Art. 14. - Art. 14 - Directiva 64/432/CEE/26-iun-1964 privind problemele de inspecţie veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine şi porcine
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 30 Aprilie 2016
Art. 14
(1)Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate institui un sistem de reţele de control.
Sistemul de reţele de control trebuie să fie compus cel puţin din:
- efective de animale;
- proprietarul exploataţiei sau orice persoană fizică sau juridică însărcinată cu această responsabilitate;
- medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil de exploataţie;
- serviciul veterinar oficial al statului membru;
- laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice laborator autorizat de autoritatea competentă;
- o bază de date electronică.
Medicii veterinari oficiali din abatoare şi centrele de colectare autorizate vor fi asociaţi sistemului de reţele.
(2)Sistemul de reţele de control are drept obiective principale calificarea oficială a exploataţiilor, menţinerea acestei calificări prin inspecţii periodice, colectarea datelor epidemiologice şi controlul bolilor astfel încât să se garanteze respectarea tuturor dispoziţiilor prezentei directive sau ale oricărei alte directive pertinente în domeniul sănătăţii animale.
Sistemul de reţele de supraveghere este obligatoriu în toate exploataţiile de pe teritoriul statului membru care a pus în practică un astfel de sistem. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate autoriza instituirea unui astfel de sistem de reţele într-o parte a teritoriului care conţine una sau mai multe regiuni alăturate cum sunt cele definite la articolul 2 alineatul (2) litera (p). În cazul în care se acordă această derogare, circulaţia animalelor din regiuni care nu fac parte din sistemul de reţele spre partea respectivă a teritoriului intră sub incidenţa dispoziţiilor prezentei directive.
Autoritatea competentă stabileşte obligaţiile şi drepturile la care trebuie să se conformeze medicii veterinari autorizaţi, responsabilul exploataţiei sau proprietarul său şi orice alt participant la sistem, inclusiv orice persoană responsabilă de acordarea certificatului de sănătate animală.
(3)Autoritatea competentă se asigură că obligaţiile menţionate la alineatul (2) sunt cel puţin următoarele:
A.Orice proprietar al unei exploataţii sau orice persoană care îşi asumă această responsabilitate trebuie:
(i)să asigure serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea competentă, prin contract sau act juridic;
(ii)să cheme imediat medicul veterinar autorizat responsabil de exploataţie din momentul în care suspectează existenţa unei boli contagioase sau a unei boli cu notificare obligatorie;
(iii)să informeze medicul veterinar autorizat despre orice introducere de animale în exploataţia sa;
(iv)să izoleze animalele înainte de a le introduce în exploataţia sa pentru a permite medicului veterinar autorizat să verifice, dacă este cazul, cu ajutorul testelor necesare, în cazul în care poate fi menţinut statutul exploataţiei.
B.Medicul veterinar autorizat menţionat la articolul 2 alineatul (2) litera (m) este supus controlului autorităţii competente şi trebuie să respecte următoarele condiţii:
(i)să îndeplinească condiţiile necesare pentru a-şi exercita profesia de medic veterinar;
(ii)să nu aibă nici o legătură de interes financiar sau familial cu proprietarul sau cu responsabilul exploataţiei;
(iii)să posede cunoştinţe specifice în domeniul sănătăţii animale, aplicabile animalelor din specia în cauză, ceea ce implică necesitatea de:
- a-şi actualiza în mod regulat cunoştinţele, în particular în ceea ce priveşte reglementările de sănătate animală aplicabile;
- a îndeplini condiţiile stabilite de autoritatea competentă pentru a garanta buna funcţionare a reţelei;
- a informa şi a ajuta proprietarul sau responsabilul exploataţiei pentru a fi luate toate măsurile necesare pentru menţinerea statutului exploataţiei, în special pe baza programelor adoptate de comun acord cu autoritatea competentă;
- a se asigura de respectarea prevederilor referitoare la:
(i)identificarea şi certificatul de sănătate animală pentru animalele din efectiv, animalele introduse şi cele comercializate;
(ii)obligaţia de a declara bolile infecţioase şi orice alt factor de risc pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor şi pentru sănătatea umană;
(iii)stabilirea, pe cât posibil, a cauzei mortalităţii animalelor şi a locului unde trebuie expediate acestea;
(iv)condiţiile de igienă ale efectivului şi ale unităţilor de producţie animală.
În cazul în care buna funcţionare a sistemului impune acest lucru, fiecare stat membru poate restrânge responsabilitatea medicilor veterinari la un număr limitat de exploataţii sau la o anumită suprafaţă geografică.
