Art. 17. - Art. 17: Competenţa de a aborda sau de a înlătura obstacolele din calea posibilităţilor de soluţionare - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 173L
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 17: Competenţa de a aborda sau de a înlătura obstacolele din calea posibilităţilor de soluţionare
(1)Statele membre se asigură că, atunci când, în urma evaluării posibilităţii de soluţionare a unei entităţi, efectuată în conformitate cu articolele 15 şi 16, autoritatea de rezoluţie constată, după consultarea autorităţii competente, existenţa unor obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare a entităţii respective, autoritatea de rezoluţie respectivă notifică aceste constatări în scris entităţii în cauză, autorităţii competente şi autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative.
(2)Cerinţa aplicabilă autorităţilor de rezoluţie de a elabora planuri de rezoluţie şi autorităţilor de rezoluţie relevante de a ajunge la o decizie comună cu privire la planurile de rezoluţie a grupurilor de la articolul 10 alineatul (1) şi, respectiv, articolul 13 alineatul (4) este suspendată ca urmare a notificării menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, până ce măsurile de îndepărtare a obstacolelor semnificative din calea posibilităţilor de soluţionare au fost acceptate de autoritatea de rezoluţie în temeiul alineatului (3) din prezentul articol sau au fost decise în temeiul alineatului (4) din prezentul articol.
(3)În termen de patru luni de la data primirii unei notificări în conformitate cu alineatul (1), entitatea propune autorităţii de rezoluţie posibile măsuri având ca scop abordarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în notificare.
În termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, entitatea propune autorităţii de rezoluţie posibile măsuri şi calendarul punerii lor în aplicare pentru a se asigura respectarea de către entitate a articolului 45e sau 45f din prezenta directivă şi a cerinţei amortizorului combinat, în cazul în care un obstacol semnificativ în calea posibilităţii de soluţionare este cauzat de una dintre situaţiile următoare:
a)entitatea respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare suplimentar faţă de fiecare dintre cerinţele menţionate la articolul 141a alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) din Directiva 2013/36/UE, însă nu respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus faţă de cerinţele menţionate la articolele 45c şi 45d din prezenta directivă, atunci când sunt calculate în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (a) din prezenta directivă; sau
b)entitatea nu respectă cerinţele menţionate la articolele 92a şi 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau cerinţele menţionate la articolele 45c şi 45d din prezenta directivă.
Calendarul pentru punerea în aplicare a măsurilor propuse în temeiul celui de al doilea paragraf ia în considerare cauzele obstacolului semnificativ.
Autoritatea de rezoluţie, după consultarea autorităţii competente, evaluează eficacitatea măsurilor propuse în temeiul primului şi celui de-al doilea paragraf în abordarea sau înlăturarea obstacolului semnificativ în cauză.
(4)Dacă constată că măsurile propuse de o entitate în conformitate cu alineatul (3) nu reduc sau nu înlătură în mod eficient obstacolele în cauză, autoritatea de rezoluţie, fie direct, fie indirect prin intermediul autorităţii competente, solicită entităţii să ia măsuri alternative care pot conduce la atingerea acestui obiectiv şi notifică măsurile respective în scris entităţii, care în termen de o lună propune un plan vizând intrarea în conformitate cu acestea.
În identificarea măsurilor alternative, autoritatea de rezoluţie demonstrează că măsurile propuse de entitate nu ar reuşi să îndepărteze obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare şi în ce mod măsurile alternative propuse sunt potrivite pentru îndepărtarea acestora. Autoritatea de rezoluţie ţine seama de ameninţarea pe care aceste obstacole la posibilitatea de soluţionare o reprezintă pentru stabilitatea financiară şi de efectul măsurilor asupra activităţii economice a entităţii, asupra stabilităţii acesteia şi a capacităţii sale de a contribui la economie.
