Directiva 2226/17-oct-2023 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 26 Noiembrie 2025

Dată act: 17-oct-2023

Emitent: Consiliul Uniunii Europene

(3)La 7 decembrie 2021, Consiliul a aprobat un raport Ecofin al Consiliului European cu privire la chestiuni fiscale prin care se solicită Comisiei să prezinte în 2022 o propunere legislativă care să conţină noi revizuiri ale Directivei 2011/16/UE a Consiliului (³), în ceea ce priveşte schimbul de informaţii referitoare la criptoactive şi deciziile fiscale privind persoanele înstărite.

(4)La 26 ianuarie 2021, Curtea de Conturi a publicat un raport de examinare a cadrului juridic şi a punerii în aplicare a Directivei 2011/16/UE. Potrivit concluziilor raportului respectiv, cadrul juridic general al Directivei 2011/16/UE este solid, dar unele dispoziţii trebuie să fie consolidate pentru a se asigura valorificarea întregului potenţial al schimbului de informaţii şi măsurarea eficacităţii schimbului automat de informaţii. Raportul concluzionează, de asemenea, că domeniul de aplicare al Directivei 2011/16/UE ar trebui să fie extins pentru a include categorii suplimentare de active şi de venituri, cum ar fi criptoactivele.

(7)Prin Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) a fost extins cadrul de reglementare al Uniunii pentru a include aspectele referitoare la criptoactive care până în prezent nu au fost reglementate de actele Uniunii privind serviciile financiare, precum şi la furnizorii de servicii legate de astfel de criptoactive (denumiţi în continuare "furnizorii de servicii de criptoactive"). Prin Regulamentul (UE) 2023/1114 sunt stabilite definiţiile utilizate în sensul prezentei directive. Prezenta directivă ia în considerare, de asemenea, cerinţa privind autorizarea furnizorilor de servicii de criptoactive în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114, pentru a reduce sarcina administrativă care revine furnizorilor de servicii de criptoactive. Caracterul inerent transfrontalier al criptoactivelor presupune o cooperare administrativă internaţională solidă, care să asigure o reglementare eficace.

(8)Cadrul Uniunii de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului (CSB/CFT) extinde domeniul de aplicare al entităţilor obligate care intră sub incidenţa normelor CSB/CFT la furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2023/1114. În plus, prin Regulamentul (UE) 2023/1113 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵), obligaţia prestatorilor de servicii de plată de a însoţi transferurile de fonduri cu informaţii privind plătitorul şi beneficiarul plăţii se extinde la furnizorii de servicii de criptoactive, pentru a asigura trasabilitatea transferurilor de criptoactive în scopul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului.

(9)La nivel internaţional, Cadrul de raportare privind criptoactivele al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) prevăzut în partea I a documentului "Cadrul de raportare privind criptoactivele şi modificările aduse standardului comun de raportare" aprobat de OCDE la 26 august 2022 (denumit în continuare "Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE") vizează sporirea transparenţei fiscale în ceea ce priveşte criptoactivele şi raportarea acestora. Normele Uniunii ar trebui să ţină seama de Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE pentru a spori eficacitatea schimbului de informaţii şi pentru a reduce sarcina administrativă. La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze Comentariile pe marginea Modelului de acord între autorităţile competente (denumite în continuare "Comentariile pe marginea Modelului de acord între autorităţile competente ") prevăzute în documentul "Standardele internaţionale pentru schimbul automat de informaţii în materie fiscală: Cadrul de raportare privind criptoactivele şi Standardul comun de raportare actualizat în 2023", publicat de OCDE la 8 iunie 2023, precum şi Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE drept sursă de ilustrare sau interpretare şi în vederea asigurării unei aplicări consecvente în toate statele membre.

(10)Directiva 2011/16/UE stabileşte obligaţiile instituţiilor financiare de a raporta administraţiilor fiscale informaţii referitoare la conturile financiare, administraţiile având apoi obligaţia să facă schimb de astfel de informaţii cu alte state membre relevante. Pentru majoritatea criptoactivelor nu există însă obligaţia de raportare în temeiul directivei respective, deoarece acestea nu constituie fonduri deţinute într-un cont de depozit sau în active financiare. În plus, în majoritatea cazurilor, furnizorii de servicii de criptoactive şi operatorii de criptoactive nu intră sub incidenţa actualei definiţii a noţiunii de instituţie financiară din Directiva 2011/16/UE.

(12)Pentru a asigura funcţionarea adecvată a pieţei interne, raportarea ar trebui să fie eficace, simplă şi clar definită. Faptele generatoare care se produc atunci când se fac investiţii în criptoactive sunt dificil de depistat. Furnizorii de servicii de criptoactive raportori sunt cei mai în măsură să colecteze şi să verifice informaţiile necesare cu privire la utilizatorii lor. Sarcina administrativă ar trebui redusă la minimum pentru acest sector, astfel încât acesta să îşi poată dezvolta întregul potenţial în cadrul Uniunii.

(13)Schimbul automat de informaţii între autorităţile fiscale este esenţial pentru a pune la dispoziţia acestora informaţiile necesare care să le permită să evalueze corect cuantumul impozitelor pe venit datorate. Obligaţia de raportare ar trebui să aibă ca obiect atât tranzacţiile transfrontaliere, cât şi tranzacţiile interne, pentru a se asigura eficacitatea normelor de raportare, buna funcţionare a pieţei interne, condiţii de concurenţă echitabile şi respectarea principiului nediscriminării.

(14)Prezenta directivă se aplică furnizorilor de servicii de criptoactive care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2023/1114 şi care sunt autorizaţi în temeiul regulamentului respectiv, precum şi operatorilor de criptoactive care nu intră sub incidenţa acestuia şi nici nu sunt autorizaţi în temeiul regulamentului respectiv. Ambele categorii sunt denumite "furnizori de servicii de criptoactive raportori", deoarece au obligaţia de a raporta în temeiul prezentei directive. În general, termenul "criptoactive" are un înţeles larg şi include criptoactivele care au fost emise în mod descentralizat, precum şi criptomonedele stabile, inclusiv tokenurile asimilate monedelor electronice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2023/1114, precum şi anumite tokenuri nefungibile (NFT). Criptoactivele care pot fi utilizate în scopuri de plată sau de investiţii fac obiectul raportării în temeiul prezentei directive. Prin urmare, furnizorii de servicii de criptoactive raportori ar trebui să analizeze, în fiecare caz în parte, dacă criptoactivele pot fi utilizate în scopuri de plată şi de investiţii, ţinând seama de derogările prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1114, în special în ceea ce priveşte o reţea limitată şi anumite tokenuri utilitare.

(16)Pentru a asigura condiţii uniforme de implementare a prevederilor privind schimbul automat de informaţii între autorităţile competente, ar trebui să se confere Comisiei competenţe de executare pentru a adopta modalităţile practice necesare în vederea realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii raportate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori, inclusiv un formular-tip pentru schimbul de informaţii. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁶).

(17)Furnizorii de servicii de criptoactive care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) 2023/1114 îşi pot desfăşura activitatea în Uniune graţie procedurii de "paşaport" după ce au primit autorizaţia într-un stat membru. În acest scop, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) ţine un registru cu furnizorii de servicii de criptoactive autorizaţi. În plus, ESMA menţine şi o listă neagră a operatorilor care desfăşoară servicii de criptoactive şi care necesită o autorizaţie în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1114.

(19)Pentru a încuraja cooperarea administrativă cu jurisdicţiile din afara Uniunii, operatorii de criptoactive care îndeplinesc anumite condiţii ar trebui să aibă posibilitatea de a raporta autorităţilor fiscale dintr-o jurisdicţie din afara Uniunii doar informaţii privind utilizatorii de criptoactive rezidenţi în Uniune, numai cu condiţia ca informaţiile raportate să corespundă informaţiilor prevăzute în prezenta directivă şi să existe în vigoare un acord efectiv privind stabilirea autorităţii competente cu o astfel de jurisdicţie din afara Uniunii. La rândul său, jurisdicţia competentă din afara Uniunii ar urma să comunice aceste informaţii administraţiilor fiscale ale statelor membre în care îşi au rezidenţa utilizatorii de criptoactive. Dacă este cazul, acest mecanism ar trebui să fie activat pentru a preveni raportarea şi transmiterea informaţiilor corespunzătoare de mai multe ori.

