Directiva 2014/95/UE/22-oct-2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce priveşte prezentarea de informaţii nefinanciare şi de informaţii privind diversitatea de către anumite întreprinderi şi grupuri mari

Acte UE

Jurnalul Oficial 330L

În vigoare

Versiune de la: 4 August 2015

Dată act: 22-oct-2014

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)În Comunicarea intitulată "Actul privind piaţa unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea creşterii şi întărirea încrederii - «Împreună pentru o nouă creştere»", adoptată la 13 aprilie 2011, Comisia a identificat necesitatea de a creşte la un nivel înalt şi comparabil în toate statele membre transparenţa informaţiilor sociale şi de mediu furnizate de întreprinderile din toate sectoarele. Această măsură este în deplină concordanţă cu posibilitatea statelor membre de a solicita, după caz, noi îmbunătăţiri în ceea ce priveşte transparenţa informaţiilor nefinanciare ale întreprinderilor, ceea ce, prin natura sa, este un efort continuu.

(3)În rezoluţiile sale din 6 februarie 2013 referitoare la "Responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil şi transparent al întreprinderilor şi o creştere economică durabilă" şi, respectiv, la "Responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societăţii şi a unei căi spre o redresare economică sustenabilă şi cuprinzătoare", Parlamentul European a confirmat importanţa dezvăluirii de către întreprinderi a informaţiilor privind sustenabilitatea, cum ar fi factorii sociali şi de mediu, cu scopul de a identifica riscurile legate de sustenabilitate şi de a creşte încrederea investitorilor şi a consumatorilor. Prezentarea de informaţii nefinanciare este, într-adevăr, un element determinant pentru gestionarea tranziţiei către o economie sustenabilă la nivel mondial, care să combine profitabilitatea pe termen lung cu justiţia socială şi protecţia mediului. În acest context, prezentarea de informaţii nefinanciare contribuie la măsurarea, monitorizarea şi gestionarea performanţelor întreprinderilor şi a impactului lor asupra societăţii. Astfel, Parlamentul European a invitat Comisia să prezinte o propunere legislativă privind prezentarea de informaţii nefinanciare de către întreprinderi, permiţând un nivel ridicat de flexibilitate în acţiune, pentru a se ţine seama de natura multidimensională a responsabilităţii sociale a întreprinderilor (RSI) şi de diversitatea politicilor în materie de RSI aplicate de întreprinderi, asociate cu un nivel suficient de comparabilitate, pentru a satisface nevoile investitorilor şi ale altor părţi interesate, precum şi nevoia de a le asigura consumatorilor un acces facil la informaţiile privind impactul întreprinderilor asupra societăţii.

(6)În scopul de a spori consecvenţa şi comparabilitatea informaţiilor nefinanciare prezentate în întreaga Uniune, anumite întreprinderi mari ar trebui să întocmească o declaraţie nefinanciară care să conţină informaţii privind cel puţin aspectele de mediu, sociale şi de personal, respectarea drepturilor omului, combaterea corupţiei şi a dării de mită. O astfel de declaraţie ar trebui să includă o descriere a politicilor, a rezultatelor şi a riscurilor legate de aceste aspecte şi ar trebui să fie integrată în raportul de gestiune al întreprinderii în cauză. Declaraţia nefinanciară ar trebui să includă, de asemenea, informaţii privind politicile de diligenţă necesară aplicate de întreprindere, precum şi, atunci când este relevant şi proporţional, lanţurile de aprovizionare şi de subcontractare ale acesteia, pentru a identifica, a preveni şi a reduce impacturile negative existente şi potenţiale. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a scuti întreprinderile care fac obiectul prezentei directive de obligaţia de a întocmi o declaraţie nefinanciară în cazurile în care acestea prezintă un raport separat corespunzător aceluiaşi exerciţiu financiar şi cu un conţinut care acoperă aceleaşi subiecte.