(5)În sensul alineatului (4), autorităţile de rezoluţie au competenţa de a lua oricare dintre următoarele măsuri:
a)să solicite entităţii revizuirea oricăror acorduri de finanţare intragrup sau examinarea motivelor pentru absenţa acestora, sau încheierea unor acorduri de servicii, fie intragrup, fie cu părţi terţe, pentru a asigura furnizarea de funcţii critice;
b)să solicite entităţii limitarea expunerilor sale individuale şi agregate maxime;
c)să impună cerinţe suplimentare de informare punctuală sau periodică, relevante pentru procedura de rezoluţie;
d)să solicite entităţii renunţarea la anumite active;
e)să solicite entităţii limitarea sau încetarea anumitor activităţi aflate în curs de desfăşurare sau propuse;
f)să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate economică, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente;
g)să solicite modificarea structurilor juridice sau operaţionale ale entităţii sau ale oricărei entităţi din grup, fie în mod direct, fie în mod indirect sub controlul lor, pentru a reduce complexitatea şi a garanta astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic şi operaţional, a funcţiilor critice de alte funcţii, prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie;
h)să solicite unei entităţi sau unei întreprinderi-mamă înfiinţarea unei societăţi financiare holding-mamă într-un stat membru sau a unei societăţi financiare holding-mamă din Uniune;
h1)să solicite unei instituţii sau unei entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din prezenta directivă să prezinte un plan de restabilire a conformităţii cu cerinţele articolului 45e sau 45f din prezenta directivă, exprimate sub forma unui procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi, după caz, cu cerinţa amortizorului combinat şi cu cerinţele menţionate la articolul 45e sau 45f din prezenta directivă, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale menţionat la articolele 429 şi 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
i)să solicite unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să emită datorii eligibile pentru a îndeplini cerinţele de la articolul 45e sau 45f;
j)să solicite unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile în temeiul articolului 45e sau 45f, inclusiv, îndeosebi, să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă şi orice instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrument de fonduri proprii de nivel 2 pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a autorităţii de rezoluţie de a reduce valoarea datoriei sau instrumentului în cauză sau de a-l converti ar fi aplicată în temeiul legislaţiei jurisdicţiei care îl reglementează;
j1)în scopul asigurării conformităţii continue cu articolul 45e sau 45f, să solicite unei instituţii sau entităţi menţionate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) să modifice profilul de scadenţă:
(i)al instrumentelor de fonduri proprii, după obţinerea acordului autorităţii competente; şi
(ii)al datoriilor eligibile menţionate la articolul 45b şi la articolul 45f alineatul (2) litera (a);
k)în cazul în care o entitate este filială a unei societăţi holding cu activitate mixtă, să solicite respectivei societăţi holding cu activitate mixtă înfiinţarea unei societăţi financiare holding separate pentru a controla entitatea, dacă acest lucru este necesar pentru a facilita rezoluţia entităţii şi pentru a evita eventualele efecte negative ale aplicării instrumentelor şi ale exercitării competenţelor de rezoluţie menţionate în titlul IV asupra părţii nefinanciare a grupului.
(6)O decizie luată în conformitate cu alineatul (1) sau alineatul (4) îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)să fie susţinute de o expunere a motivelor care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză;
b)să indice modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerinţa privind aplicarea proporţională prevăzută la alineatul (4); şi
c)să se supună dreptului la recurs.
(7)Înainte de identificarea oricăreia dintre măsurile menţionate la alineatul (4), autoritatea de rezoluţie, în urma consultării autorităţii competente şi, după caz, a autorităţii macroprudenţiale naţionale desemnate, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potenţial al măsurilor respective asupra entităţii respective, asupra pieţei interne de servicii financiare, şi asupra stabilităţii financiare din alte state membre şi din Uniune în ansamblu.
(8)Până la 3 iulie 2015, ABE elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 prin care specifică detalii suplimentare prevăzute la alineatul (5) şi a circumstanţelor în care fiecare dintre acestea pot fi aplicate.