelozei bovine în ser sau lapte.
2.2.1.Material şi reactivi
Tehnica utilizată şi interpretarea rezultatelor trebuie să fi fost validate în conformitate cu principiile prevăzute în capitolul 1.1.4 din Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre, ediţia a şasea, 2008, şi trebuie să includă cel puţin studii de laborator şi de diagnostic.
2.2.2.Standardizarea testului
2.2.2.1.Standardizarea procedurii de test pentru eşantioane individuale de ser:
a)o prediluţie (1) de 1/150 a serului OIEISS sau o prediluţie de 1/2 a serului OIEELISAWPSS sau o prediluţie de 1/16 a serului OIEELISASPSS realizate într-un ser negativ (sau într-un amestec de seruri negative) trebuie să producă o reacţie pozitivă;
(1)În sensul prezentei anexe, diluţiile date pentru alcătuirea reactivilor lichizi sunt exprimate, de exemplu, ca 1/150, ceea ce semnifică o diluţie de 1 la 150.
b)o prediluţie de 1/600 a serului OIEISS sau o prediluţie de 1/8 a serului OIEELISAWPSS sau o prediluţie de 1/64 a serului OIEELISASPSS realizate într-un ser negativ (sau într-un amestec de seruri negative) trebuie să producă o reacţie negativă;
c)serul OIEELISANSS trebuie să producă întotdeauna o reacţie negativă.
2.2.2.2.Standardizarea procedurii de test pentru eşantioane de ser amestecate:
a)o prediluţie de 1/150 a serului OIEISS, sau o prediluţie de 1/2 a serului OIEELISAWPSS sau o prediluţie de 1/16 a serului OIEELISASPSS realizate într-un ser negativ (sau într-un amestec de seruri negative) şi diluate din nou în seruri negative cu un factor de diluare identic numărului de seruri care constituie amestecul trebuie să producă o reacţie pozitivă;
b)serul OIEELISANSS trebuie să producă întotdeauna o reacţie negativă;
c)testul trebuie să fie în măsură să detecteze prezenţa unei infecţii la un singur animal din grupul de animale de la care s-au combinat eşantioanele de ser.
2.2.2.3.Standardizarea procedurii de test pentru eşantioane de lapte sau zer amestecat:
a)o prediluţie de 1/1 000 a serului OIEISS sau prediluţie de 1/16 a serului OIEELISAWPSS sau o prediluţie de 1/125 a serului OIEELISASPSS realizate într-un ser negativ (sau într-un amestec de seruri negative) şi diluate din nou în proporţie de 1/10 în lapte negativ trebuie să producă o reacţie pozitivă;
b)serul OIEELISANSS diluat în proporţie de 1/10 în lapte negativ trebuie să producă întotdeauna o reacţie negativă;
c)testul trebuie să fie în măsură să detecteze prezenţa unei infecţii la un singur animal din grupul de animale de la care s-au combinat eşantioanele de lapte sau zer.
2.2.3.Condiţiile de utilizare a testelor ELISA în diagnosticul pentru bruceloza bovină:
2.2.3.1.Dacă se utilizează condiţiile de calibrare pentru testele ELISA descrise la punctele 2.2.2.1 şi 2.2.2.2 pe eşantioane de ser, sensibilitatea de diagnostic a ELISA va fi egală sau superioară celei din testul RBT sau a testului CFT, având în vedere situaţia epidemiologică în care este utilizat.
2.2.3.2.Dacă se utilizează condiţiile de calibrare pentru testele ELISA descrise la punctul 2.2.2.3 pe eşantioane de lapte amestecat, sensibilitatea de diagnostic a ELISA va fi egală sau superioară celei din testul MRT, având în vedere nu doar situaţia epidemiologică, ci şi efectivele medii şi ridicate ale sistemelor de creştere a animalelor prevăzute.
2.2.3.3.Dacă testele ELISA sunt utilizate în scopuri de certificare în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) sau pentru înfiinţarea şi menţinerea unui statut al şeptelului în conformitate cu anexa A partea II punctul 10, amestecul eşantioanelor de ser trebuie să fie realizat astfel încât rezultatele testelor să poată fi raportate în manieră clară la diferitele animale de la care provine laptele inclus în amestec. Orice test de confirmare trebuie să se efectueze pe eşantioanele de ser recoltate de la animale individuale.
2.2.3.4.Testele ELISA pot fi aplicate la un eşantion de lapte recoltat din laptele colectat de la o fermă cu cel puţin 30 % de vaci de lapte aflate în perioada de lactaţie. Dacă se utilizează această metodă, trebuie să se ia măsuri pentru ca eşantioanele recoltate pentru a fi examinate să fie raportate în manieră clară la diferitele animale de la care provine laptele. Orice test de confirmare trebuie să se efectueze pe eşantioanele de ser recoltate de la animale individuale.
2.3.Testul de fixare a complementului (CFT)
2.3.1.Antigenul reprezintă o suspensie bacteriană în soluţie de fenol-salin [NaCl 0,85 % (m/v) şi fenol la 0,5% (v/v)] sau într-un tampon veronal. Antigenii pot fi furnizaţi în stare concentrată cu condiţia ca factorul de diluţie utilizat să fie indicat pe eticheta flaconului. Antigenul trebuie să fie stocat la o temperatură de 4 °C. Nu se congelează.
2.3.2.Serurile trebuie să fie inactivate după cum urmează:
- serul bovin: la o temperatură între 56-60 °C, timp de 30-50 minute;
- serul porcin: la o temperatură de 60 °C, timp de 30-50 minute.
2.3.3.Pentru a obţine o reacţie satisfăcătoare în cadrul procedurii de testare, se va utiliza o doză de complement superioară dozei minime necesare pentru o hemoliză completă.
2.3.4.Următoarele controale vor fi efectuate în timpul testului de fixare a complementului:
a)controlul efectului anticomplementar al serului;
b)controlul antigenului;
c)controlul hematiilor sensibilizate;
d)controlul complementului;
e)controlul sensibilităţii la începutul reacţiei cu ajutorul unui ser pozitiv;
f)controlul specificităţii reacţiei cu ajutorul unui ser negativ.
2.3.5.Calcularea rezultatelor
Serul OIEISS conţine 1 000 unităţi internaţionale CFT (ICFTU) per ml. Dacă serul OIEISS este testat prin una dintre metodele menţionate, rezultatul este exprimat sub forma unui titru (de exemplu, cea mai înaltă diluţie directă a serului OIEISS, care produce 50 % hemoliză, TOIEISS). Rezultatul testului pentru serul de test dat ca titru (TSERTEST) trebuie să fie exprimat în ICFTU per ml. Pentru a converti exprimarea unui titru în ICFTU, factorul (F) necesar pentru a converti un titru de ser de test necunoscut (TSERTEST), testat prin această metodă, în exprimare ICFTU, se află din formula:
F = 1 000 × 1/TOIEISS
iar conţinutul unităţilor internaţionale CFT per ml de ser de test (ICFTUSERTEST), din formula:
ICFTUTESTSERUM = F × TTESTSERUM
2.3.6.Interpretarea rezultatelor
Un ser care conţine 20 sau mai multe ICFTU per ml va fi considerat pozitiv.
2.4.Testul inelar efectuat pe proba de lapte (MRT)
2.4.1.Antigenul reprezintă o suspensie bacteriană în soluţie de fenol-salin [NaCl 0,85 % (m/v) şi fenol la 0,5 % (v/v)] colorat cu hematoxilină. Antigenul trebuie să fie stocat la o temperatură de 4 °C. Nu se congelează.
2.4.2.Sensibilitatea antigenului trebuie să fie standardizată în raport cu serul OIEISS, astfel încât antigenul să producă o reacţie pozitivă cu o diluţie de 1/500 a serului OIEISS în lapte negativ şi o reacţie negativă într-o diluţie de 1/1 000.
2.4.3.Testul inelar trebuie să fie efectuat pe eşantioane reprezentative ale conţinutului fiecărui recipient de lapte şi ale fiecărui rezervor de exploatare din fermă.
2.4.4.Eşantioanele de lapte nu trebuie să fi fost congelate, încălzite sau agitate violent.
2.4.5.Reacţia trebuie să se realizeze utilizând una dintre metodele următoare:
- pe o coloană de lapte de cel puţin 25 mm înălţime şi pe un volum de lapte de 1 ml, la care s-au adăugat 0,03 ml sau 0,05 ml din unul dintre antigenii standard coloraţi;
- pe o coloană de lapte de cel puţin 25 mm înălţime şi pe un volum de lapte de 2 ml, la care s-au adăugat 0,05 ml din unul dintre antigenii standard coloraţi;
- pe un volum de lapte de 8 ml, la care s-au adăugat 0,08 ml din unul dintre antigenii standard coloraţi.
2.4.6.Amestecul de lapte şi antigen trebuie să fie incubat la 37 °C timp de 60 minute, cu seruri etalon pozitive şi negative. Sensibilitatea testului este sporită dacă incubaţia este menţinută la 4 °C timp de 16-24 ore.
2.4.7.Interpretarea rezultatelor:
a)reacţie negativă: lapte colorat, smântână incoloră;
b)reacţie pozitivă:
- lapte şi smântână colorate identic; sau
- lapte incolor şi smântână colorată.
2.5.Testul cu antigen brucelic tamponat [testul cu roz Bengal (RBT)]
2.5.1.Antigenul constă într-o suspensie bacteriană într-un diluant antigen brucelic tamponat cu un pH de 3,65 ± 0,05, colorat cu roz Bengal. Antigenul se livrează pregătit de utilizare şi trebuie să fie stocat la 4 °C. Nu se congelează.
2.5.2.Antigenul se prepară fără a se face referire la concentraţia celulară, dar sensibilitatea sa trebuie să fie standardizată în raport cu serul OIEISS, astfel încât antigenul să producă o reacţie pozitivă cu o diluţie a serului de 1/45 şi o reacţie negativă cu diluţie de 1/55.
2.5.3.Testul RBT se va desfăşura astfel:
a)serul (20-30 [POZĂ - a se vedea actul modificator-]l) este amestecat cu un volum egal de antigen pe o placă albă sau placă emailată pentru a produce o zonă de aproximativ 2 cm în diametru. Amestecul este agitat uşor timp de patru minute la temperatură ambientală, apoi se iluminează corespunzător pentru a observa aglutinarea;
b)o metodă automată este permisă, dar trebuie să beneficieze de acelaşi grad de sensibilitate şi acurateţe ca metoda manuală.
2.5.4.Interpretarea rezultatelor
Orice reacţie vizibilă va fi considerată a fi pozitivă, cu excepţia situaţiei în care există uscare excesivă în jurul marginilor.
În fiecare serie de teste vor fi incluse seruri etalon pozitive şi negative.
2.6.Testul de seroaglutinare (SAT)
2.6.1.Antigenul reprezintă o suspensie bacteriană în soluţie de fenol-salin [NaCl 0,85 % (m/v) şi fenol la 0,5 % (v/v)].
Nu se foloseşte formaldehidă.
Antigenii pot fi furnizaţi în stare concentrată cu condiţia ca factorul de diluţie utilizat să fie indicat pe eticheta flaconului.
La suspensia de antigen se poate adăuga EDTA până la obţinerea unei diluări finale de 5 mM pentru a reduce rezultatele pozitive false ale testului de seroaglutinare. Ulterior, pH-ul trebuie să fie reajustat la 7,2 în suspensia de antigen.
2.6.2.Serul OIEISS conţine 1 000 unităţi internaţionale de aglutinare.
2.6.3.Antigenul se prepară fără a se face referire la concentraţia celulară, dar sensibilitatea sa trebuie să fie standardizată în raport cu serul OIEISS, astfel încât antigenul să producă o aglutinare a serului de 50 % cu o diluţie finală a serului între 1/600-1/1 000 sau o aglutinare de 75 % cu o diluţie finală a serului între 1/500-1/750.
Se recomandă compararea reactivităţii noilor loturi de antigen şi a loturilor standardizate anterior cu ajutorul unui grup de seruri definite.
2.6.4.Testul se va efectua în tuburi sau pe microplăci. Amestecul de antigen şi diluţii de ser va fi incubat la 37 °C timp de 16-24 ore.
Se vor pregăti cel puţin trei diluţii pentru fiecare ser. Diluţiile de ser suspect trebuie să fie făcute astfel încât citirea reacţiei la limita de pozitivitate se va face în tubul median (sau în cavităţile intermediare în cazul metodei microplăcilor).
2.6.5.Interpretarea rezultatelor:
Gradul de aglutinare a Brucella într-un ser se va exprima în UI per ml.
Un ser care conţine 30 sau mai multe UI per ml este considerat a fi pozitiv.
2.7.Testul de evaluare a fluorescentei în lumină polarizată (FPA)
2.7.1.Testul FPA poate fi efectuat în tuburi de sticlă sau pe o placă cu 96 de cavităţi. Tehnica utilizată, standardizarea acesteia şi interpretarea rezultatelor trebuie să fie conforme celor specificate în capitolul 2.4.3 (bruceloză bovină) din Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre, ediţia a şasea, 2008, al OIE.
2.7.2.Standardizarea testului
Testul FPA se va standardiza astfel încât:
a)serurile OIEELISASPSS şi OIEELISAWPSS produc constant rezultate pozitive;
b)o prediluţie de 1/8 a serului OIEELISAWPSS sau o prediluţie de 1/64 a serului OIEELISASPSS, realizate într-un ser negativ (sau într-un amestec de seruri negative) trebuie să producă întotdeauna o reacţie negativă;
c)serul OIEELISANSS produce întotdeauna o reacţie negativă.
În fiecare lot de teste se vor include: un ser etalon puternic pozitiv, slab pozitiv, negativ (calibrat în funcţie de serurile etalon ELISA ale OIE).