(7)În cazul în care întreprinderile au obligaţia de a întocmi o declaraţie nefinanciară, declaraţia respectivă ar trebui să conţină, în ceea ce priveşte aspectele legate de mediu, detalii privind impactul actual şi previzibil al operaţiunilor întreprinderii asupra mediului şi, după caz, asupra sănătăţii şi a siguranţei, utilizarea de energie regenerabilă şi neregenerabilă, emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea apei şi poluarea aerului. În ceea ce priveşte aspectele sociale şi de personal, informaţiile furnizate în declaraţie se pot referi la acţiunile întreprinse pentru a asigura egalitatea de gen, punerea în aplicare a convenţiilor fundamentale ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, condiţiile de muncă, dialogul social, respectarea dreptului lucrătorilor de a fi informaţi şi consultaţi, respectarea drepturilor sindicale, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, dialogul cu comunităţile locale şi/sau acţiunile întreprinse pentru a asigura protecţia şi dezvoltarea acestor comunităţi. În ceea ce priveşte drepturile omului, combaterea corupţiei şi a dării de mită, declaraţia nefinanciară poate include informaţii privind prevenirea abuzurilor în materie de drepturile omului şi/sau privind instrumentele instituite pentru combaterea corupţiei şi a dării de mită.

(8)Întreprinderile care fac obiectul prezentei directive ar trebui să ofere informaţii adecvate privind aspectele care ies în evidenţă ca implicând cea mai mare probabilitate de materializare a principalelor riscuri de impact important, precum şi privind cele care s-au materializat deja. Importanţa impactului ar trebui analizată în funcţie de amploarea şi gravitatea sa. Riscurile de impact negativ pot proveni din activităţile proprii ale întreprinderii sau pot fi legate de operaţiunile ei şi, atunci când este relevant şi proporţional, de produsele, serviciile şi relaţiile ei de afaceri, inclusiv lanţurile ei de aprovizionare şi subcontractare. Această informare nu ar trebui să conducă la obligaţii administrative suplimentare inutile în sarcina întreprinderilor mici şi mijlocii.

(9)Pentru furnizarea acestor informaţii, întreprinderile care fac obiectul prezentei directive pot recurge la cadrele naţionale, la cadrele Uniunii, cum ar fi sistemul de management de mediu şi audit (EMAS), sau la cadrele internaţionale, precum Pactul mondial al întreprinderilor (Global Compact) al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), Principiile directoare privind afacerile şi drepturile omului de punere în aplicare a cadrului «protecţie, respect şi remediere» al ONU, Orientările privind întreprinderile multinaţionale ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), standardul ISO 26000 al Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, Declaraţia tripartită de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Global Reporting Initiative (GRI) sau alte cadre internaţionale recunoscute.

(10)Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru crearea unor mecanisme adecvate şi eficace care să garanteze prezentarea de informaţii nefinanciare de către întreprinderi în conformitate cu prezenta directivă. În acest sens, statele membre ar trebui să se asigure că există proceduri naţionale eficace pentru a impune respectarea obligaţiilor stabilite prin prezenta directivă, precum şi că aceste proceduri sunt accesibile tuturor persoanelor fizice sau juridice care au un interes legitim, în conformitate cu dreptul naţional, ca dispoziţiile prezentei directive să fie respectate.

(11)Punctul 47 din documentul final al Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite Rio+20, intitulat "Viitorul pe care ni-l dorim", recunoaşte importanţa raportării de informaţii privind sustenabilitatea întreprinderilor şi încurajează întreprinderile, după caz, să ia în considerare integrarea informaţiilor privind sustenabilitatea în ciclul lor de raportare. De asemenea, încurajează industria, guvernele interesate şi părţile interesate relevante, cu sprijinul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite, după caz, să elaboreze modele pentru cele mai bune practici şi să faciliteze acţiunile de integrare a informaţiilor financiare şi nefinanciare, ţinând seama de experienţele din cadrele deja existente.

(13)Consiliul European, în concluziile sale din 24 şi 25 martie 2011, a făcut apel la reducerea sarcinilor de reglementare în ansamblu, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, şi a sugerat măsuri menite să crească productivitatea, în timp ce Strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii urmăreşte să îmbunătăţească mediul de afaceri pentru IMM-uri şi să promoveze internaţionalizarea acestora. Astfel, în conformitate cu principiul "a gândi mai întâi la scară mică", noile cerinţe de prezentare de informaţii ar trebui să se aplice numai anumitor întreprinderi şi grupuri mari.