Autoritatea competentă stabileşte listele medicilor veterinari autorizaţi şi ale exploataţiilor autorizate care participă la reţea. În cazul în care autoritatea competentă consideră că unul dintre participanţii la reţea nu mai îndeplineşte condiţiile definite mai sus, aceasta suspendă sau retrage autorizarea, fără a aduce atingere vreunei alte eventuale sancţiuni aplicabile.
C.Baza de date electronică trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
1.Pentru fiecare animal:
- codul sau codurile unice de identificare, în cazurile stabilite la articolul 4 alineatul (1), la articolul 4b, la articolul 4c alineatul (1) şi la articolul 4d din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).
- data naşterii;
- sexul;
- rasa sau culoarea pielii;
- codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o ţară terţă, codul unic de identificare al mijlocului de identificare individual atribuit animalului de statul membru de destinaţie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;
- numărul de identificare al exploataţiei în care s-a născut;
- numerele de identificare ale tuturor exploataţiilor în care a fost ţinut animalul şi datele fiecărei deplasări;
- data decesului sau a sacrificării;
- tipul de dispozitiv electronic de identificare, dacă animalului i-a fost aplicat un astfel de dispozitiv.
2.Pentru fiecare exploataţie:
- un număr de identificare constând - pe lângă codul ţării - într-un un cod de maximum 12 caractere;
- numele şi adresa deţinătorului.
3.Baza de date trebuie să permită, în orice moment, accesul la următoarele informaţii:
- numărul de identificare al tuturor animalelor din specia bovină prezente într-o exploataţie sau, în cazul grupelor de animale din specia porcină, numărul de înregistrare al exploataţiei de origine sau al efectivului de origine şi numărul certificatului de sănătate animală, după caz;
- o listă a tuturor circulaţiilor fiecărui animal din specia bovină, din exploataţia de naştere sau, pentru animalele importate din ţări terţe, din exploataţia de import şi, pentru grupele de animale din specia porcină, numărul de înregistrare al ultimei exploataţii sau al ultimului efectiv, precum şi, pentru animalele importate din ţări terţe, exploataţia de import.
Aceste informaţii vor fi păstrate în baza de date timp de 3 ani consecutivi după decesul animalului din specia bovină sau după înregistrare, în cazul în care se face înregistrarea animalelor din specia porcină.
Cu toate acestea, numai punctele 2, 3 şi 4 se aplică la porcine.
4.Pentru a asigura funcţionarea bazelor de date electronice naţionale privind porcinele, se adoptă normele corespunzătoare de aplicare, inclusiv informaţiile pe care bazele de date naţionale trebuie să le conţină, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17.
(4)Toţi participanţii la reţea, alţii decât cei menţionaţi la alineatul (3) rubricile A şi B, acţionează sub responsabilitatea autorităţii competente. Autoritatea competentă a fiecărui stat membru este responsabilă de realizarea practică a reţelei şi face controale regulate ale reţelei pentru a asigura buna sa funcţionare.
(5)Statele membre care pun în aplicare un sistem de reţele de control operaţional conform alineatelor (1) - (4), timp de cel puţin doisprezece luni, solicită Comisiei să-l aprobe conform procedurii prevăzute la articolul 17.
În acest scop, Comisia examinează documentaţia prezentată de statele membre.
Experţii Comisiei validează sistemele de reţele cu ajutorul unui sistem de audit. În cazul în care rezultatele acestor audituri sunt favorabile, Comisia transmite Comitetului veterinar permanent un raport însoţit de propuneri adecvate într-un termen de 90 de zile de la primirea cererii de aprobare.
În caz de constatare a unor infracţiuni repetate, autorizarea sistemului de control poate fi suspendată conform procedurii prevăzute la articolul 17, la cererea Comisiei sau a unuia sau mai multor state membre.
(6)Statele membre care au amplasat pe întreg teritoriul lor un sistem de reţele de control recunoscut, conform prezentului articol, sunt autorizate să nu aplice articolul 3 alineatul (2) litera (a) a doua liniuţă pentru circulaţia animalelor care intră sub incidenţa prezentei directive pe teritoriul lor.
(7)Până la 31 decembrie 1999, Consiliul reexaminează dispoziţiile prezentului articol, pe baza unui raport al Comisiei însoţit de propuneri asupra cărora hotărăşte cu majoritate calificată, în funcţie de experienţa dobândită, cu scopul de a le modifica, de a le actualiza şi, după caz, de a le extinde în toate statele membre.
(8)Finanţarea sistemului de reţele de control va fi abordată în cadrul revizuirii anexei B la Directiva 85/73/CEE (1), conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 8 din Directiva 96/43/CE.
(1)JOL 32, 5.2.1985, p. 14. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).