(20)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere competenţe de executare Comisiei pentru a stabili dacă există concordanţă între informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informaţii în baza unui acord între autorităţile competente ale unui stat membru şi o jurisdicţie din afara Uniunii şi dispoziţiile prezentei directive. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Având în vedere că încheierea unor acorduri de cooperare administrativă în domeniul impozitării directe cu jurisdicţii din afara Uniunii rămâne de competenţa statelor membre, acţiunea Comisiei ar putea fi declanşată şi ca urmare a unei cereri din partea unui stat membru. În acest scop, este necesar ca, la cererea unui stat membru, Comisia să poată să stabilească concordanţa înainte de încheierea preconizată a unui astfel de acord. În cazul în care schimbul de astfel de informaţii se bazează pe un acord multilateral al autorităţilor competente, Comisia ar trebui să ia decizia privind concordanţa în raport cu întregul cadru relevant vizat de respectivul acord al autorităţilor competente. Cu toate acestea, ar trebui ca Comisia să poată lua decizia privind concordanţa, după caz, în legătură cu un acord bilateral al autorităţilor competente.

(21)În măsura în care standardul internaţional privind raportarea şi schimbul automat de informaţii privind criptoactivele, şi anume Cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE, reprezintă un standard minim sau echivalent, care stabileşte domeniul de aplicare şi conţinutul minim care trebuie puse în aplicare de către jurisdicţii, nu ar trebui să fie obligatorie stabilirea de către Comisie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, a concordanţei dintre prezenta directivă şi cadrul de raportare privind criptoactivele al OCDE, cu condiţia să fie în vigoare un acord efectiv privind stabilirea autorităţii competente încheiat între jurisdicţiile din afara Uniunii şi toate statele membre.

(26)Este esenţial ca dispoziţiile Directivei 2011/16/UE referitoare la informaţiile care fac obiectul obligaţiei de raportare sau schimb să fie consolidate în vederea adaptării la noile evoluţii ale diferitelor pieţe şi, în consecinţă, în vederea combaterii eficace a comportamentelor identificate în materie de fraudă fiscală, de evaziune fiscală şi de evitare a obligaţiilor fiscale. Dispoziţiile respective ar trebui să reflecte evoluţiile observate pe piaţa internă şi la nivel internaţional în scopul unei raportări şi a unui schimb de informaţii eficace. Prin urmare, prezenta directivă include, printre altele, cele mai recente modificări la Standardul comun de raportare al OCDE, inclusiv integrarea dispoziţiilor privind moneda electronică şi moneda digitală emise de băncile centrale, prevăzute în partea II a documentului "Cadrul de raportare privind criptoactivele şi modificările aduse standardului comun de raportare" aprobat de OCDE la 26 august 2022, precum şi extinderea domeniului de aplicare a schimbului de informaţii automat în ceea ce priveşte deciziile anticipate cu aplicare transfrontalieră pentru a include anumite decizii privind persoane fizice. La punerea în aplicare a celor mai recente modificări ale Standardului comun de raportare, astfel cum sunt incluse în prezenta directivă şi astfel cum s-a menţionat deja în considerentele din Directiva 2014/107/UE a Consiliului (⁷) în ceea ce priveşte versiunea originală a Standardului comun de raportare, statele membre ar trebui să utilizeze Comentariile pe marginea Modelului de acord între autorităţile competente şi a Standardului comun de raportare, care includ în prezent cele mai recente modificări ale Standardului comun de raportare ca surse de ilustrare sau interpretare şi pentru a asigura aplicarea consecventă în toate statele membre.

(27)Moneda electronică, astfel cum este definită în Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁸), este utilizată frecvent în Uniune, iar volumul tranzacţiilor şi valoarea lor combinată creşte constant. Cu toate acestea, moneda electronică nu este reglementată în mod explicit de Directiva 2011/16/UE. Statele membre adoptă abordări diverse în ceea ce priveşte moneda electronică. Prin urmare, produsele conexe nu se încadrează întotdeauna în categoriile existente de venituri şi de capital prevăzute de Directiva 2011/16/UE. Din acest motiv, ar trebui să fie introduse în Directiva 2011/16/UE norme care să garanteze că se aplică obligaţii de raportare având ca obiect moneda electronică.

(28)Pentru a elimina lacunele care permit frauda fiscală, evaziunea fiscală şi evitarea obligaţiilor fiscale, statelor membre ar trebui să le revină obligaţia de a face schimb de informaţii referitoare la veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie. Prin urmare, veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie ar trebui incluse în categoriile de venituri care fac obiectul schimbului automat de informaţii.

(29)Numărul de identificare fiscală (NIF) este esenţial pentru ca statele membre să coreleze informaţiile primite cu datele existente în bazele de date naţionale. Astfel se sporeşte capacitatea statelor membre de a identifica contribuabilii relevanţi şi de a evalua corect impozitele aferente. Prin urmare, este important ca statele membre să includă NIF al persoanelor şi entităţilor raportate în raportarea şi comunicarea informaţiilor în contextul schimburilor referitoare la categoriile de venituri şi de capital care fac obiectul schimbului automat obligatoriu de informaţii, la conturile financiare, la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer, la rapoartele pentru fiecare ţară în parte, la modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării, la informaţiile privind vânzătorii de pe platformele digitale şi la criptoactive.

(30)Pentru a spori gradul de disponibilitate a NIF pentru autorităţile competente ale statelor membre, fiecare stat membru ar trebui să ia măsurile necesare pentru a solicita raportarea NIF al persoanelor şi entităţilor emise de statul membru de rezidenţă în ceea ce priveşte veniturile din muncă, remuneraţiile plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora şi pensiile, precum şi în ceea ce priveşte deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer, rapoartele pentru fiecare ţară în parte şi modalităţile transfrontaliere care fac obiectul raportării. Astfel de măsuri pot include, însă fără a se limita la aceasta, introducerea unor cerinţe legale interne de raportare a NIF, până la termenul de transpunere stabilit în prezenta directivă. În plus, în urma intrării în vigoare a Directivei (UE) 2022/2523 a Consiliului (⁹) şi având în vedere normele privind regimurile de protecţie prevăzute în directiva respectivă, este important să se asigure corelarea corespunzătoare, în contextul schimbului automat obligatoriu de informaţii privind rapoartele pentru fiecare ţară în parte în temeiul Directivei 2011/16/UE. Cu toate acestea, statele membre recunosc, de asemenea, că pot exista situaţii rare în care pur şi simplu nu este posibil ca entitatea sau persoana care efectuează raportarea să colecteze şi să raporteze NIF, inclusiv în cazul în care, în pofida tuturor eforturilor depuse, entitatea raportoare sau persoana care efectuează raportarea nu a fost în măsură să colecteze NIF sau cazul în care nu a fost emis un NIF contribuabilului.

(32)Absenţa schimbului de informaţii privind deciziile fiscale privind persoanele fizice înseamnă că ar fi posibil ca administraţiile fiscale ale statelor membre în cauză să nu aibă cunoştinţă de aceste decizii. Prin urmare, există riscul să se creeze oportunităţi de fraudă fiscală, evaziune fiscală şi evitare a obligaţiilor fiscale. Pentru a reduce riscul respectiv şi pentru a reduce sarcina administrativă, schimbul automat de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră ar trebui extins pentru a include respectivele decizii atunci când valoarea tranzacţiei sau a seriei de tranzacţii din decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră depăşeşte un anumit prag.

(33)Deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră care stabilesc dacă o persoană este sau nu rezidentă în scopuri fiscale în statul membru care emite decizia ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unui schimb automat. Cu toate acestea, din motive de proporţionalitate şi pentru a reduce sarcina administrativă, unele forme comune de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră care pot include un element menit să stabilească dacă o persoană fizică este sau nu rezidentă în scopuri fiscale într-un stat membru, nu ar trebui, exclusiv din acest motiv, să facă obiectul schimbului de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră. Deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră privind impozitarea la sursă în ceea ce priveşte veniturile din muncă, remuneraţiile plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora şi pensiile nerezidenţilor nu ar trebui să facă obiectul schimbului de informaţii, cu excepţia cazului în care valoarea tranzacţiei sau a seriei de tranzacţii aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră depăşeşte pragul.

