Art. 94. - Art. 94: Recunoaşterea şi executarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 94: Recunoaşterea şi executarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe
(1)Prezentul articol se aplică procedurilor de rezoluţie din ţări terţe cu excepţia cazului în care intră în vigoare un acord internaţional menţionat la articolul 93 alineatul (1) cu ţara terţă relevantă şi până la momentul intrării în vigoare a acestui acord. Prezentul articol se aplică şi ulterior intrării în vigoare a unui acord internaţional, menţionat la articolul 93 alineatul (1), cu ţara terţă relevantă, în măsura în care recunoaşterea şi executarea procedurilor de rezoluţie din ţara terţă nu sunt reglementate prin acordul respectiv.
(2)În cazul în care există un colegiu de rezoluţie european înfiinţat în conformitate cu articolul 89, acesta adoptă o decizie comună cu privire la oportunitatea recunoaşterii, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 95, a procedurilor de rezoluţie ale ţărilor terţe privind instituţiile sau întreprinderile-mamă din ţările terţe care:
a)au filiale din Uniune stabilite în două sau mai multe state membre sau sucursale din Uniune situate şi considerate semnificative de două sau mai multe state membre; sau
b)deţin, în orice alt mod, active, drepturi sau pasive situate în două sau mai multe state membre sau sunt reglementate de dreptul statelor membre respective.
În cazul în care se adoptă decizia comună privind recunoaşterea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe, autorităţile de rezoluţie naţionale relevante fac demersuri pentru executarea procedurilor de rezoluţie recunoscute din ţări terţe, în conformitate cu dreptul intern.
(3)Dacă autorităţile de rezoluţie care fac parte din colegiul de rezoluţie european nu iau o decizie comună, sau dacă nu există un colegiu de rezoluţie european, fiecare autoritate de rezoluţie implicată ia o decizie cu privire la oportunitatea recunoaşterii şi a executării, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 95, a procedurilor de rezoluţie din ţări terţe privind o instituţie sau o întreprindere-mamă dintr-o ţară terţă.
Decizia ţine seama în mod corespunzător de interesele fiecărui stat membru în care îşi desfăşoară activitatea o instituţie sau o întreprindere-mamă dintr-o ţară terţă şi în special de impactul potenţial al recunoaşterii şi al executării procedurilor de rezoluţie din ţări terţe asupra celorlalte părţi ale grupului şi a stabilităţii financiare din statele membre respective.
(4)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie sunt cel puţin abilitate să aplice următoarele măsuri:
a)exercitarea competenţelor de rezoluţie în legătură cu următoarele:
(i)active ale unei instituţii sau întreprinderi-mamă dintr-o ţară terţă care sunt situate în statul membru al autorităţii de rezoluţie sau sunt reglementate de legislaţia acestuia;
(ii)drepturi sau pasive ale unei instituţii dintr-o ţară terţă care sunt înregistrate de sucursala din Uniune în statul membru al autorităţii de rezoluţie sau sunt reglementate de legislaţia acestuia ori pentru care există creanţe cu titlu executoriu privind astfel de drepturi sau pasive în statul membru al autorităţii de rezoluţie;
b)efectuarea transferului de acţiuni sau instrumente de proprietate într-o filială din Uniune stabilită în statul membru de desemnare, inclusiv solicitând unei alte persoane să ia măsuri pentru efectuarea acestui transfer;
c)exercitarea competenţelor prevăzute la articolul 69, 70 sau 71 în legătură cu drepturile oricărei părţi dintr-un contract cu o entitate menţionată la alineatul (2) din prezentul articol, atunci când aceste competenţe sunt necesare pentru a executa proceduri de rezoluţie din ţări terţe; şi
d)retragerea caracterului executoriu al oricărui drept contractual de a rezilia, lichida sau accelera contracte, de a aduce atingere drepturilor contractuale ale entităţilor menţionate la alineatul (2) şi ale altor entităţi din grup, în cazul în care un astfel de drept decurge din măsurile de rezoluţie luate cu privire la instituţia dintr-o ţară terţă, întreprinderea-mamă a entităţilor respective sau la alte entităţi din grup, fie de autoritatea de rezoluţie din ţara terţă, fie în temeiul cerinţelor legale sau de reglementare privind mecanismele de rezoluţie din ţara respectivă, cu condiţia să fie în continuare îndeplinite obligaţiile materiale stabilite prin contract, inclusiv obligaţiile de plată şi de livrare şi furnizarea de garanţii.
(5)Autorităţile de rezoluţie pot lua, pentru a apăra interesele publice după caz, măsuri de rezoluţie cu privire la o întreprindere-mamă în cazul în care autoritatea competentă din ţara terţă relevantă stabileşte că o instituţie care este înregistrată în ţara terţă respectivă sa îndeplineşte condiţiile pentru declanşarea procedurii de rezoluţie în conformitate cu legislaţia ţării terţe respective. În acest scop, statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie au competenţa de a utiliza orice competenţe în materie de rezoluţie cu privire la respectiva întreprindere-mamă şi se aplică articolul 68.
(6)Recunoaşterea şi executarea procedurilor de rezoluţie din ţări terţe nu aduc atingere procedurilor obişnuite de insolvenţă în temeiul dreptului intern care sunt aplicabile, după caz, în conformitate cu prezenta directivă.