CAPITOLUL 3:TESTE COMPLEMENTARE
3.1.Testul cutanat al brucelozei (BST)
3.1.1.Condiţiile de utilizare ale BST
a)Testul cutanat al brucelozei nu va fi utilizat pentru certificarea în vederea comerţului intracomunitar.
b)Testul cutanat al brucelozei este unul dintre cele mai specifice teste pentru detectarea brucelozei la animale nevaccinate; cu toate acestea, diagnosticul nu trebuie să se stabilească exclusiv pe baza reacţiilor intra-dermale pozitive.
c)Bovinele care au avut un rezultat negativ la unul dintre testele serologice definite în prezenta anexă, dar au avut o reacţie pozitivă la BST, vor fi considerate a fi infectate sau suspecte de infecţie.
d)Bovinele care au avut un rezultat pozitiv la unul dintre testele serologice definite în prezenta anexă pot fi supuse unui test BST pentru confirmarea interpretării rezultatelor testelor serologice; în special în cazurile în care nu poate fi exclusă o reacţie încrucişată cu anticorpi împotriva altor bacterii din şeptelurile de bovine indemne sau oficial indemne de bruceloză.
3.1.2.Testul trebuie să fie efectuat utilizând un preparat alergenic standardizat şi definit care nu conţine antigen lipopolizaharidic (LPS) neted, deoarece acesta poate provoca reacţii inflamatorii nespecifice sau interfera cu testele serologice ulterioare.
Cerinţele privind prepararea de brucelină vor fi conforme cu secţiunea C1 a capitolului 2.4.3 din Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre, ediţia a şasea, 2008, al OIE.
3.1.3.Procedură de testare
3.1.3.1.Se va injecta intradermic un volum de 0,1 ml de alergen de bruceloză în pliul caudal, pielea crupei sau în partea laterală a gâtului.
3.1.3.2.Testul va fi citit după 48-72 ore.
3.1.3.3.Grosimea pielii la locul injecţiei se va măsura cu un cutimetru, înaintea injectării şi în momentul reexaminării.
3.1.3.4.Interpretarea rezultatelor:
Reacţiile puternice sunt uşor de recunoscut ca urmare a inflamării şi întăririi pielii la nivel local, îngroşarea pielii cu 1,5-2 mm va fi considerată ca indicând o reacţie pozitivă la BST.
3.2.Testele de imunoabsorbţie enzimatică de competiţie (cELISA)
3.2.1.Condiţiile de utilizare a testului cELISA
Testul cELISA nu va fi utilizat pentru certificarea în vederea comerţului intracomunitar.
Bovinele care au avut un rezultat pozitiv la unul dintre testele serologice definite în prezenta anexă pot fi supuse unui test cELISA pentru confirmarea interpretării celorlalte rezultate ale testelor serologice, în special în cazurile în care nu poate fi exclusă, la şeptelurile de bovine indemne sau oficial indemne de bruceloză, o reacţie încrucişată cu anticorpi împotriva altor bacterii sau pentru eliminarea reacţiilor cauzate de anticorpi reziduali produşi ca urmare a vaccinării cu S 19.
3.2.2.Procedura de testare
Testul se va desfăşura în conformitate cu prescrierea descrisă în secţiunea B punctul 2 din capitolul 2.4.3 al Manualului de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre, ediţia a şasea, 2008 al OIE.

CAPITOLUL 4:D. Testul cu antigen de Brucella tamponat
(1)Sarcini şi responsabilităţi
Laboratoarele naţionale de referinţă vor fi responsabile pentru:
a)aprobarea rezultatelor studiilor de validare care demonstrează fiabilitatea metodei de test utilizată în statul membru;
b)determinarea numărului maxim de eşantioane care pot fi amestecate în kiturile ELISA utilizate;
c)calibrarea serurilor etalon menţionate la punctul 2.1.6;
d)verificările de calitate ale tuturor antigenilor şi ale loturilor de kituri ELISA utilizate în statul membru;
e)urmarea recomandărilor laboratoarelor comunitare de referinţă pentru bruceloză şi cooperarea cu acestea.