(34)Se preconizează că o serie de state membre vor introduce servicii de identificare ca mijloc simplificat şi standardizat de identificare a furnizorilor de servicii şi a contribuabililor. Statelor membre care doresc să utilizeze formatul de identificare respectiv ar trebui să li se permită să facă acest lucru, cu condiţia să nu fie afectate fluxul şi calitatea informaţiilor altor state membre care nu utilizează astfel de servicii de identificare. Prin urmare, utilizarea serviciilor de identificare nu ar trebui să afecteze procedurile de diligenţă fiscală sau cerinţele de colectare a informaţiilor. În plus, în cazul în care abordarea respectivă diferă de standardele corespunzătoare ale OCDE privind schimbul automat de informaţii în anumite privinţe, dispoziţiile prezentei directive referitoare la utilizarea serviciilor de identificare nu ar trebui să aibă un impact în a stabili dacă informaţiile raportate şi schimbate în temeiul unui acord între autorităţile competente ale unui stat membru şi o jurisdicţie din afara Uniunii sunt echivalente sau corespunzătoare cu cele specificate în prezenta directivă.

(35)Ca principiu, este important ca informaţiile comunicate în temeiul Directivei 2011/16/UE să fie utilizate pentru evaluarea, administrarea şi aplicarea impozitelor care intră în domeniul de aplicare material al directivei menţionate. Cu toate acestea, din cauza unui cadru neclar au apărut incertitudini cu privire la utilizarea informaţiilor respective. Având în vedere legăturile dintre frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea obligaţiilor fiscale şi spălarea banilor şi, de asemenea din perspectiva respectării legii, este oportun să se clarifice că informaţiile comunicate între statele membre ar trebui să poată fi utilizate şi pentru evaluarea, administrarea şi aplicarea taxelor vamale, precum şi pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

(36)Având în vedere volumul şi natura informaţiilor colectate şi care fac obiectul schimbului în temeiul Directivei 2011/16/UE, informaţiile respective pot fi utile şi în anumite alte domenii. Deşi utilizarea acestor informaţii în alte domenii ar trebui, ca regulă generală, să fie limitată la domeniile aprobate de statul membru care comunică informaţiile în conformitate cu prezenta directivă, este necesar să se permită o utilizare mai largă a informaţiilor în situaţii care prezintă caracteristici deosebite şi grave şi în cazul în care s-a convenit la nivelul Uniunii să se ia măsuri. Aceste situaţii sunt în special cele în care s-au luat decizii referitoare la măsuri restrictive în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Informaţiile care fac obiectul schimbului în temeiul Directivei 2011/16/UE pot fi foarte relevante pentru depistarea încălcării sau a eludării măsurilor restrictive. La rândul său, orice eventuală încălcare a măsurilor restrictive va fi relevantă în scopuri fiscale, deoarece evitarea măsurilor restrictive va echivala, în majoritatea cazurilor, şi cu evitarea obligaţiilor fiscale aferente activelor în cauză. Prin urmare, având în vedere sinergiile probabile şi legătura strânsă dintre depistarea încălcării măsurilor restrictive sau depistarea evitării obligaţiilor fiscale e, este adecvată autorizarea unei utilizări suplimentare a informaţiilor.

(37)Este esenţial ca informaţiile comunicate în temeiul Directivei 2011/16/UE să fie utilizate de autoritatea competentă a fiecărui stat membru care primeşte informaţiile respective. Prin urmare, ar trebui să li se impună autorităţilor competente ale fiecărui stat membru să instituie un mecanism eficace pentru a asigura utilizarea informaţiilor obţinute în urma raportării sau a schimbului de informaţii în temeiul Directivei 2011/16/UE. O astfel de utilizare a informaţiilor poate include, de exemplu, programe voluntare de asigurare a conformităţii, notificări pentru obligaţia de informare, campanii de sensibilizare, completarea prealabilă a declaraţiilor fiscale, evaluări ale riscurilor, audituri limitate, audituri generale, codificarea fiscală, estimarea impozitelor, asimilarea în sistemele naţionale şi alte măsuri fiscale.

(38)Pentru a spori eficienţa utilizării resurselor, a facilita schimbul de informaţii şi a evita necesitatea ca fiecare stat membru să aducă modificări similare sistemului său de stocare a informaţiilor, ar trebui instituit un registru central pentru comunicarea informaţiilor privind criptoactivele, accesibil tuturor statelor membre şi la care Comisia să aibă acces numai în scopuri statistice, în care statele membre ar urma să încarce şi să stocheze informaţiile raportate, în loc să transmită respectivele informaţii prin e-mail securizat. Statelor membre ar trebui să li se permită doar accesul la datele din registrul central respectiv referitoare la propriii rezidenţi. Orice acces la registrul central şi orice restricţie privind accesul la acesta ar trebui să respecte cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁰). În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei în vederea adoptării modalităţilor practice necesare pentru crearea unui astfel de registru. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(39)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei pentru elaborarea unui instrument care să permită verificarea electronică şi automată a corectitudinii NIF care a fost furnizat de contribuabil sau de entitatea raportoare sau persoana care efectuează raportarea. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Instrumentul informatic care va fi pus la dispoziţia statelor membre este destinat să contribuie la creşterea ratelor de corelare pentru administraţiile fiscale şi la îmbunătăţirea calităţii informaţiilor schimbate în general.

(41)Instituţiile financiare raportoare, intermediarii, operatorii de platforme care au obligaţia de raportare, furnizorii de servicii de criptoactive raportori şi autorităţile competente ale statelor membre reprezintă operatori de date în sensul Regulamentului (UE) 2016/679. În cazul în care doi sau mai mulţi astfel de operatori stabilesc în comun scopurile şi mijloacele pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, aceştia sunt consideraţi operatori asociaţi. De exemplu, autorităţile competente ale statelor membre sunt considerate operatori asociaţi ai registrului central, după ce au convenit de comun acord cu privire la datele cu caracter personal care urmează să fie prelucrate şi la modul de prelucrare.

(42)Pentru a asigura o aplicare adecvată a normelor prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul dispoziţiilor prezentei directive cu privire la schimbul automat obligatoriu de informaţii raportate de furnizorii de servicii de criptoactive raportori şi ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Deşi alegerea sancţiunilor rămâne la latitudinea statelor membre, sancţiunile prevăzute ar trebui să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(44)Având în vedere hotărârea Curţii de Justiţie din 8 decembrie 2022 în cauza C-694/20, Orde van Vlaamse Balies şi alţii (¹¹), Directiva 2011/16/UE ar trebui modificată astfel încât dispoziţiile sale să nu aibă ca efect să impună avocaţilor care acţionează în calitate de intermediari obligaţia de a notifica orice alt intermediar care nu le este client cu privire la obligaţiile de raportare ale intermediarului respectiv, atunci când respectivii avocaţi sunt exoneraţi de obligaţia de raportare în temeiul privilegiului profesional legal. Cu toate acestea, tuturor intermediarilor care sunt exoneraţi de obligaţia de raportare în temeiul privilegiului profesional legal, ar trebui să le revină în continuare obligaţia de a-şi informa fără întârziere clientul cu privire la obligaţiile de raportare care revin clientului respectiv.

(45)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹²) şi a emis un aviz la 3 aprilie 2023 (¹³).

(46)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare " Carta"). În special, prezenta directivă asigură respectarea în totalitate a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal, consacrat la articolul 8 din Cartă. În acest sens, este important să se reamintească faptul că Regulamentele (UE) 2016/679 şi (UE) 2018/1725 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 2011/16/UE. În plus, prezenta directivă urmăreşte să asigure respectarea deplină a libertăţii de a desfăşura o activitate comercială.

