Art. 1. - Articolul 1 se modifică după cum urmează: - Directiva 2118/24-nov-2021 de modificare a Directivei 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi

Acte UE

Jurnalul Oficial 430L

În vigoare
Versiune de la: 2 Decembrie 2021
Art. 1
Directiva 2009/103/CE se modifică după cum urmează:
1.Articolul 1 se modifică după cum urmează:
(a)punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:
"1. «vehicul»:
(a) orice autovehicul acţionat exclusiv în mod mecanic pe uscat, dar care nu se deplasează pe şine, cu:
(i)o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h; sau
(ii)o masă proprie maximă mai mare de 25 kg şi o viteză maximă constructivă mai mare de 14 km/h;
(b) orice remorcă destinată utilizării cu un vehicul menţionat la litera (a), indiferent dacă este cuplată sau necuplată.
Fără a aduce atingere literelor (a) şi (b), vehiculele pentru scaune rulante destinate exclusiv utilizării de către persoanele cu dizabilităţi fizice nu sunt considerate vehicule în sensul prezentei directive;"
(b)se introduce următorul punct:
"1a. «utilizarea unui vehicul»: orice utilizare a unui vehicul care este conformă în momentul accidentului cu funcţia vehiculului ca mijloc de transport, indiferent de caracteristicile vehiculului şi de terenul pe care este utilizat autovehiculul şi indiferent dacă acesta staţionează sau este în mişcare;"
(c)punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:
"2. «persoană prejudiciată»: orice persoană îndreptăţită să primească despăgubire pentru orice prejudiciu produs de vehicule;"
(d)se adaugă următorul punct:
"8. «stat membru de origine»: «stat membru de origine» în sensul definiţiei de la articolul 13 punctul 8 litera (a) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*1).
(*1)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1)."
2.Articolul 3 se modifică după cum urmează:
(a)primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"În conformitate cu dispoziţiile articolului 5, fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că răspunderea civilă pentru pagubele produse de un vehicul care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul lor este acoperită prin asigurare."
(b)se introduce următorul paragraf după primul paragraf:
"Prezenta directivă nu se aplică în cazul utilizării unui vehicul în cadrul evenimentelor şi activităţilor sportive cu motor, inclusiv al curselor, al competiţiilor, al antrenamentelor, al testărilor şi al demonstraţiilor care se desfăşoară într-un stat membru într-o zonă cu acces restricţionat şi demarcată, în cazul în care statul membru se asigură că organizatorul activităţii sau orice altă parte a încheiat o asigurare sau că există un instrument de garantare alternativ care acoperă prejudiciile provocate oricărei părţi terţe, inclusiv spectatorilor şi altor persoane prezente, dar care nu acoperă neapărat prejudiciile produse conducătorilor auto participanţi şi vehiculelor acestora."
3.Articolul 4 se înlocuieşte cu următorul text:
"Articolul 4: Controale privind asigurarea
(1) Statele membre nu efectuează controale asigurarea de răspundere civilă a vehiculelor care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unui alt stat membru sau a vehiculelor care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unei ţări terţe şi care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru.
Cu toate acestea, statele membre pot efectua astfel de controale privind asigurarea, cu condiţia ca respectivele controale să nu fie discriminatorii, să fie necesare şi proporţionale pentru atingerea scopului urmărit, precum şi:
a) să fie efectuate în cadrul unui control care nu urmăreşte exclusiv verificarea asigurării; sau
b) să facă parte dintr-un sistem general de control pe teritoriul naţional care se desfăşoară şi în ceea ce priveşte vehiculele care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul statului membru ce efectuează controlul şi nu necesită oprirea vehiculului.
(2) Pe baza legislaţiei statului membru care se aplică operatorului, datele cu caracter personal pot fi prelucrate atunci când acest lucru este necesar pentru combaterea conducerii fără asigurare a vehiculelor în alte state membre decât cele pe teritoriul cărora staţionează în mod obişnuit. Legislaţia respectivă trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (*2) şi să stabilească, de asemenea, măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei vizate.
(*2)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Măsurile respective ale statelor membre, în special, precizează scopul exact al prelucrării datelor, indică temeiul juridic relevant, respectă cerinţele de securitate relevante şi principiile necesităţii, proporţionalităţii şi al limitărilor legate de scop şi stabilesc o durată proporţională de păstrare a datelor. Datele cu caracter personal prelucrate în temeiul prezentului articol exclusiv în scopul efectuării unui control privind asigurarea se păstrează numai atât timp cât sunt necesare în acest scop şi, de îndată ce acesta a fost îndeplinit, se şterg complet. Dacă în urma unui control privind asigurarea se constată că un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie în temeiul articolului 3, operatorul şterge imediat datele respective. În cazul în care în urma unui control nu poate stabili dacă un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie în temeiul articolului 3, datele sunt păstrate pentru o durată limitată, care nu depăşeşte numărul de zile necesare pentru a stabili că asigurarea există."
4.La articolul 5 se adaugă următoarele alineate:
"(3) Un stat membru poate deroga de la articolul 3 în ceea ce priveşte vehiculele care sunt retrase temporar sau permanent din circulaţie şi a căror utilizare este interzisă, cu condiţia să fi fost stabilită o procedură administrativă formală sau o altă măsură verificabilă în conformitate cu dreptul intern.
