Art. 8. - Art. 8: Evaluarea planurilor de redresare a grupurilor - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 8: Evaluarea planurilor de redresare a grupurilor
(1)Supraveghetorul consolidant, împreună cu autorităţile competente ale filialelor, în urma unei consultări cu autorităţile competente menţionate la articolul 116 din Directiva 2013/36/UE şi cu autorităţile competente ale sucursalelor semnificative în măsura în care este relevant pentru sucursala semnificativă, examinează planul de redresare a grupului şi evaluează măsura în care acesta îndeplineşte cerinţele şi criteriile prevăzute la articolele 6 şi 7. Această evaluare se efectuează în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 6 şi cu prezentul articol şi ţine seama de impactul potenţial al măsurilor de redresare asupra stabilităţii financiare în toate statele membre în care grupul operează.
(2)Supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente ale filialelor depun toate eforturile să ajungă la o decizie comună cu privire la:
a)examinarea şi evaluarea planului de redresare a grupului;
b)elaborarea sau nu a unui plan de redresare pe bază individuală pentru instituţiile care fac parte din grup; şi
c)aplicarea măsurilor menţionate la articolul 6 alineatele (5) şi (6).
Părţile depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună în termen de patru luni de la data transmiterii de către supraveghetorul consolidant a planului de redresare a grupului, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).
ABE poate, la cererea unei autorităţi competente, să acorde asistenţă autorităţilor competente, pentru obţinerea unei decizii comune în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)În absenţa unei decizii comune luate de autorităţile competente, în termen de patru luni de la data transmiterii, cu privire la examinarea şi evaluarea planului de redresare a grupului sau la orice măsuri pe care întreprinderea-mamă din Uniune are obligaţia să le ia în conformitate cu articolul 6 alineatele (5) şi (6), supraveghetorul consolidant ia propria decizie în ceea ce priveşte aceste chestiuni. Supraveghetorul consolidant adoptă decizia ţinând cont de opiniile şi rezervele celorlalte autorităţi competente, exprimate în termenul de patru luni. Supraveghetorul consolidant notifică decizia întreprinderii-mamă din Uniune şi celorlalte autorităţi competente.
Dacă, până la finalul respectivei perioade de patru luni, oricare dintre autorităţile competente menţionate la alineatul (2) a adus în atenţia ABE o problemă menţionată la alineatul (7), în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia şi aşteaptă decizia luată de ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând ulterior propria sa decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni este considerată a fi perioada de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. În absenţa unei decizii a ABE în termen de o lună, se aplică decizia supraveghetorului consolidant.
(4)În absenţa unei decizii comune între autorităţile competente în termen de patru luni de la data transmiterii, cu privire la:
a)elaborarea sau nu a unui plan de redresare pe bază individuală pentru instituţiile aflate sub jurisdicţia sa; sau
b)aplicarea la nivel de filială a măsurilor menţionate la articolul 6 alineatele (5) şi (6);
fiecare autoritate competentă ia propria sa decizie cu privire la acest aspect.
Dacă, până la finalul perioadei de patru luni, oricare dintre autorităţile competente implicate a adus în atenţia ABE o problemă menţionată la alineatul (7), în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea competentă a filialei îşi amână decizia şi aşteaptă decizia luată de ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat, adoptând ulterior propria sa decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de patru luni este considerată a fi perioada de conciliere în înţelesul regulamentului menţionat. ABE adoptă propria decizie în termen de o lună. Problema nu poate fi adusă în atenţia ABE după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. În absenţa unei decizii a ABE în termen de o lună, se aplică decizia autorităţii competente responsabile pentru filială la nivel individual.
(5)Celelalte autorităţi competente între care nu există un dezacord în conformitate cu alineatul (4) pot ajunge la o decizie comună privind planul de redresare a grupului care acoperă entităţile din grup aflate sub jurisdicţiile lor.
(6)Decizia comună menţionată la alineatul (2) sau (5), precum şi deciziile adoptate de autorităţile competente în absenţa deciziei comune menţionate la alineatele (3) şi (4) sunt recunoscute ca fiind definitive şi sunt aplicate de către autorităţile competente din statele membre în cauză.
(7)La solicitarea unei autorităţi competente în conformitate cu alineatul (3) sau (4), ABE poate doar să acorde asistenţă autorităţilor competente pentru ajungerea la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 referitor la evaluarea planurilor de redresare şi la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la articolul 6 alineatul (6) literele (a), (b) şi (d).