Titlul viii - SANCŢIUNI - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
TITLUL VIII:SANCŢIUNI
Art. 110: Sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative
(1)Fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a prevedea şi de a impune sancţiuni penale, statele membre prevăd norme privind sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative aplicabile în cazul în care dispoziţiile de drept intern adoptate pentru transpunerea prezentei directive nu sunt respectate şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. În cazul în care statele membre decid să nu stabilească norme pentru sancţiuni administrative pentru încălcări care fac obiectul dreptului penal intern, acestea îi comunică Comisiei dispoziţiile de drept penal relevante. Sancţiunile administrative şi celelalte măsuri administrative sunt eficace, proporţionale şi disuasive.
(2)Statele membre se asigură că, atunci când obligaţiile menţionate la alineatul (1) se aplică instituţiilor, instituţiilor financiare şi întreprinderilor-mamă din Uniune în cazul unei încălcări pot fi aplicate sancţiuni administrative, în condiţiile prevăzute de dreptul intern, membrilor organului de conducere, precum şi altor persoane fizice care se fac vinovate de respectiva încălcare în temeiul dreptului intern.
(3)Competenţele de aplicare a sancţiunilor administrative prevăzute în prezenta directivă sunt atribuite autorităţilor de rezoluţie sau autorităţilor competente, în cazul în care acestea diferă unele de celelalte, în funcţie de tipul de încălcare. Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente au toate competenţele de colectare de informaţii şi competenţele de investigare necesare exercitarea atribuţiilor lor corespunzătoare. Atunci când îşi exercită competenţele de aplicare a sancţiunilor, autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente colaborează îndeaproape pentru a se asigura că sancţiunile administrative sau celelalte măsuri administrative produc efectele scontate şi îşi coordonează acţiunile în cazurile cu caracter transfrontalier.
(4)Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente îşi exercită competenţele administrative de aplicare a sancţiunilor în conformitate cu prezenta directivă şi cu dreptul intern, în oricare din următoarele moduri:
a)direct;
b)în colaborare cu alte autorităţi;
c)sub responsabilitatea lor, prin delegare către astfel de autorităţi;
d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
Art. 111: Dispoziţii specifice
(1)Statele membre se asigură că actele cu putere de lege şi actele administrative naţionale prevăd sancţiuni şi alte măsuri administrative cel puţin pentru următoarele cazuri:
a)nerespectarea obligaţiei de a elabora, de a păstra şi de a actualiza planul de redresare şi planul de redresare a grupului, cu încălcarea dispoziţiilor articolului 5 sau 7;
b)nerespectarea obligaţiei de a notifica autorităţii competente intenţia de a acorda sprijin financiar grupului, cu încălcarea dispoziţiilor articolului 25;
c)nerespectarea obligaţiei de a furniza toate informaţiile necesare pentru elaborarea planurilor de rezoluţie, cu încălcarea dispoziţiilor articolului 11;
d)nerespectarea de către organul de conducere al unei instituţii sau al unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) a obligaţiei de a notifica autorităţii competente faptul că instituţia sau entitatea menţionată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, cu încălcarea dispoziţiilor articolului 81 alineatul (1).
(2)Statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), sancţiunile administrative şi celelalte măsuri administrative care pot fi aplicate includ cel puţin următoarele:
a)o declaraţie publică prin care să se indice persoana fizică, instituţia, instituţia financiară, întreprinderea-mamă din Uniune sau altă persoană juridică responsabilă de încălcare şi natura încălcării;
b)un ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul respectiv şi să se abţină de la repetarea acelui comportament;
c)o interdicţie temporară de a exercita funcţii în instituţiile sau în entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d), împotriva oricărui membru al organului de conducere instituţiei sau a entităţii menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau oricărei alte persoane fizice considerate responsabile;
d)în cazul unei persoane juridice, amenzi administrative de până la 10 % din valoarea totală anuală netă a cifrei de afaceri pe care aceasta a înregistrat-o în exerciţiul financiar precedent. Dacă persoana juridică este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri relevantă este cea care rezultă din situaţiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang în exerciţiul financiar precedent;
e)în cazul unei persoane fizice, amenzi administrative în valoare de până la 5 000 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda naţională la 2 iulie 2014;
f)amenzi administrative egale cu până la de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare, în cazul în care beneficiul poate fi stabilit;
Art. 112: Publicarea sancţiunilor administrative
(1)Statele membre asigură faptul că autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente publică, pe site-ul lor internet oficial, cel puţin sancţiunile administrative pe care le-au impus pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale care transpun prezenta directivă, atunci când aceste sancţiuni nu au făcut obiectul unei căi de atac sau atunci când căile de atac au fost epuizate. Această publicare se realizează fără întârzieri nejustificate, după ce persoana fizică sau juridică respectivă este informată cu privire la sancţiune, informaţiile publicate incluzând tipul şi natura încălcării, precum şi identitatea persoanei fizice sau juridice sancţionate.
