Art. 3. - Art. 3: Desemnarea autorităţilor responsabile cu rezoluţia - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 3: Desemnarea autorităţilor responsabile cu rezoluţia
(1)Fiecare stat membru desemnează una sau, în mod excepţional, mai multe autorităţi de rezoluţie care sunt abilitate să aplice instrumentele de rezoluţie şi să exercite competenţele de rezoluţie.
(2)Autoritatea de rezoluţie este o autoritate publică administrativă sau autorităţi învestite cu competenţe administrative publice.
(3)Autorităţile de rezoluţie pot fi băncile centrale, ministerele competente sau alte autorităţi publice administrative sau alte autorităţi învestite cu competenţe administrative publice. Statele membre pot prevedea, în mod excepţional, ca autoritatea de rezoluţie să fie autorităţile competente pentru supraveghere în sensul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi Directiva 2013/36/UE. Se instituie mecanisme structurale corespunzătoare pentru a se asigura independenţa operaţională şi pentru a evita conflictele de interese între funcţiile de supraveghere prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi Directiva 2013/36/UE sau alte funcţii ale autorităţii relevante şi funcţiile autorităţilor de rezoluţie prevăzute în prezenta directivă, fără a aduce atingere schimburilor de informaţii şi cerinţelor de cooperare prevăzute la alineatul (4). Mai exact, statele membre se asigură că, în cadrul autorităţilor competente, al băncilor centrale naţionale, al ministerelor competente sau al altor autorităţi, există independenţă operaţională între funcţia de rezoluţie şi funcţiile de supraveghere sau de altă natură ale autorităţii relevante.
Personalul implicat în exercitarea funcţiilor autorităţii de rezoluţie în temeiul prezentei directive este supus unor linii distincte de subordonare şi este separat structural faţă de personalul ce exercită sarcini în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi al Directivei 2013/36/UE sau faţă de alte funcţii ale autorităţii relevante.
În sensul prezentului alineat, statul membru sau autoritatea de rezoluţie adoptă şi publică orice reguli interne necesare, inclusiv dispoziţii privind secretul profesional şi schimburile de informaţii între diferitele domenii de răspundere.
(4)Statele membre impun ca autorităţile care exercită funcţii de supraveghere şi de rezoluţie şi persoanele care exercită aceste funcţii în numele autorităţilor respective să coopereze îndeaproape la pregătirea, planificarea şi aplicarea deciziilor de rezoluţie, atât în cazul în care autoritatea de rezoluţie şi autoritatea competentă sunt entităţi separate, cât şi în cazul în care funcţiile sunt exercitate în cadrul aceleiaşi entităţi.
(5)Fiecare stat membru desemnează un singur minister care este responsabil de exercitarea funcţiilor ministerului competent în temeiul prezentei directive.
(6)În cazul în care autoritatea de rezoluţie dintr-un stat membru nu este ministerul competent, aceasta informează ministerul competent cu privire la deciziile luate în temeiul prezentei directive şi, în cazul în care dreptul intern nu prevede altfel, obţine aprobarea acestuia anterior aplicării deciziilor ce au un impact fiscal direct sau implicaţii sistemice.
(7)Deciziile luate de autorităţile competente, de autorităţile de rezoluţie şi de ABE în conformitate cu prezenta directivă ţin seama de posibilul impact al deciziei în toate statele membre în care instituţia sau grupul îşi desfăşoară activitatea şi reduc la minimum efectele negative asupra stabilităţii financiare şi efectele socioeconomice negative în statele membre respective. Deciziile ABE respectă prevederile articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(8)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie dispun de experienţa, resursele şi capacitatea operaţională pentru a aplica măsurile de rezoluţie şi că sunt în măsură să îşi exercite competenţele cu rapiditatea şi flexibilitatea necesare în vederea atingerii obiectivelor rezoluţiei.
(9)ABE, în cooperare cu autorităţile competente şi cu autorităţile de rezoluţie, se asigură că dispune de expertiză, de resursele şi de capacităţile operaţionale şi necesare şi monitorizează punerea în aplicare a alineatului (8) prin evaluări inter pares periodice.
(10)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (1), un stat membru desemnează mai multe autorităţi pentru a aplica instrumentele de rezoluţie şi a exercita competenţele de rezoluţie, el transmite ABE şi Comisiei o notificare de justificare şi repartizează cu claritate funcţiile şi responsabilităţile între aceste autorităţi, asigură coordonarea corespunzătoare dintre acestea şi desemnează o singură autoritate drept autoritate de contact în sensul cooperării şi coordonării cu autorităţile elevante din alte state membre.
(11)Statele membre informează ABE în legătură cu autoritatea naţională sau autorităţile desemnate drept autorităţi de rezoluţie şi autoritate de contact şi, după caz, în legătură cu funcţiile şi responsabilităţile lor specifice. ABE publică lista acestor autorităţi de rezoluţie şi autorităţi de contact.
(12)Fără a aduce atingere articolului 85, statele membre pot limita răspunderea autorităţii de rezoluţie, a autorităţii competente şi a personalului respectiv al acestora în conformitate cu dreptul intern în ceea ce priveşte acţiunile şi omisiunile în cursul exercitării funcţiilor lor în temeiul prezentei directive.