În cazul unei astfel de derogări, orice stat membru se asigură că vehiculele menţionate la primul paragraf sunt tratate în acelaşi mod ca vehiculele pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare menţionată la articolul 3.
Fondul de garantare din statul membru în care a avut loc un accident poate invoca, pe cale de consecinţă, un drept faţă de fondul de garantare din statul membru în care staţionează vehiculul în mod obişnuit.
(4)Un stat membru poate deroga de la articolul 3 în ceea ce priveşte vehiculele utilizate exclusiv în zone cu acces restricţionat, astfel cum sunt definite în dreptul său intern.
În cazul unei astfel de derogări, orice stat membru se asigură că vehiculele menţionate la primul paragraf sunt tratate în acelaşi mod ca vehiculele pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare menţionată la articolul 3.
Fondul de garantare din statul membru în care a avut loc un accident poate invoca, pe cale de consecinţă, un drept faţă de fondul de garantare din statul membru în care staţionează vehiculul în mod obişnuit.
(5)Un stat membru poate deroga de la articolul 3 în ceea ce priveşte vehiculele care nu sunt admise pentru circulaţie pe drumurile publice în conformitate cu dreptul său intern.
Orice stat membru care derogă de la articolul 3 în ceea ce priveşte vehiculele menţionate la primul paragraf se asigură că vehiculele respective sunt tratate în acelaşi mod ca vehiculele pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare menţionată la articolul 3.
Fondul de garantare din statul membru în care a avut loc un accident poate invoca, pe cale de consecinţă, un drept faţă de fondul de garantare din statul membru în care staţionează vehiculul în mod obişnuit.
(6)În cazul în care, în temeiul alineatului (5), un stat membru derogă de la articolul 3 în ceea ce priveşte vehiculele care nu sunt admise pentru circulaţie pe drumurile publice, statul membru respectiv poate să deroge şi de la articolul 10 în ceea ce priveşte despăgubirile pentru prejudiciile provocate de astfel de vehicule în zone care nu sunt accesibile publicului în urma unei restricţii legale sau a restricţionării fizice a accesului în astfel de zone, astfel cum sunt determinate în dreptul său intern.
(7)În ceea ce priveşte alineatele (3)-(6), statele membre notifică Comisiei dacă recurg la derogare şi măsurile speciale privind punerea în aplicare a derogării. Comisia publică o listă a derogărilor respective."
5.Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text:
"Articolul 9: Sumele minime
(1) Fără a aduce atingere garanţiilor de o valoare mai mare eventual stabilite de statele membre, fiecare stat membru solicită ca sumele pentru care este obligatorie asigurarea menţionată la articolul 3 să fie de minimum:
a) în cazul vătămărilor corporale: 6 450 000 EUR per accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, sau 1 300 000 EUR pentru fiecare persoană prejudiciată;
b) în cazul daunelor materiale, 1 300 000 EUR per accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate.
În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, sumele minime se convertesc în moneda lor naţională prin aplicarea cursului de schimb în vigoare la 22 decembrie 2021, astfel cum este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Din cinci în cinci ani începând de la 22 decembrie 2021, Comisia revizuieşte sumele menţionate la alineatul (1) în concordanţă cu indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC) stabilit în temeiul Regulamentului (UE) 2016/792 al Parlamentului European şi al Consiliului (*3).
(*3)Regulamentul (UE) 2016/792 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind indicii armonizaţi ai preţurilor de consum şi indicele preţului locuinţelor, şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 al Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 11).
Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 28b în ceea ce priveşte adaptarea sumelor respective la IAPC în termen de şase luni de la sfârşitul fiecărei perioade de cinci ani.
În cazul statelor membre care nu au adoptat moneda euro, sumele se convertesc în moneda lor naţională prin aplicarea cursului de schimb în vigoare la data calculării noilor sume minime, astfel cum este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene."
6.Titlul capitolului 4 se înlocuieşte cu următorul text:
"- CAPITOLUL 4: DESPĂGUBIREA PREJUDICIILOR PROVOCATE DE UN VEHICUL NEIDENTIFICAT SAU DE UN VEHICUL PENTRU CARE NU A FOST ÎNDEPLINITĂ OBLIGAŢIA DE ASIGURARE PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 3 ŞI DESPĂGUBIREA ÎN CAZ DE INSOLVENŢĂ"
7.Articolul 10 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Primul paragraf nu aduce atingere dreptului statelor membre de a acorda intervenţiei acestui organism un caracter subsidiar sau nu şi nici dreptului acestora de a reglementa regresul împotriva persoanei sau a persoanelor care responsabile de accident şi a altor asigurători sau organisme de securitate socială obligate să despăgubească persoana prejudiciată pentru prejudiciile produse prin acelaşi accident. Cu toate acestea, statele membre nu pot permite organismului să condiţioneze plata despăgubirii de dovedirea de către persoana prejudiciată, într-un fel sau altul, a faptului că persoana responsabilă de producerea accidentului este incapabilă să plătească sau refuză efectuarea plăţii."