(47)Deoarece obiectivul Directivei 2011/16/UE, şi anume cooperarea administrativă eficientă între statele membre în condiţii compatibile cu buna funcţionare a pieţei interne, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii având în vedere uniformitatea şi eficacitatea necesare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este enunţat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la acelaşi articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

Art. 1

1.Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)punctul 9 se modifică după cum urmează:

"(a) în sensul articolului 8 alineatul (1) şi al articolelor 8a-8ad, comunicarea sistematică de informaţii predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul articolului 8 alineatul (1), menţiunea referitoare la informaţiile disponibile se referă la informaţii din dosarele fiscale ale statului membru care comunică informaţiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare şi de procesare a informaţiilor din respectivul stat membru;"

"În contextul prezentului articol, al articolului 8 alineatele (3a) şi (7a), al articolului 21 alineatul (2) şi al anexei IV, orice termen scris cu iniţială majusculă are înţelesul corespunzător definiţiilor prevăzute în anexa I. În contextul articolului 21 alineatul (5) şi al articolului 25 alineatele (3) şi (4), orice termen scris cu iniţială majusculă are înţelesul corespunzător definiţiilor prevăzute în anexa I, V sau VI. În contextul articolului 8aa şi al anexei III, orice termen scris cu iniţială majusculă are înţelesul corespunzător definiţiilor prevăzute în anexa III. În contextul articolului 8ac şi al anexei V, orice termen scris cu iniţială majusculă are înţelesul corespunzător definiţiilor prevăzute în anexa V. În contextul articolului 8ad şi al anexei VI, orice termen scris cu iniţială majusculă are înţelesul corespunzător definiţiilor prevăzute în anexa VI."

(c)se adaugă următoarele puncte:

2.Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

(b)la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

(c)alineatul (7a) se înlocuieşte cu următorul text:

"(7^a) Statele membre trebuie să asigure faptul că entităţile şi conturile care urmează să fie considerate Instituţii Financiare Nonraportoare şi, respectiv, Conturi Excluse îndeplinesc toate cerinţele enumerate la punctul B subpunctul 1 litera (c) şi la punctul C subpunctul 17 litera (g) din secţiunea VIII a anexei I şi, în special, că statutul de Instituţie Financiară Nonraportoare al unei Instituţii Financiare sau statutul de Cont Exclus al unui cont nu aduce atingere obiectivelor prezentei directive."

3.Articolul 8a se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

(b)alineatul (6) se modifică după cum urmează:

"(k) identitatea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică, cu excepţia cazului în care decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră se referă la o persoană fizică şi se comunică în temeiul alineatelor (1) şi (4), din celelalte state membre, dacă există, care este probabil să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer (indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate); şi"

4.Articolul 8ab se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (5), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(5) Fiecare stat membru poate lua măsurile necesare pentru a acorda intermediarilor dreptul la o derogare de la depunerea informaţiilor cu privire la o modalitate transfrontalieră care face obiectul raportării în cazul în care obligaţia de raportare ar încălca privilegiul profesional legal în temeiul dreptului intern al statului membru respectiv. În aceste circumstanţe, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune tuturor intermediarilor cărora li s-a acordat o derogare să îşi notifice fără întârziere clientul, în cazul în care respectivul client este un intermediar sau, dacă nu există un astfel de intermediar, în cazul în care clientul respectiv este contribuabilul relevant, obligaţiile de raportare care îi revin în temeiul alineatului (6)."

(b)alineatul (14) se modifică după cum urmează:

"(c) un rezumat al conţinutului modalităţii transfrontaliere care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscută de obicei, dacă aceasta există, şi o descriere generală a modalităţilor relevante şi a oricăror alte informaţii care ar putea ajuta autoritatea competentă să evalueze un posibil risc fiscal, fără a duce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial ori a unor informaţii a căror dezvăluire ar fi contrară politicilor publice;"

5.La articolul 8ac alineatul (2) primul paragraf, se adaugă următoarea literă:

"(m) identificatorul Serviciului de Identificare şi statul membru emitent, în cazul în care Operatorul de Platformă care are Obligaţia de Raportare se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a reşedinţei Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală a Vânzătorului; în astfel de cazuri, nu este necesar să se comunice statului membru emitent al identificatorului Serviciului de Identificare informaţiile menţionate la literele (c)-(g)."

6.Se introduce următorul articol:

(2) În temeiul cerinţelor de raportare aplicabile şi al procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III din anexa VI, autoritatea competentă a unui stat membru în care are loc raportarea menţionată la alineatul (1) din prezentul articol comunică informaţiile menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, prin intermediul unui schimb automat şi în termenul stabilit la alineatul (6) din prezentul articol, către autorităţile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu modalităţile practice adoptate în temeiul articolului 21.

a) numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi, în cazul unei persoane fizice, data şi locul naşterii fiecărui Utilizator care face Obiectul Raportării, iar în cazul oricărei Entităţi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunea III din anexa VI, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi data şi locul naşterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării, împreună cu rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii;

fără a aduce atingere primului paragraf de la prezenta literă, în cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorităţi competente care utilizează un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Persoanei care face Obiectul Raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi rezidenţa fiscală ale Persoanei care face Obiectul Raportării, informaţiile care trebuie raportate cu privire la Persoana care face Obiectul Raportării sunt numele, identificatorul din Serviciul de Identificare şi statul membru emitent, precum şi rolul (rolurile) în virtutea căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii;

(4) Pentru a facilita schimbul de informaţii menţionate la alineatul (3) din prezentul articol, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, măsurile practice necesare, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării informaţiilor prevăzute la alineatul respectiv, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip electronic prevăzut la articolul 20 alineatul (5). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

(11) La solicitarea motivată a oricărui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia stabileşte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informaţii în temeiul unui acord între autorităţile competente ale statului membru în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii corespund celor indicate în secţiunea II punctul B din anexa VI, în sensul secţiunii IV punctul F subpunctul 5 din anexa VI. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

Atunci când acţionează din proprie iniţiativă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, astfel cum se menţionează la primul paragraf, numai cu privire la un acord privind stabilirea autorităţii competente încheiat de un stat membru cu o jurisdicţie din afara Uniunii în care se prevede schimbul automat de informaţii privind o persoană fizică sau o Entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacţiilor care fac Obiectul Raportării.

(12) Fără a aduce atingere alineatului (11), în cazul în care se stabileşte că un standard internaţional privind raportarea şi schimbul automat de informaţii privind criptoactivele este un standard minim sau echivalent, nu mai este necesară stabilirea de către Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, a faptului că informaţiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat în temeiul aplicării standardului respectiv şi al acordului privind stabilirea autorităţii competente încheiat între statul membru (statele membre) în cauză şi o jurisdicţie din afara Uniunii corespund. Se consideră că aceste informaţii corespund informaţiilor care trebuie transmise în temeiul prezentei directive, cu condiţia să existe un acord efectiv privind stabilirea autorităţii competente încheiat între autorităţile competente din toate statele membre în cauză şi jurisdicţia din afara Uniunii care solicită schimbul automat de informaţii cu privire la o persoană fizică sau o entitate care este client al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării Tranzacţiilor care fac obiectul Raportării. Dispoziţiile privind corespondenţa din prezentul articol şi din anexa VI nu se mai aplică în astfel de scopuri."

7.Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) Informaţiile comunicate între statele membre sub orice formă conform prezentei directive intră sub incidenţa secretului profesional şi se bucură de protecţia conferită informaţiilor de acest tip în temeiul dreptului intern al statului membru care le primeşte. Astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea, administrarea şi aplicarea dreptului intern al statelor membre referitor la taxele şi impozitele menţionate la articolul 2, precum şi la TVA, la alte impozite indirecte, la taxele vamale şi la combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului."

(b)la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

(c)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informaţiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile menţionate la alineatul (1), autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiţia ca această partajare să respecte normele şi procedurile prevăzute de prezenta directivă. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a partaja informaţiile respective unui stat membru terţ. Statul membru din care provin informaţiile se poate opune partajării informaţiilor respective în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii comunicării din partea statului membru care doreşte să partajeze informaţiile."

9.La articolul 20, alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

10.Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

Autorităţile competente ale tuturor statelor membre au acces la informaţiile înregistrate în respectivul registru. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte informaţiile care se comunică în cadrul articolului 8ad alineatele (2) şi (3), autoritatea competentă a unui stat membru are acces numai la informaţiile referitoare la Utilizatorii care fac Obiectul Raportării şi la Persoanele care fac Obiectul Raportării rezidente în statul membru respectiv. Comisia are, de asemenea, acces la informaţiile înregistrate în repertoriul respectiv, însă cu limitările prevăzute la articolul 8a alineatul (8), la articolul 8ab alineatul (17) şi la articolul 8ad alineatul (5) şi numai în scopul colectării de statistici în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, modalităţile practice necesare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2).

