Art. 22. - Art. 22: Obligaţia de a coopera - Directiva 2014/92/UE/23-iul-2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile de plăţi cu servicii de bază

Acte UE

Jurnalul Oficial 257L

În vigoare
Versiune de la: 31 Ianuarie 2018
Art. 22: Obligaţia de a coopera
(1)Autorităţile competente din state membre diferite cooperează între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor prevăzute în prezenta directivă, utilizându-şi competenţele prevăzute fie în prezenta directivă, fie în dreptul naţional.
Autorităţile competente acordă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre. Concret, autorităţile competente fac schimb de informaţii şi cooperează în cadrul activităţilor de investigare sau de supraveghere.
Pentru a facilita şi accelera cooperarea, şi în special schimbul de informaţii, fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei directive. Statele membre comunică Comisiei şi celorlalte state membre numele autorităţilor desemnate să primească cererile de schimburi de informaţii sau de cooperare în temeiul prezentului alineat.
(2)Statele membre adoptă măsurile administrative şi organizatorice necesare pentru a facilita asistenţa prevăzută la alineatul (1).
(3)Autorităţile competente ale statelor membre care au fost desemnate ca puncte de contact în sensul prezentei directive, în conformitate cu alineatul (1), îşi comunică reciproc, fără întârzieri nejustificate, informaţiile necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor atribuite autorităţilor competente, prevăzute în măsurile adoptate în temeiul prezentei directive.
Autorităţile competente care fac schimb de informaţii cu alte autorităţi competente în temeiul prezentei directive pot preciza, în momentul comunicării, că informaţiile respective nu pot fi divulgate fără acordul lor expres, caz în care respectivele informaţii pot fi transmise doar în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.
Autoritatea competentă care a fost desemnată ca punct de contact poate transmite informaţiile primite celorlalte autorităţi competente; cu toate acestea, autoritatea competentă nu transmite informaţiile celorlalte organe sau persoane fizice ori juridice fără acordul expres al autorităţilor competente care au comunicat informaţiile şi face acest lucru exclusiv în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul, cu excepţia unor circumstanţe justificate corespunzător, caz în care acesta informează de îndată punctul de contact care a transmis informaţiile.
(4)O autoritate competentă nu poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare la desfăşurarea unei investigaţii sau activităţi de supraveghere sau să facă schimb de informaţii, în conformitate cu alineatul (3), decât în cazul în care:
a)această investigaţie, verificare la faţa locului, activitate de supraveghere sau schimb de informaţii riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a statului membru respectiv;
b)a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane pe lângă autorităţile statului membru respectiv;
c)a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă în statul membru respectiv pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane.
În caz de refuz întemeiat pe respectivele motive, autoritatea competentă solicitată informează autoritatea competentă solicitantă într-un mod cât mai detaliat posibil.