În cazul în care statele membre permit publicarea sancţiunilor împotriva cărora există o cale de atac, autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente publică, fără întârzieri nejustificate, pe site-urile lor internet oficiale, informaţii privind situaţia căii de atac şi rezultatul acestora.
(2)Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente publică sancţiunile pe care le impun, fără a indica identitatea entităţilor implicate, într-un mod conform cu dreptul intern,în oricare din următoarele situaţii:
a)atunci când sancţiunea este impusă unei persoane fizice, iar în urma unei evaluări anterioare obligatorii a proporţionalităţii publicării datelor cu caracter personal, să dovedeşte că publicarea este disproporţionată;
b)atunci când publicarea ar pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă penală în curs de desfăşurare;
c)atunci când publicarea ar cauza, în măsura în care se poate determina acest lucru, prejudicii disproporţionate instituţiilor implicate, entităţilor implicate de tipul celor menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) sau persoanelor fizice implicate.
Alternativ, în astfel de cazuri, publicarea datelor respective poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp dacă se poate preconiza că, în cursul perioadei respective, motivele care au justificat publicarea informaţiilor, fără a indica identitatea entităţilor implicate, vor înceta să existe.
(3)Autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente se asigură că orice informaţie publicată în temeiul prezentului articol este menţinută pe site-ul lor internet oficial pentru o perioadă de cel puţin cinci ani. Datele cu caracter personal incluse în informaţiile publicate se păstrează pe site-ul internet oficial al autorităţii de rezoluţie sau al autorităţii competente numai pentru perioada care este necesară în conformitate cu normele aplicabile în materie de protecţie a datelor.
(4)Până la 3 iulie 2016, ABE înaintează Comisiei un raport privind publicarea de către statele membre a sancţiunilor, fără a indica identitatea entităţilor implicate, în conformitate cu alineatul (2), în special atunci când au existat diferenţe semnificative între statele membre în această privinţă. De asemenea, raportul abordează eventualele diferenţe semnificative în ceea ce priveşte durata publicării sancţiunilor în temeiul dreptului intern din statele membre privind publicarea sancţiunilor.
Art. 113: Menţinerea de către ABE a unei baze de date centrale
(1)Sub rezerva cerinţelor de păstrare a secretului profesional menţionate la articolul 84, autorităţile de rezoluţie şi autorităţile competente informează ABE cu privire la toate sancţiunile administrative pe care le-au impus în temeiul articolului 111 şi cu privire la stadiul căii de atac şi la rezultatul acesteia. ABE menţine o bază de date centrală a sancţiunilor care i-au fost aduse la cunoştinţă exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile de rezoluţie. Baza de date este accesibilă doar pentru autorităţile de rezoluţie şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea. ABE menţine o bază de date centrală a sancţiunilor care i-au fost aduse la cunoştinţă exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente. Baza de date este accesibilă doar pentru autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea.
(2)ABE menţine o pagină web cu link-uri către paginile pe care fiecare autoritate de rezoluţie şi fiecare autoritate competentă îşi publică sancţiunile în temeiul articolului 112 şi indică perioada pentru care fiecare stat membru publică sancţiunile.
Art. 114: Aplicarea efectivă a sancţiunilor şi exercitarea competenţelor de sancţionare de către autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie
Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul sancţiunilor administrative sau al altor măsuri administrative şi nivelul amenzilor administrative, autorităţile competente şi autorităţile de rezoluţie iau în considerare toate circumstanţele relevante, inclusiv, după caz:
a)gravitatea şi durata încălcării;
b)gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile;
c)soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum este indicată, de exemplu, în funcţie de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual al persoanei fizice responsabile;
d)cuantumul profiturilor acumulate sau a pierderilor evitate de persoana fizica sau juridică responsabilă, în măsura în care ele pot fi stabilite;
e)pierderile suferite de părţile terţe din cauza încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
f)măsura în care persoana fizică sau juridică responsabile cooperează cu autoritatea competentă şi cu autoritatea de rezoluţie;
g)încălcări anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă;
h)orice consecinţe potenţial sistemice ale încălcării.