(b)la alineatul (2), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"(2) Persoana prejudiciată poate, în orice caz, să se adreseze direct organismului care, pe baza informaţiilor furnizate la cererea sa de către persoana prejudiciată, este obligat să îi dea un răspuns motivat cu privire la plata unei despăgubiri."
(c)la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Cu toate acestea, atunci când organismul a plătit o despăgubire pentru vătămări corporale grave pentru orice persoană prejudiciată prin acelaşi accident prin care un vehicul neidentificat a provocat daune materiale, statele membre nu pot exclude plata despăgubirii daunelor materiale pe motivul că vehiculul nu este identificat. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă o franşiză de cel mult 500 EUR care să fie suportată de către persoana prejudiciată care suferă astfel de daune materiale."
(d)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:
"(4) Fiecare stat membru aplică, în ceea ce priveşte plata despăgubirii de către organism, actele sale cu putere de lege şi actele sale administrative, fără a aduce atingere oricărei alte practici mai favorabile persoanei prejudiciate."
8.Se introduce următorul articol:
"Articolul 10a: Protecţia persoanelor prejudiciate în privinţa prejudiciilor provocate de accidente care au avut loc în statul membru de reşedinţă în cazul insolvenţei unei societăţi de asigurare
(1) Fiecare stat membru înfiinţează sau autorizează un organism căruia i se încredinţează sarcina de a despăgubi persoanele prejudiciate care îşi au reşedinţa pe teritoriul său, cel puţin în limitele obligaţiei de asigurare, pentru daune materiale sau vătămări corporale provocate de un vehicul asigurat de o societate de asigurare, din momentul în care:
a) societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment; sau
b) societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2009/138/CE.
(2) Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de fonduri suficiente pentru a despăgubi persoanele prejudiciate în conformitate cu normele stabilite la alineatul (10) atunci când sunt datorate despăgubiri în situaţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b). Măsurile respective pot include cerinţe de a plăti contribuţii financiare, cu condiţia ca acestea să fie impuse numai societăţilor de asigurare care au fost autorizate de statul membru care le impune.
(3) Fără a aduce atingere niciunei obligaţii în temeiul articolului 280 din Directiva 2009/138/CE, fiecare stat membru se asigură că, ori de câte ori se emite un ordin sau se ia o decizie de către o instanţă competentă sau de către orice altă autoritate competentă de a iniţia procedura menţionată la alineatul (1) litera (a) sau (b), acestea privesc o societate de asigurare al cărei stat membru este statul membru de origine, iar ordinul sau decizia respectivă se publică. Organismul menţionat la alineatul (1) stabilit în statul membru de origine al societăţii de asigurare se asigură că toate organismele menţionate la alineatul (1) din toate statele membre sunt informate prompt cu privire la ordinul sau decizia respectivă.
(4) Persoana prejudiciată poate prezenta o cerere de despăgubire direct organismului menţionat la alineatul (1).
(5) La primirea cererii de despăgubire, organismul menţionat la alineatul (1) informează organismul echivalent din statul membru de origine al societăţii de asigurare şi societatea de asigurare care face obiectul procedurii de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (e) şi, respectiv, litera (f) din Directiva 2009/138/CE, cu privire la faptul că a primit o cerere de despăgubire de la persoana prejudiciată.
(6) Societatea de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia informează organismul menţionat la alineatul (1) atunci când acoperă sau refuză preluarea răspunderii cu privire la o cerere de despăgubire care a fost primită şi de către organismul menţionat la alineatul (1).
(7) Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1), cel puţin pe baza informaţiilor primite la cererea sa de la persoana prejudiciată, furnizează persoanei prejudiciate o ofertă justificată de despăgubire sau un răspuns motivat, astfel cum se prevede la al doilea paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, în termen de trei luni de la data la care persoana prejudiciată şi-a prezentat cererea de despăgubire organismului respectiv.
În sensul primului paragraf, organismul:
a) înaintează o ofertă justificată de despăgubire, în cazul în care stabileşte să preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), răspunderea nu este contestată, iar prejudiciul a fost cuantificat parţial sau total;
b) oferă un răspuns motivat la observaţiile formulate în cererea de despăgubire, în cazul în care stabileşte să nu preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b) sau în cazul în care răspunderea a fost respinsă sau nu a fost stabilită în mod clar sau în care prejudiciul nu a fost pe deplin cuantificat.
(8) În cazul în care se datorează despăgubiri în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf litera (a), organismul menţionat la alineatul (1) plăteşte despăgubirea persoanei prejudiciate fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de trei luni de la acceptarea de către persoana prejudiciată a ofertei justificate de despăgubire menţionate la alineatul (7) al doilea paragraf litera (a).
În cazul în care prejudiciul a fost cuantificat doar parţial, cerinţele privind plata despăgubirii prevăzute la primul paragraf se aplică în ceea ce priveşte prejudiciul parţial cuantificat, din momentul acceptării ofertei justificate de despăgubire corespunzătoare.
(9) Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de toate prerogativele şi competenţele necesare pentru a putea coopera în timp util cu alte astfel de organisme din alte state membre, cu organisme înfiinţate sau autorizate în temeiul articolului 25a în toate statele membre şi cu alte părţi interesate, inclusiv cu o societate de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare, cu administratorul sau lichidatorul acesteia şi cu autorităţile naţionale competente ale statelor membre, în toate etapele procedurii menţionate la prezentul articol. O astfel de cooperare include solicitarea, primirea şi furnizarea de informaţii, inclusiv cu privire la detaliile unor cereri specifice, dacă este cazul.