(b)se adaugă următorul alineat:

11.La articolul 22 se adaugă următoarele alineate:

(4)Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că unei entităţi raportoare i se permite să obţină confirmarea prin mijloace electronice a valabilităţii informaţiilor referitoare la NIF al oricărui contribuabil care face obiectul schimbului de informaţii în temeiul articolelor 8-8ad. Confirmarea informaţiilor referitoare la NIF poate fi solicitată numai în scopul validării corectitudinii datelor menţionate la articolul 8 alineatele (1) şi (3a), la articolul 8a alineatul (6), la articolul 8aa alineatul (3), la articolul 8ab alineatul (14), la articolul 8ac alineatul (2) şi la articolul 8ad alineatul (3)."

12.La articolul 23, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Fiecare stat membru monitorizează şi evaluează, în ceea ce îl priveşte, eficacitatea cooperării administrative în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv în scopul combaterii evaziunii fiscale şi a evitării obligaţiilor fiscale, şi comunică anual Comisiei rezultatele evaluării sale. Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formularul şi condiţiile de comunicare a evaluării anuale respective. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 26 alineatul (2)."

13.Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

"(3) Instituţiile Financiare Raportoare, intermediarii, Operatorii de Platforme care au Obligaţia de Raportare, Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori şi autorităţile competente ale statelor membre sunt consideraţi operatori de date care acţionează individual sau în comun. Atunci când Comisia prelucrează date cu caracter personal în scopurile prezentei directive, se consideră că aceasta prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorilor şi are obligaţia de a respecta cerinţele prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1725 pentru persoanele împuternicite de operatori. Prelucrarea este reglementată printr-un contract în sensul articolului 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 şi al articolului 29 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1725."

(b)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

16.Se introduce următorul articol:

(2) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2030 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al rezidenţilor emis de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (d), în măsura în care aceste informaţii se referă la categorii de venituri şi de capital cu privire la care ar fi fost comunicate informaţii chiar dacă NIF nu ar fi fost disponibil.

(3) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune obligaţia ca NIF al persoanelor şi entităţilor emise de statul membru de rezidenţă să fie raportat, atunci când este posibil, în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la articolul 8a alineatul (6) literele (a) şi (k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în ceea ce priveşte informaţiile menţionate la articolul 8aa alineatul (3) litera (b) şi la articolul 8ab alineatul (14) litera (h).

(4) Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2028 sau ulterior acestei date, fiecare stat membru include, în cazul în care a fost obţinut de autoritatea competentă a statului membru respectiv, NIF al persoanelor şi entităţilor emis de statul membru de rezidenţă în comunicarea informaţiilor menţionate la articolul 8a alineatul (6) literele (a) şi (k), precum şi al persoanelor şi entităţilor raportate în comunicarea informaţiilor menţionate la articolul 8aa alineatul (3) litera (b) şi la articolul 8ab alineatul (14) litera (h)."

Art. 2

(1)Statele membre adoptă şi publică, până la 31 decembrie 2025, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre adoptă şi publică, până la 31 decembrie 2027, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 11 din prezenta directivă şi articolului 1 punctul 16 din prezenta directivă în ceea ce priveşte articolul 27c alineatele (3) şi (4) din Directiva 2011/16/UE. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre adoptă şi publică, până la 31 decembrie 2029, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 punctul 16 din prezenta directivă în ceea ce priveşte articolul 27c alineatul (2) din Directiva 2011/16/UE. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

ANEXA I:

1.Secţiunea I se modifică după cum urmează:

(a)punctul A se modifică după cum urmează:

b) în cazul unei Entităţi care este Titular de Cont şi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală în conformitate cu secţiunile V, VI şi VII, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care Exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă şi (dacă este cazul) altă jurisdicţie (alte jurisdicţii) de rezidenţă şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data şi locul naşterii fiecărei Persoane care face Obiectul Raportării, precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul Raportării este o Persoană care Exercită Controlul asupra Entităţii şi informaţia dacă a fost furnizată o declaraţie pe propria răspundere valabilă pentru fiecare Persoană care face Obiectul Raportării;

(b)punctul C se înlocuieşte cu următorul text:

"C. Fără a aduce atingere subpunctului 1 de la punctul A, cu privire la fiecare Cont care face Obiectul Raportării care este un Cont Preexistent, nu este obligatorie raportarea NIF sau a datei naşterii în cazul în care acestea nu figurează în registrele Instituţiei Financiare Raportoare şi nu există o altă cerinţă care să impună respectivei Instituţii Financiare Raportoare să colecteze aceste informaţii în temeiul dreptului intern sau al oricărui instrument juridic al Uniunii. Cu toate acestea, o Instituţie Financiară Raportoare are obligaţia să depună eforturi rezonabile pentru a obţine NIF şi data naşterii în ceea ce priveşte Conturile Preexistente până la sfârşitul celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care respectivele Conturi Preexistente au fost identificate drept Conturi care fac Obiectul Raportării şi ori de câte ori este necesară actualizarea informaţiilor referitoare la Contul Preexistent în temeiul Procedurilor AML/KYC naţionale."

(c)se adaugă următorul punct:

"F. Fără a aduce atingere subpunctului 5 litera (b) de la punctul A şi cu excepţia cazului în care Instituţia Financiară Raportoare decide altfel cu privire la orice grup de conturi identificat în mod clar, raportarea încasărilor brute din vânzarea sau răscumpărarea unui Activ Financiar nu este obligatorie, cu condiţia ca încasările brute din vânzarea sau răscumpărarea Activului Financiar respectiv să fie raportate de Instituţia Financiară Raportoare în conformitate cu articolul 8ad."

2.În secţiunea VI punctul 2, litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

"(b) să stabilească Persoanele care exercită controlul asupra unui Titular de Cont. În scopul stabilirii Persoanelor care Exercită Controlul asupra unui Titular de Cont, o Instituţie Financiară Raportoare se poate baza pe informaţiile colectate şi păstrate în conformitate cu Procedurile AML/KYC, cu condiţia ca aceste proceduri să fie conforme cu Directiva (UE) 2015/849. În cazul în care Instituţia Financiară Raportoare nu are obligaţia legală de a aplica Proceduri AML/KYC care sunt conforme cu Directiva (UE) 2015/849, aceasta aplică proceduri similare în esenţă în scopul stabilirii Persoanelor care Exercită Controlul."

3.În secţiunea VII se introduce următorul punct:

"A^a. Lipsa temporară a declaraţiei pe propria răspundere. În circumstanţe excepţionale în care o Instituţie Financiară Raportoare nu poate obţine o declaraţie pe propria răspundere în ceea ce priveşte un Cont Nou în timp util pentru a-şi îndeplini obligaţiile de diligenţă fiscală şi de raportare cu privire la perioada de raportare în care a fost deschis contul, Instituţia Financiară Raportoare aplică procedurile de diligenţă fiscală pentru Conturile Preexistente, până la obţinerea şi validarea unei astfel de declaraţii pe propria răspundere."

4.Secţiunea VIII se modifică după cum urmează:

(a)la punctul A, subpunctele 5, 6 şi 7 se înlocuiesc cu următorul text:

Se consideră că o Entitate desfăşoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activităţile menţionate la punctul A subpunctul 6 litera (a), sau venitul brut al unei Entităţi este atribuibil în principal activităţilor de investire, reinvestire sau tranzacţionare de Active Financiare sau de Criptoactive care fac Obiectul Raportării în sensul punctului A subpunctul 6 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entităţii atribuibil activităţilor relevante este mai mare sau egal cu 50 % din venitul brut al Entităţii pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat. În sensul punctului A subpunctul 6 litera (a) punctul (iii), expresia «care investeşte, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul raportării în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează tranzacţii de schimb pentru clienţi sau în numele acestora. Termenul «Entitate de Investiţii» nu include o Entitate care este o ENF activă, întrucât Entitatea respectivă îndeplineşte oricare dintre criteriile prevăzute la punctul D subpunctul 8 literele (d)-(g).