CAPITOLUL 5:E. Testul inelului pentru lapte efectuat asupra plasmei sanguine
a)Obţinerea plasmei sanguine
Eprubetele care conţin sânge menţinut necoagulat prin adăugarea de EDTA se centrifughează timp de 3 minute la 3 000 rot/min şi apoi sunt conservate timp de 12-24 de ore la temperatura de 37 °C.
b)Evaluarea
Se transferă 0,2 ml din plasma stabilizată într-o eprubetă care conţine 1 ml de lapte crud. După agitare, se adaugă o picătură (0,05 ml) de antigen ABR şi se agită din nou. Antigenul se standardizează conform unui antigen standard pus la dispoziţie de institutul menţionat la secţiunea A punctul 9(a).
După ce a fost lăsat să se odihnească timp de 45 de minute la o temperatură de 37 °C, se examinează rezultatul în maximum 15 minute. Testul este considerat pozitiv dacă inelul de lapte prezintă aceeaşi coloraţie sau o coloraţie mai pronunţată decât cea din coloana de lapte.
CAPITOLUL 6:F. Aglutinarea plasmei sanguine
Plasma sanguină obţinută conform metodei specificate la secţiunea E litera (a) poate fi utilizată imediat după centrifugare fără să fie necesară o stabilizare termică. Se amestecă 0,05 ml de plasmă cu 1 ml de antigen pentru seroaglutinarea la 50 %, ceea ce corespunde unui grad de diluţie de 1:20 în cazul seroaglutinării. Se examinează rezultatul după ce s-a lăsat să se odihnească timp de optsprezece - douăzeci şi patru ore la o temperatură de 3 7 °C. Testul este considerat pozitiv dacă aglutinarea este egală sau mai mare de 50 %.
CAPITOLUL 7:G. Testul de microaglutinare
1.Diluanţii se compun dintr-o soluţie salină fiziologică la 0,85 %, fenolizată la 0,5 %.
2.Antigenul se prepară conform indicaţiilor de la punctele (6), (7) şi (8) din secţiunea A, iar titrarea trebuie efectuată conform indicaţiilor din secţiunea A punctul (5). În momentul utilizării antigenului, se adaugă safranină 0-0,02 % (diluţie finală).
3.Serul standard este acelaşi cu cel de la secţiunea A punctul (1).
4.Aprovizionarea cu ser standard trebuie asigurată de Bundesgesundheitsamt, Berlin.
5.Proba de microaglutinare se efectuează pe plăci care conţin capsule cu fund conic şi cu volum egal cu 0,250 ml. Testul se efectuează în felul următor:
a)prediluţii ale serului: se adaugă în fiecare capsulă conţinând 0,075 ml de diluant 0,050 ml din fiecare ser supus examinării. Amestecurile se agită timp de 30 de secunde;
b)diluţii graduale ale serurilor: se prepară cel puţin trei diluţii pentru fiecare ser. În acest sens, plecând de la prediluţii (1:2,5), se prelevă 0,025 ml din fiecare ser şi se transferă pe o placă ce conţine 0,025 ml de diluant. Astfel, prima diluţie se aduce la valoarea de 1:5, iar diluţiile următoare se efectuează prin dublare;
c)adăugare de antigen: se adaugă în fiecare capsulă ce conţine diferitele diluţii de ser supus examinării câte 0,025 ml de antigen. După agitare timp de 30 de secunde, fiecare placă este închisă cu capacul său şi este ţinută la 37 °C timp de douăzeci-douăzeci şi patru de ore în atmosferă umedă;
d)citirea rezultatelor: se evaluează aspectul sedimentării de antigen prin examinarea fundului capsulei reflectat într-o oglindă concavă aşezată deasupra acestuia. În caz de reacţie negativă, antigenul formează depuneri în formă de nasture compact cu marginile clare şi de culoare roşu intens. Dimpotrivă, în cazul reacţiei pozitive se formează un voal difuz de culoare roz şi repartizat uniform. Diferitele procente de aglutinare sunt determinate prin comparaţie cu controalele antigenului care indică 0, 25, 50, 75 şi 100 % aglutinare. Titrul fiecărui ser se exprimă în unităţi internaţionale de aglutinare pe ml. Se recomandă includerea în test a controalelor cu ajutorul unui ser negativ şi unui ser pozitiv diluat astfel încât să conţină 30 unităţi internaţionale de aglutinare pe ml.
CAPITOLUL 8:H. Teste de imunoadsorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic (ELISA) pentru studiul brucelozei bovine
1.Se utilizează următoarele materiale şi reactivi:
a)microplăci pentru faza solidă, tăviţe sau orice altă fază solidă;
b)antigenul se fixează pe faza solidă cu sau fără ajutorul anticorpilor de captaj policloni sau monocloni;
c)lichidul biologic supus examinării;
d)controalele pozitive şi negative corespunzătoare;
e)conjugatul;
f)un substrat adaptat enzimei utilizate;
g)o soluţie de obturare, dacă este necesar;
h)soluţii pentru diluarea eşantioanelor examinate, prepararea reactivilor şi spălare;
i)un sistem de citire corespunzător substratului utilizat.
2.Testul de standardizare şi sensibilitate:
1.Eşantioanele colective de lapte sunt declarate negative dacă dau o reacţie mai mică de 50 % din cea dată de o diluţie de 1 la 10 000 a celui de-al doilea ser internaţional standard de bruceloză, obţinut la un lapte negativ.
2.Eşantioanele individuale de ser sunt declarate negative dacă dau o reacţie mai mică de 10 % din cea dată de o diluţie de 1 la 200 a celui de-al doilea ser internaţional standard de bruceloză, obţinut într-o soluţie salină sau orice altă diluţie recunoscută, conform procedurii prevăzute la articolul 17, după primirea avizului Comitetului ştiinţific veterinar.
Standardele ELISA pentru bruceloză sunt specificate la secţiunea A punctele (1) şi (2) (trebuie utilizate pentru diluţiile care figurează pe etichetă).
3.Condiţiile de utilizare a testului ELISA pentru studiul brucelozei bovine
Metoda ELISA poate fi utilizată pentru un eşantion de lapte sau de zer de lapte colectat dintr-o exploataţie care deţine în proporţie de cel puţin 30 % vaci de lapte în lactaţie.
În cazul în care se foloseşte metoda menţionată anterior, trebuie luate măsuri pentru a asigura o conformitate între probele prelevate şi animalele de la care provine laptele sau zerul examinat.