(14)Domeniul de aplicare a acestor cerinţe de prezentare de informaţii nefinanciare ar trebui să fie definit în raport cu numărul mediu de angajaţi, totalul bilanţului şi cifra de afaceri netă. IMM-urile ar trebui să fie scutite de cerinţe suplimentare, iar obligaţia de a prezenta o declaraţie nefinanciară ar trebui să se aplice numai întreprinderilor mari care sunt entităţi de interes public şi entităţilor de interes public care sunt întreprinderi-mamă ale unui grup mare, cu un număr mediu de angajaţi de peste 500 în ambele cazuri, în cazul unui grup pe bază consolidată. Această dispoziţie nu ar trebui să împiedice statele membre să solicite întreprinderilor şi grupurilor, altele decât întreprinderile care fac obiectul prezentei directive, prezentarea de informaţii nefinanciare.

(15)Multe dintre întreprinderile care intră în domeniul de aplicare a Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) sunt membre ale unor grupuri de întreprinderi. Rapoartele consolidate de gestiune ar trebui să fie întocmite astfel încât informaţiile privind aceste întreprinderi să poată fi transmise membrilor şi părţilor terţe. Legislaţiile naţionale privind rapoartele de gestiune consolidate ar trebui, prin urmare, să fie coordonate pentru realizarea obiectivelor de comparabilitate şi coerenţă a informaţiilor pe care întreprinderile ar trebui să le publice în Uniune.

(17)Pentru a facilita prezentarea de informaţii nefinanciare de către întreprinderi, Comisia ar trebui să elaboreze orientări fără caracter obligatoriu, inclusiv indicatori-cheie generali şi sectoriali de performanţă nefinanciară. Comisia ar trebui să ţină seama de cele mai bune practici, de evoluţiile internaţionale şi de rezultatele unor iniţiative conexe la nivel european. Comisia ar trebui să organizeze consultări adecvate, inclusiv cu părţile interesate relevante. În ceea ce priveşte aspectele de mediu, Comisia ar trebui să vizeze cel puţin utilizarea terenurilor, utilizarea apei, emisiile de gaze cu efect de seră şi utilizarea materialelor.

(18)Diversitatea competenţelor şi a punctelor de vedere ale membrilor organelor administrative, de conducere şi de supraveghere ale întreprinderilor facilitează o bună înţelegere a organizării şi a afacerilor întreprinderii în cauză. Aceasta permite, de exemplu, ca membrii acestor organe să critice în mod constructiv deciziile de management şi să fie mai deschişi către idei inovatoare, combătând problema similarităţii punctelor de vedere, fenomen cunoscut sub numele de "gândire de grup". Astfel, aceasta contribuie la o supraveghere eficace a managementului şi la o guvernanţă de succes a întreprinderii. Prin urmare, este importantă îmbunătăţirea transparenţei în ceea ce priveşte politica de diversitate aplicată. Astfel, piaţa ar fi informată cu privire la practicile de guvernanţă corporativă şi, prin urmare, s-ar pune presiune indirectă asupra întreprinderilor pentru alegerea unui personal de conducere mai diversificat.

(19)Obligaţia de a prezenta politicile de diversitate în raport cu organele administrative, de conducere şi de supraveghere în ceea ce priveşte aspecte ca, de exemplu, vârsta, genul sau educaţia şi experienţa profesională ar trebui să se aplice numai anumitor întreprinderi mari. Prezentarea politicii de diversitate ar trebui să facă parte din declaraţia de guvernanţă corporativă prevăzută la articolul 20 din Directiva 2013/34/UE. Dacă nu se aplică o politică de diversitate, nu ar trebui să existe nicio obligaţie de a pune în aplicare o astfel de politică, însă declaraţia de guvernanţă corporativă ar trebui să includă o explicaţie clară a motivelor în acest sens.

(20)S-a luat act de iniţiativele de la nivelul Uniunii, inclusiv raportarea pentru fiecare ţară în parte cu privire la mai multe sectoare, precum şi de trimiterile făcute la 22 mai 2013 şi la 19 şi 20 decembrie 2013 de Consiliul European, în concluziile sale, la raportarea pentru fiecare ţară în parte realizată de societăţile şi grupurile mari, de dispoziţiile similare ale Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) şi de eforturile depuse la nivel internaţional pentru a îmbunătăţi transparenţa în raportarea financiară. În contextul G8 şi G20, OCDE a fost invitată să elaboreze un model standardizat de raportare pentru ca întreprinderile multinaţionale să poată raporta autorităţilor fiscale în ce ţări înregistrează profit şi în ce ţări plătesc impozit, în întreaga lume. Astfel de evoluţii vin în completarea propunerilor din prezenta directivă ca măsuri adecvate în raport cu obiectivele urmărite.