(10) În cazul în care statul membru de origine al societăţii de asigurare menţionate la alineatul (1) este diferit de statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate, organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate care a despăgubit persoana prejudiciată în conformitate cu alineatul (8) are dreptul să ceară rambursarea completă a sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare.
Organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare efectuează plata către organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate care a despăgubit persoana prejudiciată în conformitate cu alineatul (8), într-un termen rezonabil, care nu depăşeşte şase luni de la primirea cererii pentru o astfel de rambursare, cu excepţia cazului în care organismele respective convin în scris un alt termen.
Organismul care a acordat despăgubiri în temeiul primului paragraf se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate împotriva persoanei care a provocat accidentul sau a societăţii sale de asigurare, cu excepţia drepturilor persoanei prejudiciate împotriva asiguratului sau a beneficiarului asigurării care a provocat accidentul, în măsura în care răspunderea asiguratului sau a beneficiarului asigurării ar fi acoperită de societatea de asigurare insolventă în conformitate cu dreptul intern aplicabil. Fiecare stat membru are obligaţia de a recunoaşte dreptul de subrogaţie prevăzut de orice alt stat membru.
(11) Alineatele (1)-(10) nu aduc atingere dreptului statelor membre:
a) de a acorda despăgubirii plătite de organismul menţionat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;
b) de a reglementa regresul pentru acelaşi accident între:
(i)organismul menţionat la alineatul (1);
(ii)persoana sau persoanele responsabile de accident;
(iii)alte societăţi de asigurare sau organisme de asigurări sociale obligate să despăgubească persoana prejudiciată.
(12) Statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de îndeplinirea altor cerinţe decât cele stabilite în prezenta directivă. În special, statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de obligaţia demonstrării de către persoana prejudiciată că persoana juridică sau fizică răspunzătoare nu este în măsură sau refuză să plătească.
(13) Organismele menţionate la alineatul (1) sau entităţile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat se străduiesc să încheie un acord până la 23 decembrie 2023 pentru a pune în aplicare prezentul articol, în ceea ce priveşte funcţiile şi obligaţiile lor, precum şi procedurile de rambursare în temeiul prezentului articol.
În acest scop, până la 23 iunie 2023, fiecare stat membru:
a) înfiinţează sau autorizează organismul menţionat la alineatul (1) şi îl abilitează să negocieze şi să încheie un astfel de acord; sau
b) desemnează o altă entitate şi o abilitează să negocieze şi să încheie a un astfel de acord, la care va deveni parte organismul menţionat la alineatul (1) odată ce este înfiinţat sau autorizat.
Acordul menţionat la primul paragraf se notifică imediat Comisiei.
În cazul în care acordul menţionat la primul paragraf nu este încheiat până la 23 decembrie 2023, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 28b pentru a specifica sarcinile procedurale şi obligaţiile procedurale ale organismelor menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte rambursarea."
9.La articolul 11, primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"În cazul unui litigiu între organismul menţionat la articolul 10 alineatul (1) şi asigurătorul de răspundere civilă, referitor la cine trebuie să despăgubească persoana prejudiciată, statele membre adoptă măsurile necesare pentru desemnarea părţii care este obligată într-o primă fază să despăgubească, fără întârziere, persoana prejudiciată."
10.Titlul capitolului 5 se înlocuieşte cu următorul text:
"- CAPITOLUL 5: CATEGORII SPECIFICE DE PERSOANE PREJUDICIATE, CLAUZĂ CONTRACTUALĂ DE EXCLUDERE, PRIMA UNICĂ, VEHICULE EXPEDIATE DINTR-UN STAT MEMBRU ÎN ALTUL"
11.Titlul articolului 12 se înlocuieşte cu următorul text:
"Categorii speciale de persoane prejudiciate"
12.Articolul 13 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1):
(i)- partea introductivă de la primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"(1) Fiecare stat membru adoptă toate măsurile necesare pentru ca orice dispoziţie legală sau clauză contractuală conţinută într-o poliţă de asigurare eliberată în conformitate cu articolul 3 să fie lipsită de efect în ceea ce priveşte cererile de despăgubire ale terţelor persoane prejudiciate în urma unui accident, dacă dispoziţia legală sau clauza contractuală respectivă exclude de la asigurare cazurile în care vehiculele sunt utilizate sau conduse de către:"
(ii)al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Statele membre au posibilitatea să nu aplice dispoziţia de la primul paragraf, în cazul accidentelor survenite pe teritoriul lor, dacă şi în măsura în care persoana prejudiciată poate obţine despăgubirea prejudiciului său de la un organism de asigurări sociale."
(b)la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Statele membre care, în cazul vehiculelor furate sau obţinute prin violenţă, prevăd intervenţia organismului menţionat la articolul 10 alineatul (1), pot stabili pentru daunele materiale o franşiză de maximum 250 EUR, care să fie suportată de către persoana prejudiciată."