ANEXA D:
CAPITOLUL I:ŞEPTELURI, STATE MEMBRE ŞI REGIUNI OFICIAL INDEMNE DE LEUCOZA ENZOOTICĂ BOVINĂ
A.Se consideră că un şeptel este oficial indemn de leucoza enzootică bovină în cazul în care:
(i)nu există dovezi, clinice sau în urma unui test de laborator, cu privire la existenţa unor cazuri de leucoză enzootică bovină în şeptel şi nu s-au confirmat astfel de cazuri în decursul ultimilor doi ani şi
(ii)în ultimele 12 luni, toate animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni au prezentat o reacţie negativă la două teste efectuate în conformitate cu prezenta anexă, la interval de cel puţin patru luni sau
(iii)îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul (i) şi este situat într-un stat membru sau o regiune a unui stat membru oficial indemn de leucoza enzootică bovină.
B.Statutul de şeptel oficial indemn de leucoza enzootică bovină se menţine în cazul în care:
(i)condiţiile prevăzute la punctul A (i) continuă să fie îndeplinite;
(ii)animalele introduse în şeptel provin dintr-un şeptel oficial indemn de leucoza enzootică bovină;
(iii)toate animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni continuă să prezinte reacţii negative la testele efectuate în conformitate cu capitolul II la intervale de trei ani;
(iv)animalele pentru reproducţie introduse într-un şeptel şi care provin dintr-o ţară terţă au fost importate în conformitate cu Directiva 72/462/CEE.
C.Statutul oficial indemn de leucoză al unui şeptel se suspendă în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile detaliate la punctul B sau în cazul în care, în urma testelor de laborator sau din motive clinice, una sau mai multe bovine sunt suspecte de leucoză enzootică bovină şi sacrificate imediat.
D.Statutul rămâne suspendat până la îndeplinirea următoarelor cerinţe:
(1)în cazul în care un singur animal dintr-un şeptel oficial indemn de leucoza enzootică bovină a reacţionat pozitiv la unul dintre testele prevăzute la capitolul II sau în cazul în care există un animal suspect de infectare în şeptel:
(i)animalul care a reacţionat pozitiv şi, în cazul unei femele, toţi viţeii proveniţi de la aceasta, trebuie să fie scoşi din şeptel în vederea sacrificării, sub supravegherea autorităţilor veterinare;
(ii)toate animalele din şeptel cu vârsta mai mare de 12 luni au reacţionat negativ la două teste serologice (la interval de cel puţin 4 luni şi cel mult 12 luni) efectuate în conformitate cu capitolul II la cel puţin trei luni de la îndepărtarea animalului pozitiv şi a progeniturilor acestuia;
(iii)a fost efectuată o investigaţie epidemiologică, cu rezultate negative, iar şeptelurile suspecte în legătură cu şeptelul infectat au făcut obiectul măsurilor prevăzute la punctul (ii).
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligaţia de sacrificare a viţelului provenit de la o femelă infectată, în cazul în care viţelul a fost separat de femelă imediat după fătare. În acest caz se aplică cerinţele prevăzute la punctul 2 (iii).
(2)în cazul în care mai mult de un animal dintr-un şeptel oficial indemn de leucoza enzootică bovină a reacţionat pozitiv la unul dintre testele prevăzute la capitolul II sau în cazul în care există mai mult de un animal suspect de infectare în şeptel:
(i)animalele care au reacţionat pozitiv şi, în cazul femelelor, viţeii acestora, trebuie îndepărtaţi din şeptel în vederea sacrificării, sub supravegherea autorităţilor veterinare;
(ii)toate animalele din şeptel cu vârsta mai mare de 12 luni trebuie să reacţioneze negativ la două teste efectuate în conformitate cu capitolul II la un interval de cel puţin patru luni şi cel mult 12 luni;
(iii)după identificare, toate celelalte animale din şeptel trebuie să rămână în şeptel până la o vârstă mai mare de 24 de luni şi până când au fost testate, în conformitate cu capitolul II, după ce au ajuns la vârsta respectivă, autoritatea competentă putând permite expedierea animalelor direct la locul de sacrificare, sub supraveghere oficială;
(iv)a fost efectuată o investigaţie epidemiologică, cu rezultate negative, iar şeptelurile suspecte în legătură cu şeptelul infectat au făcut obiectul măsurilor prevăzute la punctul (ii).
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligaţia de sacrificare a viţelului provenit de la o femelă infectată, în cazul în care viţelul a fost separat de femelă imediat după fătare. În acest caz se aplică cerinţele prevăzute la punctul 2 (iii).
E.În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 şi pe baza informaţiilor furnizate în conformitate cu articolul 8, se consideră că un stat membru sau o parte a unui stat membru sunt oficial indemne de leucoza enzootică bovină în cazul în care:
a)sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la punctul A şi cel puţin 99,8 % din şeptelurile de bovine sunt oficial indemne de leucoza enzootică bovină; sau
b)în ultimii trei ani nu au fost confirmate cazuri de leucoză enzootică bovină în statul membru sau o parte a unui stat membru, iar notificarea tumorilor suspecte de LEB este obligatorie, urmând să se desfăşoare investigaţii cu privire la cauza tumorilor respective şi
în cazul unui stat membru, toate animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni din cel puţin 10 % din şepteluri, selectate aleatoriu, au prezentat rezultate negative la testele efectuate în conformitate cu capitolul II în ultimele 24 de luni sau
în cazul unei părţi a unui stat membru, toate animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni au prezentat rezultate negative la testele efectuate în conformitate cu capitolul II în ultimele 24 de luni sau
c)orice altă metodă demonstrează, cu o rată de încredere de 99 %, infectarea a mai puţin de 0,2 % din şepteluri.
F.Un stat membru sau o parte a unui stat membru îşi păstrează statutul oficial indemn de leucoză enzootică bovină în cazul în care:
a)toate animalele sacrificate pe teritoriul statului membru sau al regiunii din statul membru respectiv sunt supuse examinărilor post-mortem oficiale, în timpul cărora tumorile care pot fi provocate de virusul LEB sunt trimise în vederea examinării de laborator;
b)statul membru informează Comisia cu privire la cazurile de leucoză enzootică bovină care apar în regiune;
c)toate animalele care reacţionează pozitiv la oricare dintre testele prevăzute la capitolul II sunt sacrificate, iar şeptelurile din care provin continuă să facă obiectul unor restricţii până la revizuirea statutului lor, în conformitate cu secţiunea D;
d)toate animalele cu vârsta mai mare de doi ani au fost supuse unui test în primii cinci ani de la obţinerea statutului în conformitate cu capitolul II sau au fost testate în primii cinci ani de la obţinerea statutului pe baza unei proceduri care să demonstreze cu un nivel de certitudine de 99 % infectarea a mai puţin de 0,2 % din şepteluri. Cu toate acestea, în cazul în care, timp de cel puţin trei ani, în statul membru sau regiunea din statul membru nu s-a înregistrat nici un caz de leucoză enzootică bovină, raportul fiind de 1:10 000 de şepteluri, se poate lua o decizie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, privind reducerea testelor serologice de rutină, cu condiţia ca toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni din cel puţin 1 % din şepteluri, selectate aleatoriu în fiecare an, să fie supuse unui test efectuat în conformitate cu capitolul II.
G.Statutul oficial indemn de leucoza enzootică bovină al unui stat membru sau al unei părţi a unui stat membru se suspendă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, în cazul în care, în urma investigaţiilor efectuate în conformitate cu punctul F de mai sus, există dovezi cu privire la o schimbare semnificativă a situaţiei privind leucoza enzootică bovină într-un stat membru sau o parte a unui stat membru care au fost recunoscute oficial indemne de leucoza enzootică bovină.
Statutul oficial indemn de leucoza enzootică bovină poate fi revizuit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, atunci când sunt respectate criteriile prevăzute de aceeaşi procedură.