7. Termenul «Activ Financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acţiuni în cadrul capitalului unei societăţi comerciale; participaţii în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deţinut de mulţi asociaţi sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligaţiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acţiuni, swap pe indici bursieri şi acorduri similare), un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opţiune) în legătură cu un titlu de valoare, un Criptoactiv care face Obiectul Raportării, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie."

(b)la punctul A se adaugă următoarele subpuncte:

Termenul «Monedă Electronică» nu include un produs creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri de la un client la o altă persoană în conformitate cu instrucţiunile clientului. Un produs nu este creat cu unicul scop de a facilita transferul de fonduri dacă, pe parcursul desfăşurării normale a activităţii Entităţii care efectuează transferul, fie fondurile legate de produsul respectiv sunt deţinute mai mult de 60 de zile de la primirea instrucţiunilor de facilitare a transferului, fie, în cazul în care nu se primesc instrucţiuni, fondurile legate de produsul respectiv sunt deţinute mai mult de 60 de zile de la primirea fondurilor.

(c)la punctul B subpunctul 1, litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

(d)la punctul C, subpunctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

(e)la punctul C, subpunctele 9 şi 10 se înlocuiesc cu următorul text:

(ii)Instituţia Financiară Raportoare (şi, după caz, Entitatea afiliată din acelaşi stat membru ca şi Instituţia Financiară Raportoare) tratează atât Conturile Financiare menţionate anterior, cât şi orice alte Conturi Financiare ale Titularului de Cont care sunt considerate drept Conturi Preexistente în temeiul punctului C subpunctul 9 litera (b), drept un singur Cont Financiar în scopul respectării standardelor în materie de cerinţe privind cunoaşterea clientului prevăzute la secţiunea VII punctul A, şi în scopul stabilirii soldului sau a valorii oricăruia dintre Conturile Financiare atunci când aplică oricare dintre pragurile referitoare la cont;

(f)la punctul C, subpunctul 17 se modifică după cum urmează:

(g)la punctul D, subpunctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

6.Se adaugă următoarea secţiune:

Fără a aduce atingere secţiunii I punctul A subpunctul 1 litera (b) şi punctul A subpunctul 6a, în ceea ce priveşte fiecare Cont care face Obiectul Raportării şi care este administrat de o Instituţie Financiară Raportoare la 31 decembrie 2025 şi pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informaţiile cu privire la rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face obiectul raportării este o Persoană care exercită Controlul sau un Deţinător de Participaţii în Capitalurile Proprii ale Entităţii trebuie raportate numai dacă aceste informaţii sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituţia Financiară Raportoare."

ANEXA II:

3.În secţiunea III punctul B se adaugă următorul subpunct:

"4. Fără a aduce atingere punctului B subpunctul 2 litera (a) şi subpunctul 3 litera (a), Operatorul de Platformă Raportor nu este obligat să raporteze informaţiile care trebuie colectate în temeiul secţiunii II punctul B în cazul în care raportează către o autoritate competentă care foloseşte un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Vânzătorului prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi toate rezidenţele fiscale ale Vânzătorului. În cazul în care Operatorul de Platformă Raportor s-a bazat pe un Serviciu de Identificare pentru a stabili identitatea şi toate rezidenţele fiscale ale unui Vânzător care face Obiectul Raportării, trebuie să fie raportate numele, identificatorul (identificatorii) Serviciului de Identificare şi statul membru (statele membre) emitent(e);"

ANEXA III:

(C) Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (b), (c) sau (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că are rezidenţa fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

(D) Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (c) sau (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că este o Entitate care: (a) este înregistrată sau organizată în temeiul legislaţiei statului membru sau ale Jurisdicţiei Calificate din afara Uniunii respective şi (b) fie are personalitate juridică în celălalt stat membru sau cealaltă Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii, fie are obligaţia de a depune declaraţii fiscale sau declaraţii fiscale de informare la autorităţile fiscale din celălalt stat membru sau din Jurisdicţia Calificată din afara Uniunii cu privire la veniturile Entităţii.

(E) Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o Entitate nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că este administrat din respectivul stat membru sau respectiva Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

(F) Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este o persoană fizică nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2 litera (d) în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în orice alt stat membru sau într-o Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii în temeiul faptului că are rezidenţa fiscală în respectivul stat membru sau în respectiva Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

(G) Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru de care aparţine în temeiul punctului A subpunctul 2, litera (a), (b), (c) sau (d) în cazul în care acesta a depus o notificare într-un stat membru, într-un format specificat de statul membru respectiv, prin care se confirmă că obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectivul Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în conformitate cu normele din orice alt stat membru sau Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii, în temeiul unor criterii care sunt în esenţă similare cu punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau, respectiv, (d).

(H) Unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi revin obligaţiile de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III într-un stat membru cu privire la Tranzacţiile care fac Obiectul Raportării pe care le efectuează prin intermediul unei Sucursale din orice alt stat membru sau Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii, în cazul în care obligaţiile respective sunt îndeplinite de respectiva Sucursală într-un astfel de alt stat membru sau Jurisdicţie Calificată din afara Uniunii.

(B) Pentru fiecare an calendaristic relevant sau pentru fiecare altă perioadă de raportare adecvată şi sub rezerva obligaţiilor Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori prevăzute în secţiunea I şi a procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunea III, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor raportează, cu privire la Utilizatorii săi de Criptoactive care sunt Utilizatori care fac Obiectul Raportării sau care au Persoane care exercită Controlul care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, următoarele informaţii:

1. numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) şi, în cazul persoanelor fizice, data şi locul naşterii fiecărui Utilizator care face Obiectul Raportării, iar în cazul oricărei Entităţi care, după aplicarea procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute la secţiunea III, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită Controlul care sunt Persoane care fac obiectul Raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă şi numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entităţii, precum şi numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidenţă, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), data şi locul naşterii fiecărei Persoane care exercită Controlul asupra Entităţii care este Persoană care face Obiectul Raportării, precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare astfel de Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii;

fără a aduce atingere punctului B subpunctul 1 primul paragraf, în cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor raportează unei autorităţi competente care utilizează un Serviciu de Identificare şi se bazează pe confirmarea directă a identităţii şi a rezidenţei Persoanei care face obiectul Raportării prin intermediul unui Serviciu de Identificare pus la dispoziţie de un stat membru sau de Uniune pentru a stabili identitatea şi toate rezidenţele fiscale ale Persoanei care face obiectul Raportării, informaţiile care trebuie raportate cu privire la Persoana care face obiectul Raportării sunt numele, identificatorul (identificatorii) din Serviciul de Identificare şi statul membru (statele membre) emitent(e), precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Persoană care face Obiectul Raportării este o Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii;

(E) Fără a aduce atingere punctelor A şi D din prezenta secţiune, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în sensul Secţiunii I punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau (d) nu este obligat să furnizeze informaţiile prevăzute la punctul B din prezenta secţiune cu privire la un Utilizator care face Obiectul Raportării sau la o Persoană care exercită Controlul pentru care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor finalizează raportarea acestor informaţii într-o jurisdicţie din afara Uniunii care face obiectul unui acord efectiv privind stabilirea autorităţii competente încheiat cu statul membru de reşedinţă al respectivului Utilizator care face Obiectul Raportării sau respectivei Persoane care exercită Controlul.

1. La stabilirea relaţiei cu persoana fizică care este Utilizator de Criptoactive sau, în cazul persoanelor fizice care sunt Utilizatori de Criptoactive Preexistenţi la 1 ianuarie 2027, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obţine o declaraţie pe propria răspundere în baza căreia poate să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) persoanei fizice respective şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei declaraţii pe propria răspundere pe baza informaţiilor obţinute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, inclusiv a oricăror documente obţinute în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela.