13.La articolul 15, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1) Prin derogare de la articolul 13 punctul 13 litera (b) din Directiva 2009/138/CE, atunci când un vehicul este expediat dintr-un stat membru în altul, statul membru în care este localizat riscul este considerat, în funcţie de opţiunea părţii responsabile pentru acoperirea prejudiciilor aduse terţilor, fie statul membru de înmatriculare, fie, de îndată ce este acceptată livrarea de către cumpărător, statul membru de destinaţie, pentru o perioadă de 30 de zile, chiar dacă vehiculul nu a fost înmatriculat în mod oficial în statul membru de destinaţie.
Statele membre se asigură că centrul de informare menţionat la articolul 23 din statul membru în care este înmatriculat vehiculul, statul membru de destinaţie atunci când acesta este diferit de statul membru în care vehiculul este înmatriculat, sau orice alt stat membru relevant, cum ar fi statul membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau în care îşi are reşedinţa o persoană prejudiciată, cooperează reciproc pentru a se asigura că sunt disponibile informaţiile necesare privind vehiculul expediat de care dispun în conformitate cu articolul 23."
14.Se introduce următorul articol:
"Articolul 15a: Protecţia persoanelor prejudiciate în urma accidentelor care implică o remorcă tractată de un vehicul
(1) În cazul unui accident provocat de un ansamblu de vehicule format dintr-un vehicul care tractează o remorcă, atunci când remorca are o asigurare de răspundere civilă separată, persoana prejudiciată poate introduce cererea de despăgubire direct împotriva societăţii de asigurare care a asigurat remorca, în cazul în care:
a) remorca poate fi identificată, dar vehiculul care o tracta nu poate fi identificat; şi
b) dreptul intern aplicabil prevede obligaţia asigurătorului remorcii să acorde despăgubiri.
O societate de asigurare care a despăgubit persoana prejudiciată are drept de regres împotriva societăţii care a asigurat vehiculul tractor sau împotriva organismului menţionat la articolul 10 alineatul (1), dacă şi în măsura în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern aplicabil.
Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului intern aplicabil care prevede norme mai favorabile persoanei prejudiciate.
(2) În cazul unui accident provocat de un ansamblu de vehicule ce este format dintr-un vehicul tractor şi o remorcă, asigurătorul remorcii, cu excepţia cazului în care dreptul intern aplicabil prevede obligaţia acestuia de a acorda o despăgubire integrală, informează persoana prejudiciată, la cererea acesteia, fără întârzieri nejustificate, cu privire la:
a) identitatea asigurătorului vehiculului tractor; sau
b) în cazul în care asigurătorul remorcii nu poate identifica asigurătorul vehiculului tractor, mecanismul de despăgubire prevăzut la articolul 10."
15.Articolul 16 se înlocuieşte cu următorul text:
"Articolul 16: Certificatul privind cererile de despăgubire ale terţilor
Statele membre se asigură că asiguratul are dreptul de a solicita în orice moment un certificat cu privire la cererile de despăgubire formulate de terţi şi care implică vehiculul sau vehiculele care fac obiectul contractului de asigurare în cel puţin ultimii cinci ani ai relaţiei contractuale sau cu privire la absenţa unor astfel de acţiuni («certificat privind istoricul daunelor»).
Societatea de asigurare sau un organism eventual desemnat de un stat membru pentru furnizarea de servicii de asigurări obligatorii sau pentru eliberarea unor astfel de certificate atestă istoricul daunelor asiguratului în termen de 15 zile de la depunerea cererii. Aceasta se realizează prin utilizarea formularului de certificat privind istoricul daunelor.
Statele membre se asigură că, atunci când iau în considerare certificatele privind istoricul daunelor emise de alte societăţi de asigurare sau de alte organisme menţionate la al doilea paragraf, societăţile de asigurare nu tratează asiguraţii în mod discriminatoriu şi nu suprataxează primele acestora pe baza naţionalităţii lor sau exclusiv pe baza statului membru în care aceştia au avut reşedinţa anterioară.
Statele membre se asigură că, în cazul în care o societate de asigurare ia în considerare certificatele privind istoricul daunelor pentru a stabili primele de asigurare, aceasta le tratează pe cele emise în alte state membre în acelaşi mod în care le tratează pe cele emise în statul membru respectiv de o societate de asigurare sau de alte organisme menţionate la al doilea paragraf, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea oricăror reduceri.
Statele membre se asigură că societăţile de asigurare publică o prezentare generală a politicilor lor în ceea ce priveşte utilizarea de către acestea a certificatelor privind istoricul daunelor la calculul primelor de asigurare.
Comisia adoptă până la 23 iulie 2023 acte de punere în aplicare care precizează, prin intermediul unui model, formularul şi conţinutul certificatului privind istoricul daunelor, astfel cum se menţionează la al doilea paragraf. Modelul respectiv conţine informaţii cu privire la caracteristicile următoare:
(a) identitatea societăţii de asigurare sau a organismului care a emis certificatul privind istoricul daunelor;
(b) identitatea asiguratului, inclusiv datele sale de contact;
(c) vehiculul asigurat şi numărul de identificare al vehiculului;
(d) data la care începe şi cea la care expiră asigurarea vehiculului;
(e) numărul daunelor soluţionate în temeiul contractului de asigurare RCA al asiguratului în perioada acoperită de certificatul privind istoricul daunelor, inclusiv data fiecărei cereri de despăgubire;
(f) informaţii suplimentare relevante conform normelor sau practicilor aplicabile în statele membre.