CAPITOLUL II:TESTE PENTRU LEUCOZA ENZOOTICĂ BOVINĂ
Testele pentru leucoza enzootică bovină se efectuează cu ajutorul testului de imunodifuzie în gel de agar (AGID) în condiţiile descrise la secţiunile A şi B sau printr-un test de imunoabsorbţie legat cu enzimă (ELISA) în condiţiile descrise la secţiunea C. Testul de imunodifuzie în gel de agar este rezervat testării probelor individuale de ser. În cazul în care rezultatele testelor fac obiectul unei contestaţii întemeiate, se efectuează un control complementar cu ajutorul unui test de imunodifuzie în gel de agar.
Testele AGID şi ELISA se standardizează în raport cu serul E05, serul standard oficial al UE, care va fi furnizat de:
Friedrich-Loeffler-Institut
Federal Research Institute for Animal Health
Laborator de referinţă al OIE pentru leucoza enzootică bovină (LEB)
Sudufer 10
17493 Greifswald - Insel Riems
Germania.
(A)Testul de imunodifuzie în gel de agar pentru leucoza enzootică bovină
1.Antigenul care se utilizează în acest test conţine glicoproteina virusului leucozei bovine. Antigenul este standardizat în raport cu serul E05.
2.Institutele de stat, laboratoarele naţionale de referinţă sau institutele oficiale desemnate în conformitate cu articolul 6a pentru coordonarea standardelor şi metodelor de diagnosticare în ceea ce priveşte testele de depistare a leucozei enzootice bovine sunt responsabile de calibrarea antigenului standard de lucru al laboratorului în raport cu serul E05.
3.Antigenii standard utilizaţi în laborator trebuie se trimit cel puţin o dată pe an institutelor de stat, laboratoarelor naţionale de referinţă sau institutelor oficiale desemnate în conformitate cu articolul 6a, pentru testarea comparativă cu serul E05. În afara unei astfel de standardizări, antigenul utilizat poate fi calibrat în conformitate cu metoda descrisă în secţiunea B.
4.Testul foloseşte următorii reactivi:
a)antigen: antigenul conţine glicoproteina specifică virusului leucozei enzootice bovine care a fost standardizat în raport cu serul E05;
b)serul de testat;
c)ser de control pozitiv cunoscut;
d)gel de agar:
- 0,8 % agar;
- 8,5 % NaCl;
- tampon Tris 0,05 M, pH 7,2;
- 15 ml din acest gel de agar se introduc într-o placă Petri cu diametrul de 85 mm, ceea ce determină o adâncime de 2,6 mm de agar.
5.Se realizează o configuraţie de testare din şapte godeuri uscate prin perforarea agarului până la fundul plăcii; această configuraţie constă într-un godeu central în jurul căruia se ordonează 6 godeuri dispuse în cerc.
Diametrul godeului central: 4 mm.
Diametrul godeurilor periferice: 6 mm.
Distanţa între godeul central şi cele periferice: 3 mm.
6.Godeul central se umple cu antigenul standard. Godeurile periferice 1 şi 4 descrise la punctul 3 secţiunea B sunt umplute cu serul pozitiv cunoscut; godeurile 2, 3, 5 şi 6 sunt umplute cu serul de testat. Godeurile se umplu până la dispariţia meniscului.
7.Cantităţile obţinute sunt următoarele:
- antigen: 32 [POZĂ - a se vedea actul modificator-]l;
- ser de control: 73 [POZĂ - a se vedea actul modificator-]l;
- ser de testat: 73 [POZĂ - a se vedea actul modificator-]l.
8.Incubarea durează 72 de ore la temperatura ambiantă (20-27 °C) într-o incintă umedă închisă.
9.Testul se citeşte după 24 de ore, apoi după 48 de ore, dar nu se poate obţine niciun rezultat final înainte de 72 de ore:
a)un ser de testat este pozitiv în cazul în care formează o curbă de precipitare specifică cu antigenul virusului leucozei bovine (LEB) şi în cazul în care formează o curbă care coincide cu cea a serului de control;
b)un ser de testat este negativ în cazul în care nu formează o curbă de precipitare specifică cu antigenul virusului leucozei bovine şi în cazul în care nu modifică curba serului de control;
c)reacţia nu este concludentă în cazul în care:
(i)modifică curba serului de control spre godeul antigenului virusului leucozei bovine fără să formeze o curbă de precipitare cu antigenul vizibilă; sau
(ii)în cazul în care nu este posibilă interpretarea pozitivă sau negativă. Pentru reacţiile neconcludente, se poate repeta testul şi se poate utiliza ser concentrat.
10.Poate fi utilizată orice altă configuraţie sau orice altă dispunere a godeurilor, cu condiţia ca serul E05 diluat la 1:10 cu un ser negativ să poată fi identificat ca fiind pozitiv.
(B)Metodă de standardizare a antigenului
1.Soluţii şi materiale necesare:
a)40 ml de gel de agaroză 1,6 % într-un tampon Tris 0,05 M/HCl, pH 7,2 cu NaCl 85 %;
b)15 ml ser pozitiv pentru leucoză bovină care nu are alţi anticorpi decât împotriva glicoproteinelor virusului leucozei bovine, diluat 1:10 într-un tampon Tris 0,05 M/HCl, pH 7,2 cu NaCl 8,5 %;
c)15 ml de ser pozitiv pentru leucoză bovină care nu are alţi anticorpi decât împotriva glicoproteinelor virusului leucozei bovine, diluat 1:5 într-un tampon Tris 0,05 M/HCl, pH 7,2 cu NaCl 8,5 %;
d)patru plăci Petri din material plastic, cu un diametru de 85 mm;
e)un poanson cu diametrul de 4-6 mm;
f)un antigen de referinţă;
g)antigenul de standardizat; (h) o baie de apă (56 °C).
2.Procedură:
Agaroza (1,6 %) se dizolvă în soluţia tampon Tris/HCl încălzind cu grijă până la 100 °C. Se utilizează baia de apă la 56 °C timp de aproximativ o oră. Se adaugă soluţiile de ser pozitiv pentru leucoză bovină în baia de apă la 56 °C.
Se amestecă apoi 15 ml din soluţia de agaroză la 56 °C cu 15 ml de ser pozitiv pentru leucoză bovină (1:10), se agită rapid şi se varsă în două plăci Petri, câte 15 ml în fiecare cutie. Se reîncep operaţiunile descrise anterior cu serul leucozei bovine diluat 1:5.
Atunci când agaroza s-a întărit, se fac găurile în felul următor:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
3.Adăugare de antigen:
a)plăcile Petri nr. 1 şi 3:
(i)godeul A - antigen de referinţă, nediluat;
(ii)godeul B - antigen de referinţă, diluat 1:2;
(iii)godeurile C şi E - antigene de referinţă;
(iv)godeul D - antigen de testat, nediluat;
b)plăcile Petri nr. 2 şi 4:
(i)godeul A - antigen de testat, nediluat;
(ii)godeul B - antigen de testat, diluat 1:2;
(iii)godeul C - antigen de testat, diluat 1:4;
(iv)godeul D - antigen de testat, diluat 1:8.
4.Instrucţiuni suplimentare:
a)experimentul se efectuează cu două grade de diluţie a serului (1:5 şi 1:10) pentru a obţine precipitare optimă;
b)în cazul în care diametrul de precipitare este prea mic pentru fiecare dintre cele două grade de diluţie, serul se va dilua suplimentar;
c)în cazul în care diametrul de precipitare este prea mare pentru două grade de diluţie şi este imprecis delimitabil, se alege un grad de diluţie mai scăzut pentru ser;
d)concentraţia finală a agarozei este de 0,8 %; cea a serului, de 5 %, respectiv 10 %;
e)se notează diametrele măsurate în sistemul de coordonate următor. Diluţia de lucru este cea în care se înregistrează acelaşi diametru pentru antigenul de testat şi pentru antigenul de referinţă.
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
(C)Test de imunoabsorbţie legat cu enzimă (ELISA) pentru depistarea leucozei enzootice bovine
1.Se utilizează următoarele materiale şi reactivi:
a)microplăci pentru faza solidă, tăviţe sau orice altă fază solidă;
b)antigenul se fixează pe faza solidă cu sau fără ajutorul anticorpilor de captare policloni sau monocloni. În cazul în care antigenul este asociat direct fazei solide, toate probele supuse examenului care prezintă o reacţie pozitivă trebuie reexaminate în raport cu antigenul de control. Acesta trebuie să fie identic cu antigenul examinat, cu excepţia absenţei antigenilor LEB. În cazul în care anticorpii de captare sunt asociaţi fazei solide, anticorpii nu reacţionează cu alţi antigeni decât cu antigenii LEB;
c)lichidul biologic de examinat;
d)controalele pozitive şi negative corespunzătoare;
e)conjugatul;
f)un substrat adaptat enzimei utilizate;
g)o soluţie de stopare, în cazul în care este necesar;
h)soluţii pentru diluarea probelor examinate, prepararea reactivilor şi spălare; (i) un sistem de citire corespunzător substratului utilizat.
2.Standardizarea şi sensibilitatea testului
Sensibilitatea testului ELISA are un astfel de nivel încât serul E05 se consemnează ca reacţie pozitivă atunci când este diluat de 10 ori (probe de ser) sau de 250 de ori (probe de lapte) mai mult decât diluţia obţinută de la probe individuale puse în comun. La testele în care probele (ser şi lapte) sunt examinate individual, serul E05 diluat 1:10 (ser negativ) sau 1:250 (lapte negativ) se consemnează ca reacţie pozitivă atunci când este examinat în aceeaşi diluţie de testare ca cea utilizată pentru testele individuale. Institutele menţionate la punctul 2 secţiunea A sunt responsabile de controlul calităţii metodei ELISA, în special pentru a determina, pentru fiecare lot de producţie, numărul de eşantioane de pus în comun în funcţie de rezultatul obţinut pentru serul E05.
3.Condiţiile de utilizare a testului ELISA pentru depistarea leucozei enzootice bovine:
a)testele ELISA pot fi utilizate pe probe de ser sau lapte;
b)dacă testele ELISA sunt utilizate în scopuri de certificare în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (c) sau pentru stabilirea şi menţinerea unui statut al şeptelului în conformitate cu anexa D partea I, amestecul probelor de ser sau lapte se realizează astfel încât probele prelevate în vederea examinării să poată fi raportate fără echivoc la animale individuale de la care provine serul sau laptele inclus în amestec. Orice test de confirmare este efectuat pe probele recoltate de la animale individuale;
c)în cazul în care testele ELISA sunt utilizate pe o probă de lapte vrac, această probă se prelevează din laptele provenind dintr-un şeptel care cuprinde cel puţin 30 % vaci de lapte în lactaţie. Orice test de confirmare trebuie se efectuează pe probele de ser sau lapte recoltate de la animale individuale.