(21)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume sporirea relevanţei, coerenţei şi comparabilităţii informaţiilor prezentate de către anumite întreprinderi şi grupuri mari din întreaga Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere efectul pe care îl produce, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul menţionat, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menţionat.

Art. 1: Modificări ale Directivei 2013/34/UE

1.Se introduce următorul articol:

(1)Întreprinderile mari care sunt entităţi de interes public şi care, la data bilanţului, depăşesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de angajaţi în cursul exerciţiului financiar includ în raportul de gestiune o declaraţie nefinanciară care conţine, în măsura în care acestea sunt necesare pentru înţelegerea dezvoltării, performanţei şi poziţiei întreprinderii şi a impactului activităţii sale, informaţii privind cel puţin aspectele de mediu, sociale şi de personal, respectarea drepturilor omului şi combaterea corupţiei şi a dării de mită, inclusiv:

Statele membre pot permite ca informaţiile referitoare la evoluţiile iminente sau aspectele în curs de negociere să fie omise în cazuri excepţionale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor administrative, de conducere şi de supraveghere, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern şi poartă o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informaţii ar aduce prejudicii grave poziţiei comerciale a întreprinderii, cu condiţia ca aceste omisiuni să nu împiedice o înţelegere corectă şi echilibrată a dezvoltării, performanţei şi poziţiei întreprinderii şi a impactului activităţii sale.

2.Art. 20 se modifică după cum urmează:

a)la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

c)alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

"(4)Statele membre pot excepta întreprinderile menţionate la alineatul (1) care au emis numai alte titluri decât acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE, de la aplicarea dispoziţiilor alineatului (1) literele (a), (b), (e), (f) şi (g) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care aceste întreprinderi au emis acţiuni care sunt tranzacţionate în cadrul unui sistem multilateral de tranzacţionare, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2004/39/CE."

3.Se introduce următorul articol:

(1)Entităţile de interes public care sunt întreprinderi-mamă ale unui grup mare care, la data bilanţului pe o bază consolidată, depăşesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 angajaţi în cursul exerciţiului financiar, includ în raportul de gestiune consolidat o declaraţie nefinanciară consolidată care conţine, în măsura în care acestea sunt necesare pentru înţelegerea dezvoltării, performanţei şi poziţiei grupului şi a impactului activităţii sale, informaţii privind cel puţin aspectele de mediu, sociale şi de personal, respectarea drepturilor omului, combaterea corupţiei şi a dării de mită, inclusiv:

Statele membre pot permite ca informaţiile referitoare la evoluţiile iminente sau aspectele în curs de negociere să fie omise în cazuri excepţionale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor administrative, de conducere şi de supraveghere, care acţionează în limitele competenţelor conferite de dreptul intern şi poartă o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informaţii ar aduce prejudicii grave poziţiei comerciale a grupului, cu condiţia ca aceste omisiuni să nu împiedice o înţelegere corectă şi echilibrată a dezvoltării, performanţei şi poziţiei grupului şi a impactului activităţii sale.

(4) Dacă o întreprindere-mamă întocmeşte un raport separat corespunzător aceluiaşi exerciţiu financiar, care se referă la întregul grup, indiferent dacă acest raport se bazează sau nu pe cadrele naţionale, ale Uniunii sau internaţionale, care cuprinde informaţiile cerute pentru declaraţia nefinanciară consolidată astfel cum se prevede la alineatul (1), statele membre pot scuti întreprinderea-mamă respectivă de obligaţia de a întocmi declaraţia nefinanciară consolidată prevăzută la alineatul (1), cu condiţia ca acest raport separat:

4.La articolul 33, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

6.La articolul 48, înainte de ultimul paragraf se introduce paragraful următor:

Art. 4: Transpunere

(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 6 decembrie 2016. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.