Comisia consultă toate părţile interesate şi colaborează îndeaproape cu statele membre înainte de a adopta respectivele acte de punere în aplicare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 28a alineatul (2)."
16.Se introduce următorul articol:
"Articolul 16a: Instrumente de comparare a primelor de asigurare RCA
(1) Statele membre pot alege să certifice instrumente care să le permită consumatorilor să compare gratuit preţurile, tarifele şi acoperirea oferite de furnizorii de asigurare obligatorie astfel cum este menţionată la articolul 3, ca «instrumente independente de comparare a primelor de asigurare RCA», dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (2).
(2) Un instrument de comparare în sensul alineatului (1):
a) este independent din punct de vedere operaţional de furnizorii de asigurare obligatorie astfel cum este menţionată la articolul 3 şi garantează că furnizorii de servicii beneficiază de egalitate de tratament în rezultatele căutării;
b) menţionează în mod clar identitatea proprietarilor şi a operatorilor instrumentului de comparare;
c) defineşte criterii clare şi obiective pe care se bazează comparaţia;
d) utilizează un limbaj clar şi lipsit de ambiguitate;
e) furnizează informaţii exacte şi actualizate şi precizează momentul ultimei actualizări;
f) poate fi utilizat de toţi furnizorii de asigurare obligatorie astfel cum este menţionată la articolul 3, pune la dispoziţie informaţii relevante şi include o gamă largă de oferte ce acoperă o parte semnificativă a pieţei asigurărilor RCA şi, dacă informaţiile prezentate nu constituie o imagine de ansamblu completă a pieţei respective, furnizează utilizatorilor o declaraţie clară în acest sens, înaintea afişării rezultatelor;
g) pune la dispoziţie o procedură eficace de raportare a informaţiilor incorecte;
h) include o declaraţie conform căreia preţurile se bazează pe informaţiile furnizate şi nu sunt obligatorii pentru furnizorii de asigurări."
17.Articolul 23 se modifică după cum urmează:
(a)se introduce următorul alineat:
"(1a) Statele membre se asigură că societăţile de asigurare sau alte entităţi au obligaţia de a furniza informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) şi (iii) centrelor de informare şi de a le informa pe acestea ori de câte ori o poliţă de asigurare îşi pierde valabilitatea sau nu mai acoperă un vehicul înmatriculat."
(b)alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:
"(6) Prelucrarea datelor cu caracter personal care rezultă din alineatele (1)-(5) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679."
18.Se introduce următorul articol:
"Articolul 25a: Protecţia persoanelor prejudiciate în privinţa prejudiciilor provocate de accidente care au avut loc într-un stat membru care nu este statul membru de reşedinţă al acestora, în cazul insolvenţei unei societăţi de asigurare
(1) Fiecare stat membru înfiinţează sau autorizează un organism căruia i se încredinţează sarcina de a despăgubi persoanele prejudiciate care îşi au reşedinţa pe teritoriul său, în cazurile menţionate la articolul 20 alineatul (1), cel puţin în limitele obligaţiei de asigurare, pentru daune materiale sau vătămări corporale provocate de un vehicul asigurat de o societate de asigurare, din momentul în care:
a) societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment; sau
b) societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2009/138/CE.
(2) Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de fonduri suficiente pentru a despăgubi persoanele prejudiciate în conformitate cu normele stabilite la alineatul (10) atunci când sunt datorate despăgubiri în situaţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b). Măsurile respective pot include cerinţe de a plăti contribuţii financiare, cu condiţia ca acestea să fie impuse numai societăţilor de asigurare care au fost autorizate de statul membru care le impune.
(3) Fără a aduce atingere niciunei obligaţii în temeiul articolului 280 din Directiva 2009/138/CE, fiecare stat membru se asigură că, ori de câte ori se emite un ordin sau se ia o decizie de către o instanţă competentă sau de către orice altă autoritate competentă de a iniţia procedura menţionată la alineatul (1) litera (a) sau (b), cu privire la o societate de asigurare al cărei stat membru de origine este statul membru respectiv, ordinul sau decizia respectivă se fac publice. Organismul menţionat la alineatul (1) stabilit în statul membru de origine al societăţii de asigurare se asigură că toate organismele menţionate la alineatul (1) şi toate organismele de despăgubire menţionate la articolul 24 din toate statele membre sunt informate prompt cu privire la ordinul sau decizia respectivă.
(4) Persoana prejudiciată poate prezenta o cerere de despăgubire direct organismului menţionat la alineatul (1).
(5) La primirea cererii de despăgubire, organismul menţionat la alineatul (1) informează organismul echivalent din statul membru de origine al societăţii de asigurare, organismul de despăgubire în temeiul articolului 24 din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate şi societatea de asigurare care face obiectul procedurii de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (e) şi, respectiv, litera (f) din Directiva 2009/138/CE, cu privire la faptul că a primit o cerere de despăgubire de la persoana prejudiciată.