ANEXA E:
a)Bolile bovinelor
- Febra aftoasă
- Rabie
- Tuberculoză
- Bruceloză
- Pleuropneumonie contagioasă bovină
- Leucoză bovină enzootică
- Antrax
b)Bolile porcilor
- Rabie
- Bruceloză
- Pestă porcină clasică
- Pestă porcină africană
- Febră aftoasă
- Boala veziculoasă a porcului
- Antrax
- Boala Aujeszky
- Rinotraheită infecţioasă bovină
- Infecţie cu Brucella suis
- Gastroenterită transmisibilă

ANEXA F:
MODELUL 1 - Certificat de sănătate animală pentru animalele din specia bovine pentru reproducţie/producţie/sacrificare
UNIUNEA EUROPEANĂ
Certificat pentru comerţ în interiorul Uniunii

Partea I: Detalii privind transportul prezentat

I.1. Expeditor

Denumire

Adresă

Cod poştal

I.2. Numărul de referinţă al certificatului

I.2.a. Numărul de referinţă locală

I.3. Autoritatea competentă centrală

I.4. Autoritatea competentă locală

I.5. Destinatar

Denumire

Adresă

Cod poştal

I.6. Numărul (numerele) certificatelor originale aferente

Numărul (numerele)documentelor de însoţire

I.7. Comerciant

Denumire Numărul de aprobare

I.8. Ţara de origine Codul ISO

I.9. Regiunea de origine Codul

I.10. Ţara de destinaţie Codul ISO

I.11. Regiunea de destinaţie Codul

I.12. Locul de origine

Exploataţie |_| Centrul de colectare |_| Unitatea comerciantului |_|

Denumire Numărul de aprobare/înregistrare Adresă

Cod poştal

I.13. Locul de destinaţie

Exploataţie |_| Centrul de colectare |_| Unitatea comerciantului |_| Unitatea |_|

Denumire Numărul de aprobare

Adresă

Cod poştal

I.14. Locul de încărcare

Cod poştal

I.15. Data şi ora plecării

I.16. Mijloace de transport

Avion |_| Navă |_| Vagon de cale ferată |_| Vehicul rutier |_| Altele |_|

Identificare:

Numărul (numerele):

I.17. Transportator

Denumire Numărul de aprobare (4)

Adresă

Cod poştal Statul membru

I.18. Descrierea mărfii

I.19. Codul mărfii (cod NC) 0102

I.20. Cantitate

I.22. Numărul de pachete

L21

I.23. Numărul sigiliului/containerului

I.24.

I.25. Mărfuri certificate pentru:

Reproducţie |_| Producţie |_| Sacrificare |_|

I.26. Tranzit prin ţări terţe |_|

Ţara terţă Codul ISO

Punct de ieşire Codul

Punct de intrare Număr PIF

I.27. Tranzit prin statele membre |_|

Stat membru Codul ISO

Stat membru Codul ISO

Stat membru Codul ISO

I.28. Export |_|

Ţara terţă Codul ISO

Punct de ieşire Codul

I.29. Durata estimată a transportului

I.30. Plan de rută

Da |_| Nu |_|

I.31. Identificarea animalelor

Identificare oficială Numărul paşaportului

Uniunea Europeană
64/432 F1 Bovine

Partea II: Certificare

II. Informaţii sanitare

II.a. Numărul de referinţă al certificatului

II.b. Numărul de referinţă locală

(1)fie [Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific că toate dispoziţiile aplicabile ale Directivei 64/432/CEE sunt îndeplinite şi că în special animalele descrise în partea 1 îndeplinesc următoarele condiţii:]

(1) (2)fie [Pe baza informaţiilor furnizate într-un document oficial sau într-un certificat în care secţiunile A şi B au fost completate de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţia de origine, subsemnatul, medic veterinar oficial, certific că toate dispoziţiile aplicabile ale Directivei 64/432/CEE sunt îndeplinite şi că în special animalele descrise în partea I îndeplinesc următoarele condiţii:]

II.1. Secţiunea A

II.1.1. Animalele provin dintr-o exploataţie/din exploataţii de origine şi dintr-o zonă/din zone care, în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu legislaţia naţională, nu face/nu fac obiectul niciunei interdicţii sau restricţii motivate de vreo boală a bovinelor.

(1)fie [II.1.2. Animalele sunt bovine pentru reproducţie sau producţie şi

II.1.2.1. au fost ţinute, în măsura în care se poate deduce, în cadrul exploataţiei/exploataţiilor de origine în ultimele 30 de zile sau de la naştere, în cazul în care au mai puţin de 30 de zile, şi niciun animal importat dintr-o ţară terţă nu a fost introdus în această exploataţie/aceste exploataţii în această perioadă, cu excepţia cazului în care a fost izolat de celelalte animale din exploataţie/exploataţii;

II.1.2.2. provin dintr-un şeptel/şepteluri care este/sunt oficial indemn(e) de tuberculoză şi

(1)fie [II.1.2.2.1. exploataţia este situată/exploataţiile sunt situate într-un stat membru sau într-o parte a teritoriului acestuia cu o reţea de supraveghere aprobată în temeiul Deciziei de punere în aplicare.../.../UE a Comisiei (a se introduce numărul),]

(1) şi/sau [II.1.2.2.2. exploataţia este situată/exploataţiile sunt situate într-un stat membru sau într-o parte a teritoriului acestuia care este recunoscut(ă) ca fiind oficial indemn(ă) de tuberculoză în conformitate cu punctul 4 din anexa A(l) la Directiva 64/432/CEE prin Decizia.../.../...a Comisiei (a se introduce numărul),]

(1) şi/sau [II.1.2.2.3. sunt animale care au mai puţin de şase săptămâni;]

(1) şi/sau [II.1.2.2.4. sunt animale care au cel puţin şase săptămâni şi care au fost testate cu rezultate negative pentru tuberculoză în intervalul de 30 de zile înainte de plecarea din exploataţia de origine, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Directiva 64/432/CEE, la (a se introduce data),]

II.1.2.3. provin dintr-un şeptel/şepteluri care este/sunt oficial indemn(e) de bruceloză şi

(1)fie [II.1.2.3.1. exploataţia este situată/exploataţiile sunt situate într-un stat membru sau într-o parte a teritoriului acestuia cu o reţea de supraveghere aprobată în temeiul Deciziei de punere în aplicare.../.../UE a Comisiei (a se introduce numărul),]

(1) şi/sau [II.1.2.3.2. exploataţia este situată/exploataţiile sunt situate într-un stat membru sau într-o parte a teritoriului acestuia care este recunoscut(ă) ca fiind oficial indemn(ă) de bruceloză în conformitate cu punctul 7 din anexa A(ll) la Directiva 64/432/CEE prin Decizia.../.../...a Comisiei (a se introduce numărul),]

(1) şi/sau [II.1.2.3.3. sunt animale castrate şi/sau care au mai puţin de 12 luni;]

(1) şi/sau [II.1.2.3.4. sunt animale care au cel puţin 12 luni şi care au fost testate cu rezultate negative pentru bruceloză în intervalul de 30 de zile înainte de plecarea din exploataţia de origine, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Directiva 64/432/CEE, la (a se introduce data),]

II.1.2.4. provin dintr-un şeptel/şepteluri care este/sunt oficial indemn(e) de leucoză enzootică bovină şi

(1)fie [II.1.2.4.1. exploataţia este situată/exploataţiile sunt situate într-un stat membru sau într-o parte a teritoriului acestuia cu o reţea de supraveghere aprobată în temeiul Deciziei de punere în aplicare.../.../UE a Comisiei (a se introduce numărul),]

(1) şi/sau [II.1.2.4.2. exploataţia este situată/exploataţiile sunt situate într-un stat membru sau într-o parte a teritoriului acestuia care este recunoscut(ă) ca fiind oficial indemn(ă) de leucoză enzootică bovină în conformitate cu punctul E din anexa D(l) la Directiva 64/432/CEE prin Decizia.../.../...a Comisiei (a se introduce numărul),]

(1) şi/sau [II.1.2.4.3. sunt animale care au mai puţin de 12 luni;]

(1) şi/sau [II.1.2.4.4. sunt animale care au cel puţin 12 luni şi care au fost testate cu rezultate negative pentru leucoză enzootică bovină în intervalul de 30 de zile înainte de plecarea din exploataţia de origine, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (c) din Directiva 64/432/CEE, la (a se introduce data).]]

(1)fie [II.1.2. Animalele sunt animale pentru sacrificare provenind dintr-un şeptel/şepteluri care este/sunt oficial indemn(e) de tuberculoză şi de leucoză enzootică bovină şi

(1)fie [II.1.2.1. provin dintr-un şeptel/şepteluri care este/sunt oficial indemn(e) de bruceloză;]]

(1) şi/sau [II.1.2.2. sunt castrate.]]

II.2. Secţiunea B

Descrierea lotului în prezenta secţiune corespunde informaţiilor introduse la punctele I.15, I.16 (3), I.17 (3), I.20. şi I.31.

(4) [II.3. Secţiunea C

II.3.1. Animalele au fost inspectate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 64/432/CEE la (a se introduce data) în termen de 24 de ore înainte de data prevăzută a plecării şi nu au prezentat semne clinice de boli infecţioase sau contagioase.

II.3.2. Animalele provin dintr-o exploataţie/exploataţii şi, dacă este cazul, dintr-un centru de colectare aprobat şi dintr-o zonă/zone care, în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu legislaţia naţională, nu face/nu fac obiectul niciunei interdicţii sau restricţii motivate de vreo boală a bovinelor.

(1) [II.3.3. Animalele respectă garanţiile suplimentare pentru rinotraheita infecţioasă bovină în conformitate cu articolul...(a se introduce numărul articolului) din Decizia.../.../...a Comisiei (a se introduce numărul).]

II.3.4. Animalele nu au rămas mai mult de şase zile în centrul de colectare aprobat.

