Art. 6. - Art. 6: Evaluarea planurilor de redresare - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 6: Evaluarea planurilor de redresare
(1)Statele membre solicită instituţiilor care au obligaţia de a elabora planuri de redresare în temeiul articolului 5 alineatul (1) şi al articolului 7 alineatul (1) să le transmită autorităţii competente spre examinare. Statele membre solicită instituţiilor să demonstreze, spre satisfacţia autorităţii competente, că planurile de redresare respective îndeplinesc criteriile de la alineatul (2).
(2)Autorităţile competente, în termen de şase luni de la prezentarea fiecărui plan şi după consultarea autorităţilor competente ale statelor membre în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursala respectivă, examinează planurile de redresare şi evaluează măsura în care fiecare plan îndeplineşte atât cerinţele prevăzute la articolul 5, cât şi următoarele criterii:
a)în mod rezonabil, este probabil ca punerea în aplicare a măsurilor propuse în aceste planuri să păstreze sau să restabilească viabilitatea şi poziţia financiară a instituţiei sau a grupului, ţinând seama de măsurile pregătitoare pe care instituţia le-a luat sau a planificat să le ia;
b)în mod rezonabil, este probabil ca planul şi opţiunile specifice din cadrul acestuia să fie puse în aplicare în mod rapid şi eficient în situaţii de criză financiară, evitând pe cât posibil vreun efect negativ semnificativ asupra sistemului financiar, inclusiv în scenariile care ar determina şi alte instituţii să pună în aplicare planuri de redresare în aceeaşi perioadă.
(3)La evaluarea caracterului adecvat al planurilor de redresare, autoritatea competentă ţine seama de caracterul adecvat al structurii de capital şi de finanţare a instituţiei pentru nivelul de complexitate a structurii organizatorice şi profilul de risc ale instituţiei.
(4)Autoritatea competentă transmite planul de redresare autorităţii de rezoluţie. Autoritatea de rezoluţie poate examina planul de redresare pentru a identifica dacă acesta conţine măsuri care ar putea avea un impact negativ asupra posibilităţii de soluţionare a instituţiei şi poate face recomandări autorităţii competente cu privire la aceste aspecte.
(5)În cazul în care autoritatea competentă apreciază că planul de redresare prezintă deficienţe majore sau că există obstacole majore în calea punerii sale în aplicare, aceasta informează instituţia sau întreprinderea-mamă a grupului în legătură cu rezultatul evaluării sale şi îi solicită instituţiei să prezinte, în termen de două luni, ce poate fi prelungit cu o lună cu acordul autorităţii, un plan revizuit, indicând modul în care aceste deficienţe sau obstacole au fost abordate.
Înainte de a solicita unei instituţii să depună din nou un plan de redresare, autoritatea competentă oferă instituţiei posibilitatea prezentării opiniei sale cu privire la respectiva cerinţă.
În cazul în care autoritatea competentă nu consideră că deficienţele şi obstacolele au fost abordate în mod corespunzător în planul revizuit, aceasta poate impune instituţiei să aducă planului anumite modificări.
(6)În cazul în care instituţia nu prezintă un plan de redresare revizuit sau autoritatea competentă stabileşte că planul de redresare revizuit nu soluţionează în mod adecvat deficienţele sau obstacolele potenţiale identificate în cadrul evaluării iniţiale şi că nu este posibil să se soluţioneze în mod adecvat deficienţele sau obstacolele prin impunerea unor modificări punctuale ale planului, autoritatea competentă solicită instituţiei să identifice într-un orizont de timp rezonabil modificările pe care le poate aduce activităţii sale economice pentru a soluţiona respectivele deficienţe sau obstacole din calea punerii în aplicare a planului de redresare.
În cazul în care instituţia nu identifică astfel de modificări în orizontul de timp stabilit de autoritatea competentă sau în cazul în care autoritatea competentă estimează că acţiunile propuse de instituţie nu ar soluţiona în mod adecvat deficienţele sau obstacolele, autoritatea competentă poate impune instituţiei să ia orice măsuri pe care le consideră necesare şi proporţionale, ţinând seama de gravitatea deficienţelor sau obstacolelor şi de efectul măsurilor respective asupra activităţii economice a instituţiei.
Autoritatea competentă poate solicita instituţiei, fără a aduce atingere articolului 104 din Directiva 2013/36/UE, următoarele:
a)reducerea profilului de risc al instituţiei, inclusiv al riscului de lichiditate;
b)aplicarea de măsuri de recapitalizare în timp util;
c)revizuirea strategiei şi structurii instituţiei;
d)efectuarea de modificări în strategia de finanţare, pentru îmbunătăţirea rezilienţei liniilor de activitate esenţiale şi a funcţiilor critice;
e)efectuarea de modificări în structura de guvernanţă a instituţiei.
Lista de măsuri menţionată în prezentul alineat nu împiedică statele membre să autorizeze autorităţile competente să ia măsuri suplimentare în temeiul dreptului intern.
(7)Atunci când o autoritate competentă solicită unei instituţii să ia măsuri în conformitate cu alineatul (6), decizia sa cu privire la aceste măsuri este justificată şi proporţională.
Decizia se notifică în scris instituţiei şi se supune dreptului la recurs.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, precizând criteriile minime pe care autoritatea competentă trebuie să le examineze în vederea evaluării menţionate la alineatul (2) din prezentul articol şi la articolul 8 alineatul (1).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 3 iulie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.