(6) Societatea de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia informează organismul menţionat la alineatul (1) atunci când despăgubeşte sau refuză preluarea acoperirii răspunderii cu privire la o cerere de despăgubire care a fost primită şi de organismul menţionat la alineatul (1).
(7) Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1), cel puţin pe baza informaţiilor primite la cererea sa de la persoana prejudiciată, înaintează persoanei prejudiciate o ofertă justificată de despăgubire sau un răspuns motivat, astfel cum se prevede la al doilea paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, în termen de trei luni de la data la care persoana prejudiciată şi-a prezentat cererea de despăgubire organismului respectiv.
În sensul primului paragraf, organismul:
a) înaintează o ofertă justificată de despăgubire, în cazul în care stabileşte să preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), răspunderea nu este contestată, iar prejudiciul a fost cuantificat parţial sau total;
b) furnizează un răspuns motivat la observaţiile formulate în cererea de despăgubire, în cazul în care stabileşte să nu preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b) sau în cazul în care răspunderea este respinsă sau nu a fost stabilită în mod clar sau prejudiciul nu a fost pe deplin cuantificat.
(8) În cazul în care se datorează despăgubiri în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf litera (a), organismul menţionat la alineatul (1) plăteşte despăgubirea persoanei prejudiciate fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de trei luni de la acceptarea de către persoana prejudiciată a ofertei justificate de despăgubire menţionate la alineatul (7) al doilea paragraf litera (a).
În cazul în care prejudiciul a fost cuantificat doar parţial, cerinţele privind plata despăgubirii prevăzute la primul paragraf se aplică în ceea ce priveşte prejudiciul parţial cuantificat, din momentul acceptării ofertei justificate de despăgubire corespunzătoare.
(9) Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de toate prerogativele şi competenţele necesare pentru a putea coopera în timp util cu alte astfel de organisme din alte state membre, cu organisme înfiinţate sau autorizate în temeiul articolelor 10a şi 24 în toate statele membre şi cu alte părţi interesate, inclusiv cu o societate de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare, cu reprezentantul acesteia însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire, administratorul sau lichidatorul acesteia, şi cu autorităţile naţionale competente ale statelor membre, în toate etapele procedurii menţionate la prezentul articol. O astfel de cooperare include solicitarea, primirea şi furnizarea de informaţii, inclusiv cu privire la detaliile unor cereri specifice, dacă este cazul.
(10) În cazul în care statul membru de origine al societăţii de asigurare menţionate la alineatul (1) este diferit de statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate, organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al acesteia care a despăgubit această persoană în conformitate cu alineatul (8) are dreptul să ceară rambursarea completă a sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare.
Organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare efectuează plata către organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate care a despăgubit această persoană în conformitate cu alineatul (8), într-un termen rezonabil, care nu depăşeşte şase luni de la primirea cererii pentru o astfel de rambursare, cu excepţia cazului în care organismele respective convin în scris un alt termen.
Organismul care a acordat despăgubiri în temeiul primului paragraf se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate împotriva persoanei care a provocat accidentul sau a societăţii sale de asigurare, cu excepţia drepturilor persoanei prejudiciate împotriva asiguratului sau a beneficiarului asigurării care a provocat accidentul, în măsura în care răspunderea asiguratului sau a beneficiarului asigurării ar fi acoperită de societatea de asigurare insolventă în conformitate cu dreptul intern aplicabil. Fiecare stat membru are obligaţia de a recunoaşte dreptul de subrogaţie prevăzut de orice alt stat membru.
(11) Alineatele (1)-(10) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a:
a) acorda despăgubirii plătite de organismul menţionat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;
b) reglementa regresul pentru acelaşi accident între:
(i)organismul menţionat la alineatul (1);
(ii)persoana sau persoanele care răspund de accident;
(iii)alte societăţi de asigurare sau organisme de asigurări sociale obligate să despăgubească persoana prejudiciată.
(12) Statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de îndeplinirea altor cerinţe decât cele stabilite în prezenta directivă. În special, statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de dovedirea de către persoana prejudiciată a faptului că persoana juridică sau fizică răspunzătoare de producerea accidentului este incapabilă să plătească sau refuză efectuarea plăţii.
(13) Organismele menţionate la alineatul (1) sau entităţile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat se străduiesc să încheie un acord până la 23 decembrie 2023 pentru a pune în aplicare prezentul articol, în ceea ce priveşte funcţiile şi obligaţiile lor, precum şi procedurile de rambursare în temeiul prezentului articol.
În acest scop, până la 23 iunie 2023, fiecare stat membru:
a) înfiinţează sau autorizează organismul menţionat la alineatul (1) şi îl abilitează să negocieze şi să încheie un astfel de acord; sau
b) desemnează o entitate şi o abilitează să negocieze şi să încheie un astfel de acord, la care va deveni parte organismul menţionat la alineatul (1) de îndată ce este înfiinţat sau autorizat.
Acordul menţionat la primul paragraf se notifică imediat Comisiei.
În cazul în care acordul menţionat la primul paragraf nu este încheiat până la 23 decembrie 2023, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 28b pentru a specifica sarcinile procedurale şi obligaţiile procedurale ale organismelor menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte rambursarea."
19.La articolul 26, primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
"Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita punerea, în timp util, la dispoziţia persoanelor prejudiciate, asigurătorilor acestora sau reprezentanţilor lor legali a datelor esenţiale necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire."
20.Se introduce următorul articol:
"Articolul 26a: Informarea persoanelor prejudiciate
Statele membre care înfiinţează sau autorizează mai multe organisme de despăgubire în temeiul articolului 10 alineatul (1), al articolului 10a alineatul (1), al articolului 24 alineatul (1) şi al articolului 25a alineatul (1) se asigură că persoanele prejudiciate au acces la informaţii esenţiale cu privire la posibilele modalităţi de a solicita despăgubiri."
21.La articolul 28 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:
"Statele membre pot prevedea obligativitatea asigurării RCA care îndeplineşte cerinţele prezentei directive pentru orice echipament motorizat utilizat pentru transportul pe uscat care nu se încadrează în definiţia noţiunii de «vehicul» de la articolul 1 punctul 1 şi căruia nu i se aplică articolul 3."
22.Se introduc următoarele articole:
"Articolul 28a: Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul European pentru asigurări şi pensii ocupaţionale instituit prin Decizia 2004/9/CE a Comisiei (*4). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (*5).
(*4)Decizia 2004/9/CE a Comisiei din 5 noiembrie 2003 de instituire a Comitetului European pentru asigurări şi pensii ocupaţionale (JO L 3, 7.1.2004, p. 34).
(*5)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13)."
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
- Articolul 28b: Exercitarea competenţelor delegate
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 9 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 22 decembrie 2021.
Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 10a alineatul (13) al patrulea paragraf şi la articolul 25a alineatul (13) al patrulea paragraf se conferă Comisiei pe o perioadă de şapte ani de la 22 decembrie 2021. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 9 alineatul (2), articolul 10a alineatul (13) al patrulea paragraf şi articolul 25a alineatul (13) al patrulea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*6).
(*6)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (2), al articolului 10a alineatul (13) al patrulea paragraf şi al articolului 25a alineatul (13) al patrulea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
- Articolul 28c: Evaluare şi revizuire
(1)În termen de cel mult cinci ani de la data de aplicare a articolului 10a şi, respectiv, a articolului 25a, astfel cum se menţionează la articolul 30 al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind funcţionarea organismelor menţionate la articolele 10a şi 25a, cooperarea dintre acestea şi finanţarea lor. Dacă este cazul, raportul este însoţit de o propunere legislativă. În ceea ce priveşte finanţarea organismelor respective, raportul respectiv include cel puţin:
a)o evaluare a capacităţilor de finanţare şi a nevoilor de finanţare ale organismelor de despăgubire în ceea ce priveşte pasivele potenţiale ale acestora, ţinând seama de riscul de insolvenţă a asigurătorilor RCA de pe pieţele statelor membre;
b)o evaluare a armonizării abordărilor de finanţare a organismelor de despăgubire;
c)în cazul în care raportul este însoţit de o propunere legislativă, o evaluare a impactului contribuţiilor asupra primelor de asigurare RCA.
(2)Până la 24 decembrie 2030, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport în care evaluează punerea în aplicare a prezentei directive, cu excepţia elementelor care fac obiectul evaluării menţionate la alineatul (1), inclusiv în ceea ce priveşte:
a)punerea în aplicare a prezentei directive ţinând seama de evoluţiile tehnologice, în special în ceea ce priveşte vehiculele autonome şi semiautonome;
b)caracterul adecvat al domeniului de aplicare al prezentei directive, având în vedere riscurile de accidente prezentate de diferite autovehicule;
c)analiza eficacităţii sistemelor de schimb de informaţii în scopul verificării asigurărilor în situaţii transfrontaliere, inclusiv, dacă este necesar, analiza fezabilităţii utilizării în astfel de cazuri a sistemelor existente de schimb de informaţii şi, în orice caz, o analiză a obiectivelor sistemelor de schimb de informaţii şi o evaluare a costurilor acestora; şi
d)utilizarea de către societăţile de asigurare a sistemelor în care primele sunt influenţate de certificatele privind istoricul daunelor ale asiguraţilor, printre altele a sistemelor bonus-malus sau a «bonificaţiilor la reînnoirea contractului fără daune produse».
Raportul este însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă."
23.La articolul 30 se adaugă următoarele paragrafe:
"- Articolul 10a alineatele (1)-(12) se aplică de la data acordului menţionat la articolul 10a alineatul (13) primul paragraf sau de la data aplicării actului delegat al Comisiei menţionat la articolul 10a alineatul (13) al patrulea paragraf.
- Articolul 25a alineatele (1)-(12) se aplică de la data acordului menţionat la articolul 25a alineatul (13) primul paragraf sau de la data aplicării actului delegat al Comisiei menţionat la articolul 25a alineatul (13) al patrulea paragraf.
Cu toate acestea, articolul 10a alineatele (1)-(12) şi articolul 25a alineatele (1)-(12) nu se aplică înainte de 23 decembrie 2023.
- Articolul 16 al doilea paragraf a doua teză şi al treilea, al patrulea şi al cincilea paragraf se aplică de la 23 aprilie 2024 sau de la data aplicării actului de punere în aplicare al Comisiei menţionat la articolul 16 al şaselea paragraf, oricare dintre aceste date este ulterioară."