II.3.5. Se iau măsuri ca animalele să fie transportate cu mijloace de transport care sunt construite în aşa fel încât fecalele, paiele sau furajele animalelor să nu se poată scurge sau să nu poată cădea din vehicul şi care au fost curăţate şi dezinfectate imediat după transportul de animale sau de orice produs care ar putea afecta sănătatea animală şi, dacă este necesar, înainte de încărcarea animalelor, utilizând dezinfectanţi autorizaţi oficial de autoritatea competentă.

(5) (6) II.3.6. La momentul efectuării inspecţiei, condiţia fizică a animalelor la care se referă prezentul certificat de sănătate permitea transportul prevăzut să înceapă la (a se introduce data), în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului.

II.3.7. Prezentul certificat

(1)fie [II.3.7.1. este valabil 10 zile de la data inspecţiei efectuate în exploataţia de origine sau în centrul de colectare aprobat din statul membru de origine;]

(1)fie [II.3.7.1. expiră, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din Directiva 64/432/CEE, la (ase introduce data).]]

Note

- Secţiunile A şi B din certificat trebuie ştampilate şi semnate de către:

- medicul veterinar oficial al exploataţiei de origine, dacă este altul decât medicul veterinar oficial care semnează secţiunea C; sau

- de medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţia de origine, în cazul în care statul membru de origine a introdus un sistem de reţele de control aprobat în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din Directiva 64/432/CEE; sau

- de medicul veterinar oficial responsabil de centrul de colectare aprobat la data plecării animalelor.

- Secţiunea C trebuie ştampilată şi semnată de către medicul veterinar oficial al:

- exploataţiei de origine; sau

- al centrului de colectare aprobat situat în statul membru de origine; sau

- al centrului de colectare aprobat situat într-un stat membru de tranzit, la completarea certificatului de expediţie a animalelor către statul membru de destinaţie.

Partea I:

- Rubrica de referinţă I.6: A se indica numărul (numerele) de ordine al(e) certificatului (certificatelor) de sănătate întocmit(e) în ziua inspecţiei de sănătate în exploataţia (exploataţiile) de origine în statul membru (statele membre) de origine şi care însoţeşte/însoţesc animalele care fac parte din lotul pentru care acest certificat de sănătate este emis într-un centru de colectare situat în statul membru de tranzit, astfel cum este descris la articolul 5 alineatul (5) din Directiva 64/432/CEE.

- Rubrica de referinţă I.7: A se completa, dacă este cazul.

- Rubrica de referinţă I.12: Se marchează ca Loc de origine Unitatea comerciantului numai în cazul animalelor pentru sacrificare.

- Rubrica de referinţă I.13: în cazul animalelor pentru sacrificare, se marchează ca Loc de destinaţie fie Centrul de colectare, fie Unitatea, astfel cum se prevede la articolul 7 din Directiva 64/432/CEE.

- Rubrica de referinţă I.23: Pentru containere sau cutii, trebuie să fie inclus numărul containerului şi numărul sigiliului (dacă este cazul).

- Rubrica de referinţă I.31: Identificare oficială: A se indica pentru fiecare animal din lot codul unic de identificare, astfel cum este descris la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 911/2004, afişat pe mijlocul de identificare vizibil aplicat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

Numărul paşaportului: în cazul în care autoritatea competentă autorizează paşapoarte temporare pentru animale cu vârste sub 4 săptămâni, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 911/2004, se indică pentru fiecare animal din lot numărul paşaportului temporar. Pentru animalele însoţite de un paşaport emis în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, menţionarea numărului de paşaport este opţională.

Partea II:

(1) A se elimina dacă nu se aplică.

(2) Trebuie să fie semnat de către medicul veterinar oficial la centrul de colectare după controlul documentelor şi controlul identităţii animalelor care sosesc cu un document oficial sau cu un certificat care are secţiunile A şi B completate, în caz contrar, acest punct se elimină.

(3) Ar trebui indicate, în cazul în care distanţa de transport depăşeşte 65 km.

(4) A se elimina, în cazul în care certificatul este utilizat pentru transportul animalelor în interiorul statului membru de origine şi sunt completate şi semnate numai secţiunile A şi B.

(5) în cazul în care un lot este constituit într-un centru de colectare şi cuprinde animale care au fost încărcate la date diferite, se consideră că data la care transportul a început pentru întregul lot este prima dată la care o parte din lot a părăsit exploataţia de origine.

(6) Prezenta declaraţie nu îi scuteşte pe transportatori de obligaţiile care le revin în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în Uniune, în special în ce priveşte capacitatea fizică a animalelor de a fi transportate.

- Culoarea ştampilei şi a semnăturii trebuie să fie diferită de cea a altor menţiuni din certificat.

- Detaliile solicitate de prezentul certificat trebuie să fie introduse în TRACES în ziua eliberării certificatului şi cel puţin în termen de 24 de ore de la aceasta.

Medic veterinar oficial

Numele (cu majuscule):

Unitate veterinară locală:

Data:

Ştampila:

Calificarea şi titlul:

Nr. UVL:

Semnătura:

MODELUL 2 - Certificat de sănătate animală pentru porcinele pentru reproducţie/producţie/sacrificare
UNIUNEA EUROPEANĂ
Certificat pentru comerţ în interiorul Uniunii

Partea I: Detalii privind transportul prezentat

I.1. Expeditor

Denumire

Adresă

Cod poştal

I.2. Numărul de referinţă al certificatului

I.2.a. Numărul de referinţă locală

I.3. Autoritatea competentă centrală

I.4. Autoritatea competentă locală

I.5. Destinatar

Denumire

Adresă

Cod poştal

I.6. Numărul (numerele) certificatelor originale aferente

Numărul (numerele) documentelor de însoţire

I.7. Comerciant

Denumire Numărul de aprobare

I.8. Ţara de origine Codul ISO

I.9. Regiunea de origine Codul

I.10. Ţara de destinaţie Codul ISO

I.11. Regiunea de destinaţie Codul

I.12. Locul de origine

Exploataţie |_| Centrul de colectare |_| Unitatea comerciantului |_|

Denumire Numărul de aprobare/înregistrare

Adresă

Cod poştal

I.13. Locul de destinaţie

Exploataţie |_| Centrul de colectare |_| Unitatea comerciantului |_| Unitatea |_|

Denumire Numărul de aprobare

Adresă

Cod poştal

I.14. Locul de încărcare Cod poştal

I.15. Data şi ora plecării

I.16. Mijloace de transport

Avion |_| Navă |_| Vagon de cale ferată |_| Vehicul rutier |_| Altele |_|

Identificare:

Numărul (numerele):

I.17. Transportator

Denumire Numărul de aprobare

Adresă

Cod poştal Statul membru

I.18. Descrierea mărfii

I.19. Codul mărfii (cod NC) 0103

I.21.

I.20. Cantitate

I.23. Numărul sigiliului/containerului

I.22. Numărul de pachete

I.24.

I.25. Mărfuri certificate pentru:

Reproducţie |_| Producţie |_| Sacrificare |_|

I.26. Tranzit prin ţări terţe |_|

Ţara terţă Codul ISO

Punct de ieşire Codul

Punct de intrare Număr PIF

I.27. Tranzit prin statele membre |_|

Stat membru Codul ISO

Stat membru Codul ISO

Stat membru Codul ISO

I.28. Export |_|

Ţara terţă Codul ISO

Punct de ieşire Codul

I.29. Durata estimată a transportului

I.30. Ruta

Da |_| Nu |_|

I.31. Identificarea animalelor

Identificare oficială Vârsta animalelor vii

Uniunea Europeană
64/432 F2 Porcine

Partea II: Certificare

II. Informaţii sanitare

II.a. Numărul de referinţă al certificatului

II.b. Numărul de referinţă locală

(1)fie [Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific că toate dispoziţiile aplicabile ale Directivei 64/432/CEE sunt îndeplinite şi că în special animalele descrise în partea I îndeplinesc următoarele condiţii:]

(1) (2) fie [Pe baza informaţiilor furnizate într-un document oficial sau într-un certificat în care secţiunile A şi B au fost completate de medicul veterinar oficial sau de medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţia de origine, subsemnatul, medic veterinar oficial, certific că toate 2 dispoziţiile aplicabile ale Directivei 64/432/CEE sunt îndeplinite şi că în special animalele E descrise în partea I îndeplinesc următoarele condiţii:]

II.1. Secţiunea A

II.1.1. Animalele provin din exploataţia/exploataţiile de origine şi din zona/zonele care, în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu legislaţia naţională, nu face/nu fac obiectul niciunei interdicţii sau restricţii motivate de vreo boală a porcinelor;

(1) şi exploataţia este situată/exploataţiile sunt situate într-un stat membru sau într-o parte a teritoriului acestuia cu o reţea de supraveghere aprobată prin Decizia de punere în aplicare.../.../UE a Comisiei (a se introduce numărul).]