2. În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanţelor cu privire la o persoană fizică care este Utilizator de Criptoactive în urma căreia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor află sau are motive să suspecteze că declaraţia pe propria răspundere iniţială este incorectă sau nu prezintă încredere, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu se poate baza pe declaraţia pe propria răspundere iniţială şi trebuie să obţină o declaraţie pe propria răspundere valabilă sau o explicaţie rezonabilă şi, după caz, documente care să justifice valabilitatea declaraţiei pe propria răspundere iniţiale.

a) La stabilirea relaţiei cu Entitatea care este Utilizator de Criptoactive sau, în cazul Entităţilor care sunt Utilizatori de Criptoactive preexistenţi la 1 ianuarie 2027, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor obţine o declaraţie pe propria răspundere în baza căreia poate să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) Entităţii respective şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei declaraţii pe propria răspundere pe baza informaţiilor obţinute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, inclusiv a oricăror documente obţinute în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela. În cazul în care Entitatea care este Utilizator de Criptoactive certifică faptul că nu are rezidenţă fiscală, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe sediul conducerii efective sau pe adresa sediului principal pentru a stabili rezidenţa Entităţii care este Utilizator de Criptoactive.

b) Dacă declaraţia pe propria răspundere indică faptul că Entitatea care este Utilizator de Criptoactive este rezidentă într-un stat membru, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor trebuie să considere Entitatea care este Utilizator de criptoactive drept Utilizator care face obiectul Raportării, cu excepţia cazului în care stabileşte în mod rezonabil, pe baza declaraţiei pe propria răspundere sau a informaţiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că Entitatea respectivă este o Persoană Exclusă.

2. Se stabileşte dacă Entitatea are una sau mai multe Persoane care exercită Controlul şi care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării. În cazul unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive fără a fi Persoană Exclusă, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor determină dacă aceasta are una sau mai multe Persoane care exercită Controlul şi care sunt Persoane care fac Obiectul Raportării, cu excepţia cazului în care stabileşte că Entitatea care este Utilizator de Criptoactive este o Entitate Activă, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere din partea Entităţii respective.

a) Se stabilesc Persoanele care exercită Controlul asupra Entităţii care este Utilizator de Criptoactive. În scopul stabilirii Persoanelor care exercită Controlul asupra unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza pe informaţiile colectate şi păstrate în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela, cu condiţia ca aceste proceduri să fie conforme Directivei (UE) 2015/849. În cazul în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu are obligaţia legală de a aplica Proceduri de Precauţie privind Clientela conforme Directivei (UE) 2015/849, acesta aplică proceduri similare în esenţă în scopul stabilirii Persoanelor care exercită Controlul.

b) Se stabileşte dacă o Persoană care exercită Controlul asupra unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive este o Persoană care face Obiectul Raportării. Pentru a stabili dacă o Persoană care exercită Controlul este o Persoană care face Obiectul Raportării, un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se bazează pe o declaraţie pe propria răspundere din partea unei Entităţi care este Utilizatorul de Criptoactive sau a respectivei Persoane care exercită Controlul, în baza căreia poate să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a(le) Persoanei care exercită Controlul şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei declaraţii pe propria răspundere pe baza informaţiilor obţinute de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor, inclusiv a oricăror documente obţinute în conformitate cu Procedurile de Precauţie privind Clientela.

3. În cazul în care, în orice moment, intervine o modificare a circumstanţelor cu privire la o Entitate care este Utilizator de Criptoactive sau la Persoanele care exercită Controlul asupra acesteia în urma căreia Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor află sau are motive să suspecteze că declaraţia pe propria răspundere iniţială este incorectă sau nu prezintă încredere, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu se poate baza pe declaraţia pe propria răspundere iniţială şi trebuie să obţină o declaraţie pe propria răspundere valabilă sau o explicaţie rezonabilă şi, după caz, documente care să justifice valabilitatea declaraţiei pe propria răspundere iniţiale.

e) în cazul unei Entităţi care este Utilizator de Criptoactive, alta decât o Entitate Activă sau o Persoană Exclusă, informaţiile prevăzute la punctul C subpunctul 1 cu privire la fiecare Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii care este Utilizator de Criptoactive, cu excepţia cazului în care respectiva Persoană care exercită Controlul a furnizat o declaraţie pe propria răspundere în temeiul punctului C subpunctul 1, precum şi rolul (rolurile) în temeiul căruia (cărora) fiecare Utilizator care face Obiectul Raportării este o Persoană care exercită Controlul asupra Entităţii, dacă nu au fost deja stabilite pe baza Procedurilor de Precauţie privind Clientela;

1. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este şi Instituţie Financiară în sensul prezentei directive se poate baza, în scopul procedurilor de diligenţă fiscală prevăzute în prezenta secţiune, pe procedurile de diligenţă fiscală finalizate în temeiul anexei I secţiunile IV şi VI. Un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor se poate baza şi pe o declaraţie pe propria răspundere deja obţinută în alte scopuri fiscale, cu condiţia ca respectiva declaraţie pe propria răspundere să îndeplinească cerinţele de la punctul C din prezenta secţiune.

4. «Transfer» înseamnă o tranzacţie prin care se transferă un Criptoactiv care face Obiectul Raportării de la sau către adresa Criptoactivelor sau contul unui Utilizator de Criptoactive, altele decât adresa Criptoactivelor sau contul administrat de Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor în numele aceluiaşi Utilizator de Criptoactive, în cazul în care, pe baza cunoştinţelor de care dispune la momentul tranzacţiei, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu poate stabili că tranzacţia este o Tranzacţie de Schimb.

2. «Utilizator de Criptoactive» înseamnă o persoană fizică sau o Entitate care este clienta unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor în scopul efectuării de Tranzacţii care fac Obiectul Raportării. O persoană fizică sau o Entitate, alta decât o Instituţie Financiară sau un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, care acţionează în calitate de Utilizator de Criptoactive în beneficiul sau în numele unei alte persoane fizice sau al unei alte Entităţi în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiţii sau intermediar nu este considerată drept Utilizator de Criptoactive, ci cealaltă persoană fizică sau Entitate este considerată drept Utilizator de Criptoactive. În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor prestează un serviciu prin care se efectuează Tranzacţii de Plată cu Amănuntul care fac Obiectul Raportării pentru un comerciant sau în numele acestuia, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor consideră şi clientul care este contrapartea comerciantului pentru aceste Tranzacţii de Plată cu Amănuntul care fac Obiectul Raportării drept Utilizator de Criptoactive în ceea ce priveşte respectiva tranzacţie, cu condiţia ca Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor să aibă obligaţia de a verifica identitatea acestui client în cadrul Tranzacţiei de Plată cu Amănuntul care face Obiectul Raportării în conformitate cu normele naţionale de combatere a spălării banilor.

8. «Persoană dintr-un Stat Membru», din perspectiva fiecărui stat membru, înseamnă o Entitate sau o persoană fizică care are rezidenţa în orice stat membru în temeiul legislaţiei fiscale din jurisdicţia respectivului stat membru sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a oricărui stat membru. În acest sens, o Entitate precum o societate în nume colectiv, o societate privată cu răspundere limitată sau o construcţie juridică similară care nu are rezidenţă fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicţia în care se află sediul conducerii efective.

9. «Persoane care exercită Controlul» înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei Entităţi. În cazul unei fiducii, acest termen înseamnă constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari, precum şi orice altă persoană fizică (alte persoane fizice) care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei, şi, în cazul unei construcţii juridice care nu este o fiducie, acest termen desemnează persoanele aflate în poziţii echivalente sau similare. Termenul «Persoană care exercită Controlul» se interpretează într-un mod compatibil cu termenul «beneficiar real», în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849 în ceea ce îi priveşte pe Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori.

b) toate activităţile Entităţii constau, în esenţă, în deţinerea (în totalitate sau parţial) a acţiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacţii sau activităţi sunt diferite de activităţile unei Instituţii Financiare, sau în finanţarea şi prestarea de servicii respectivelor filiale. Totuşi, o Entitate nu are statutul de Entitate Activă dacă funcţionează (sau se prezintă) drept un fond de investiţii, cum ar fi un fond de investiţii în societăţi necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziţie prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziţiona sau de a finanţa companii şi de a deţine capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiţii;

e) activităţile Entităţii constau în principal în finanţare şi operaţiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru Entităţi afiliate care nu sunt Instituţii Financiare, iar Entitatea nu prestează servicii de finanţare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte Entităţi care nu este o Entitate afiliată, cu condiţia ca grupul din care fac parte respectivele Entităţi afiliate să desfăşoare în principal o activitate diferită de activităţile unei Instituţii Financiare; sau

(i)este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia sa de rezidenţă exclusiv în scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, artistice, culturale, sportive sau educaţionale; sau este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia sa de rezidenţă şi este o organizaţie profesională, o asociaţie de afaceri, o cameră de comerţ, o organizaţie a muncii, o organizaţie din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociaţie civică sau o organizaţie care funcţionează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(iv)legislaţia aplicabilă a jurisdicţiei de rezidenţă a Entităţii sau documentele de constituire a Entităţii nu permit ca vreun venit ori vreun activ al Entităţii să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entităţi non-caritabile în alt mod decât în scopul desfăşurării de activităţi caritabile ale Entităţii, sau drept plată a unor compensaţii rezonabile pentru servicii prestate, ori drept plată reprezentând valoarea justă de piaţă a unei proprietăţi pe care a cumpărat-o Entitatea; şi

3. «Instituţie de Custodie» înseamnă orice Entitate care deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, Active Financiare în contul unor terţi. O Entitate deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, Active Financiare în contul unor terţi dacă venitul brut al Entităţii atribuibil deţinerii de Active Financiare şi serviciilor financiare conexe este mai mare sau egal cu 20 % din venitul brut al Entităţii pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie (sau în ultima zi a unei perioadei contabile care nu este un an calendaristic) dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

Se consideră că o Entitate desfăşoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activităţile menţionate la punctul E subpunctul 5 litera (a), sau venitul brut al unei Entităţi este atribuibil în principal activităţilor de investire, reinvestire sau tranzacţionare de Active Financiare sau de Criptoactive care fac obiectul Raportării în sensul punctului E subpunctul 5 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entităţii atribuibil activităţilor relevante este mai mare sau egal cu 50 % din venitul brut al Entităţii pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

În sensul punctului E subpunctul 5 litera (a) subpunctul (iii), expresia «care investeşte, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare, bani sau Criptoactive care fac obiectul Raportării în numele altor persoane» nu include prestarea de servicii prin care se efectuează Tranzacţii de Schimb pentru clienţi sau în numele acestora. Termenul «Entitate de Investiţii» nu include o Entitate care este o Entitate Activă deoarece îndeplineşte oricare dintre criteriile prevăzute în punctul D subpunctul 10 literele (b)-(e).

a) O «parte integrantă» a unei jurisdicţii înseamnă orice persoană, organizaţie, agenţie, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativă a unei jurisdicţii. Veniturile nete ale autorităţii administrative trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale unei jurisdicţii şi nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane private. O parte integrantă nu include nicio persoană fizică care este un membru al guvernului, funcţionar sau administrator care acţionează cu titlu privat sau personal.

c) Venitul nu revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-ţintă ai unui program guvernamental, iar activităţile din cadrul programului sunt desfăşurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părţi a guvernului. Cu toate acestea, fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care este obţinut din folosirea unei entităţi guvernamentale pentru a desfăşura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor fizice.

9. «Activ Financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acţiuni în cadrul capitalului unei societăţi comerciale; participaţii în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deţinut de mulţi asociaţi sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligaţiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acţiuni, swap pe indici bursieri şi acorduri similare), un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opţiune) în legătură cu un titlu de valoare, un Criptoactiv care face obiectul Raportării, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de Asigurare sau un Contract cu Rentă Viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

10. «Participaţie în Capitalurile Proprii» înseamnă, în cazul unui parteneriat care este o Instituţie Financiară, o participaţie fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o Instituţie Financiară, o Participaţie în Capitalurile Proprii este considerată a fi deţinută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părţi a acesteia, sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. O Persoană care face obiectul Raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva Persoană care face obiectul Raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect (de exemplu, prin intermediul unui mandatar), o distribuţie obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuţie discreţionară din fiducie.

12. «Contract cu Rentă Viageră» înseamnă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăţi pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parţial, în funcţie de speranţa de viaţă a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un Contract cu Rentă Viageră în conformitate cu legislaţia, reglementările sau practica din statul membru sau din altă jurisdicţie în care contractul a fost emis, şi în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plăţile pentru o perioadă de mai mulţi ani.

14. «Valoare de Răscumpărare» înseamnă valoarea cea mai mare dintre: (i) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare este îndreptăţit să o primească în cazul răscumpărării sau al rezilierii contractului (calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliţă); şi (ii) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta. Fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, termenul «Valoare de Răscumpărare» nu include o sumă de plătit în temeiul unui Contract de Asigurare:

c) drept rambursare a unei prime plătite anterior (mai puţin costul taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate) în conformitate cu un Contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viaţă cu componentă de investiţii sau un Contract cu rentă viageră) ca urmare a anulării sau a rezilierii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare, ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;

4. «Sucursală» înseamnă o unitate, o activitate sau un birou al unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor care este considerat(ă) sucursală în temeiul regimului de reglementare al unei jurisdicţii sau care este reglementat(ă) în alt mod în temeiul legislaţiei unei jurisdicţii ca fiind separat(ă) de alte birouri, unităţi sau sucursale ale Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor. Toate unităţile, activităţile sau birourile unui Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor dintr-o singură jurisdicţie sunt considerate o singură sucursală.

1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori să păstreze evidenţa măsurilor întreprinse şi a oricăror informaţii pe care s-au bazat în îndeplinirea cerinţelor de raportare şi a procedurilor de diligenţă fiscală stabilite în secţiunile II şi, respectiv, III. Aceste evidenţe rămân disponibile pentru o perioadă suficient de lungă şi, în orice caz, pentru cel puţin cinci ani şi cel mult zece ani după încheierea perioadei în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are obligaţia de a raporta informaţiile în cazul în care informaţiile fac obiectul obligaţiei de raportare în temeiul secţiunii II.

1. Un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secţiunea IV punctul B subpunctul 3, se înregistrează, în conformitate cu articolul 8ad alineatul (7), la autoritatea competentă a statului membru, determinată în conformitate cu secţiunea I, punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau (d) sau punctul B, înainte de sfârşitul perioadei în care respectivul Operator de Criptoactive trebuie să raporteze informaţiile prevăzute la secţiunea II punctul B. În cazul în care Operatorul de Criptoactive respectiv îndeplineşte condiţiile prevăzute la secţiunea I punctul A subpunctul 2 litera (a), (b), (c) sau (d) sau, respectiv, punctul B în mai multe state membre, acesta se înregistrează, în conformitate cu articolul 8ad alineatul (7), la autoritatea competentă a unuia dintre aceste state membre, înainte de expirarea perioadei în care Operatorul de Criptoactive trebuie să raporteze informaţiile prevăzute la secţiunea II punctul B.

Fără a aduce atingere punctului F subpunctul 1 primul paragraf, un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit în secţiunea IV punctul B subpunctul 3, nu se înregistrează la autoritatea competentă a unui stat membru în care Operatorul de Criptoactive respectiv nu are obligaţia de a îndeplini cerinţele de raportare şi de diligenţă fiscală prevăzute în secţiunile II şi, respectiv, III în temeiul secţiunii I punctele C, D, E, F, G sau H, în temeiul faptului că cerinţele respective sunt îndeplinite de către Operatorul de Criptoactive respectiv în orice alt stat membru.

6. Fiecare stat membru informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de Criptoactive, în sensul secţiunii IV punctul B subpunctul 2, care are Utilizatori care fac obiectul Raportării rezidenţi în Uniune fără să fie înregistrat în conformitate cu prezentul punct. Dacă un Operator de Criptoactive nu respectă obligaţia de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu punctul F subpunctul 7 din prezenta secţiune, statele membre iau măsuri efective, proporţionale şi cu efect de descurajare, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a asigura conformarea în jurisdicţia lor. Alegerea acestor măsuri rămâne la latitudinea statelor membre. De asemenea, statele membre se străduiesc să îşi coordoneze acţiunile menite să asigure conformarea, inclusiv, în ultimă instanţă, prin împiedicarea Operatorului de Criptoactive să îşi desfăşoare activitatea în cadrul Uniunii.

7. Dacă un Operator de Criptoactive nu respectă obligaţia de raportare în conformitate cu secţiunea II punctul B din prezenta anexă după două atenţionări din partea statului membru de înregistrare unică, statul membru de înregistrare unică ia măsurile necesare, fără a aduce atingere articolului 25a, pentru a revoca înregistrarea Operatorului de Criptoactive efectuată în temeiul articolului 8ad alineatul (7). Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la cea de a doua atenţionare."