(1) fie [II.1.2. Animalele sunt porcine pentru reproducţie sau producţie astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) litera (c) din Directiva 64/432/CEE care au fost ţinute, în măsura în care se poate deduce, în cadrul exploataţiei/exploataţiilor de origine în ultimele 30 de zile sau de la naştere, în cazul în care au mai puţin de 30 de zile, şi niciun animal importat dintr-o ţară terţă nu a fost introdus în această exploataţie/aceste exploataţii în această perioadă, cu excepţia cazului în care a fost izolat de celelalte animale din exploataţie/exploataţii.]

(1)fie [II.1.2. Animalele sunt porcine pentru sacrificare astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 64/432/CEE.]

(1) [II.1.3. Animalele sunt porcine domestice pentru reproducţie sau producţie provenite din una sau mai multe exploataţii recunoscute oficial ca exploataţii care aplică condiţii de adăpost controlate în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2075/2005 şi care nu au tranzitat niciun centru de colectare astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) litera (o) din Directiva 64/432/CEE care nu îndeplineşte cerinţele stabilite în capitolul l(A) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 2075/2005.]

(1) [II.1.3. Animalele sunt porcine domestice pentru sacrificare şi

(1) fie [II.1.3.1. sunt neînţărcate şi au mai puţin de cinci săptămâni;]]

(1)fie [II.1.3.1. provin din una sau mai multe exploataţii recunoscute oficial ca exploataţii care aplică condiţii de adăpost controlate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2075/2005

(1)fie [II.1.3.1.1. carcasele tuturor scroafelor şi vierilor sunt examinate pentru detectarea prezenţei de Trichinella,]]]

(1) şi/sau [II.1.3.1.1. 10 % din carcasele animalelor trimise pentru sacrificare sunt examinate pentru detectarea prezenţei de Trichinella,]]]

(1)fie [II.1.3.1.1. sunt situate într-un stat membru în care nicio infestare autohtonă cu Trichinella la porcinele domestice crescute în exploataţii recunoscute oficial ca exploataţii care aplică condiţii de adăpost controlate nu a fost detectată în ultimii 3 ani, perioadă în cursul căreia au fost efectuate teste în mod constant în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2075/2005;]]]

(1)fie [II.1.3.1.1. sunt situate într-un stat membru pentru care datele istorice privind testarea neîntreruptă a populaţiei de porcine sacrificate ale respectivelor exploataţii sau ale compartimentului din care fac parte asigură cel puţin 95 % încredere că prevalenţa cazurilor de Trichinella nu depăşeşte 1 la un milion în cadrul populaţiei respective;]]]

(1)fie [II.1.3.1. provin din una sau mai multe exploataţii recunoscute oficial ca exploataţii care aplică condiţii de adăpost controlate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2075/2005 şi sunt situate în Belgia sau Danemarca.]]

II.2. Secţiunea B

Descrierea lotului în prezenta secţiune corespunde informaţiilor introduse la punctele I.15, I.16 (3), I.17 (3), I.20 şi I.31.

(4) [II.3. Secţiunea C

II.3.1. Animalele au fost inspectate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 64/432/CEE la (a se introduce data) în termen de 24 de ore înainte de data prevăzută a plecării şi nu au prezentat semne clinice de boli infecţioase sau contagioase.

II.3.2. Animalele provin din exploataţia/exploataţiile şi, dacă este cazul, un centru de colectare aprobat şi din zona/zonele care, în conformitate cu legislaţia Uniunii sau cu legislaţia naţională, nu face/nu fac obiectul niciunei interdicţii sau restricţii motivate de vreo boală a porcinelor.

(1) [II.3.3. Animalele respectă garanţiile suplimentare pentru:

(1) fie [II.3.3.1. boala Aujeszky în conformitate cu articolul...(a se introduce numărul articolului) din Decizia.../.../...a Comisiei (a se introduce numărul),]]

(1) şi/sau [II.3.3.2 [a se introduce denumirea bolii relevante în conformitate cu anexa E(il) la Directiva 64/432/CEE] în conformitate cu articolul...(a se introduce numărul articolului) din Decizia.../.../...a Comisiei (a se introduce numărul).]]

II.3.4. Animalele nu au rămas mai mult de şase zile în centrul de colectare aprobat.

II.3.5. Se iau măsuri ca animalele să fie transportate cu mijloace de transport care sunt construite în aşa fel încât fecalele, paiele sau furajele animalelor să nu se poată scurge sau să nu poată cădea din vehicul şi care au fost curăţate şi dezinfectate imediat după transportul de animale sau de orice produs care ar putea afecta sănătatea animală şi, dacă este necesar, înainte de încărcarea animalelor, utilizând dezinfectanţi autorizaţi oficial de autoritatea competentă.

(5) (6) II.3.6. La efectuarea inspecţiei, condiţia fizică a animalelor la care se referă prezentul certificat de sănătate permitea transportul prevăzut să înceapă la (a se introduce data), în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului.

II.3.7. Prezentul certificat

(1)fie [II.3.7.1. este valabil 10 zile de la data inspecţiei efectuate în exploataţia de origine sau în centrul de colectare aprobat din statul membru de origine;]

(1)fie [II.3.7.1. expiră, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din Directiva 64/432/CEE, la (a se introduce data).]]

Note

- Secţiunile A şi B din certificat trebuie ştampilate şi semnate de către:

- medicul veterinar oficial al exploataţiei de origine, dacă este altul decât medicul veterinar oficial care semnează secţiunea C; sau

- de medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţia de origine, în cazul în care statul membru de origine a introdus un sistem de reţele de control aprobat în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din Directiva 64/432/CEE; sau

- de medicul veterinar oficial responsabil de centrul de colectare aprobat la data plecării animalelor.

- Secţiunea C a certificatului trebuie ştampilată şi semnată de către medicul veterinar oficial al:

- exploataţiei de origine; sau

- al centrului de colectare aprobat situat în statul membru de origine; sau

- al centrului de colectare aprobat situat într-un stat membru de tranzit, la completarea certificatului de expediţie a animalelor către statul membru de destinaţie.

Partea I:

- Rubrica de referinţă I.6: A se indica numărul (numerele) de ordine al(e) certificatului (certificatelor) de sănătate întocmit(e) în ziua inspecţiei de sănătate în exploataţia (exploataţiile) de origine în statul membru (statele membre) de origine şi care însoţeşte/însoţesc animalele care fac parte din lotul pentru care acest certificat de sănătate este emis într-un centru de colectare situat în statul membru de tranzit, astfel cum este descris la articolul 5 alineatul (5) din Directiva 64/432/CEE.

- Rubrica de referinţă I.7: A se completa, dacă este cazul.

- Rubrica de referinţă I.12: Se marchează ca Loc de origine Unitatea comerciantului numai în cazul animalelor pentru sacrificare.

- Rubrica de referinţă I.13: în cazul animalelor pentru sacrificare, se marchează ca Loc de destinaţie fie Centrul de colectare, fie Unitatea, astfel cum se prevede la articolul 7 din Directiva 64/432/CEE.

- Rubrica de referinţă I.23: Pentru containere sau cutii, trebuie să fie inclus numărul containerului şi numărul sigiliului (dacă este cazul).

- Rubrica de referinţă I.31: Identificare oficială: Animalele trebuie să fie identificate în conformitate cu Directiva 2008/71/CE.

Vârsta animalelor vii: A se indica vârsta în săptămâni a grupului de animale din lot.

Partea II:

(1) A se elimina dacă nu se aplică.

(2) Trebuie să fie semnat de către medicul veterinar oficial la centrul de colectare după controlul documentelor şi controlul identităţii animalelor care sosesc cu un document oficial sau cu un certificat care are secţiunile A şi B completate, în caz contrar, acest punct se elimină.

(3) Ar trebui indicate, în cazul în care distanţa de transport depăşeşte 65 km.

(4) A se elimina, în cazul în care certificatul este utilizat pentru transportul animalelor în interiorul statului membru de origine şi sunt completate şi semnate numai secţiunile A şi B.

(5) în cazul în care un lot este constituit într-un centru de colectare şi cuprinde animale care au fost încărcate la date diferite, se consideră că data la care transportul a început pentru întregul lot este prima dată la care o parte din lot a părăsit exploataţia de origine.

(6) Prezenta declaraţie nu îi scuteşte pe transportatori de obligaţiile care le revin în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în Uniune, în special în ce priveşte capacitatea fizică a animalelor de a fi transportate.

- Culoarea ştampilei şi a semnăturii trebuie să fie diferită de cea a altor menţiuni din certificat.

- Detaliile solicitate de prezentul certificat trebuie să fie introduse în TRACES în ziua eliberării certificatului şi cel puţin în termen de 24 de ore de la aceasta.

Medic veterinar oficial

Numele (cu majuscule):

Unitate veterinară locală:

Data:

Ştampila:

Calificarea şi titlul:

Nr. UVL

Semnătura: