Art. 16. - Art. 16: Evaluarea posibilităţilor de soluţionare în cazul grupurilor - Directiva 2014/59/UE/15-mai-2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 173L

În vigoare
Versiune de la: 28 Ianuarie 2025
Art. 16: Evaluarea posibilităţilor de soluţionare în cazul grupurilor
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de rezoluţie a grupului, împreună cu autorităţile de rezoluţie a filialelor, după consultarea cu supraveghetorul consolidant şi cu autorităţile competente ale filialelor respective, precum şi autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursalele semnificative, evaluează măsura în care un grup poate face obiectul unei proceduri de rezoluţie, fără să se bazeze pe niciuna din următoarele:
a)orice sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu articolul 100;
b)orice asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;
c)orice asistenţă privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanţii, dobânzi sau durate non-standard.
Se consideră că rezoluţia unui grup este posibilă dacă autorităţile de rezoluţie consideră că este fezabil şi credibil fie să lichideze entităţile din grup prin procedura obişnuită de insolvenţă, fie să declanşeze procedura de rezoluţie a grupului aplicând instrumente şi exercitând competenţe de rezoluţie, în privinţa entităţilor din grup care fac obiectul rezoluţiei, evitând totodată, pe cât posibil, orice consecinţă negativă semnificativă asupra sistemelor financiare ale statelor membre în care se situează entităţile sau filialele din grup, ale altor state membre sau ale Uniunii, inclusiv instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem, cu scopul de a asigura continuitatea funcţiilor critice îndeplinite de acele entităţi din grup, atunci când acestea pot fi separate cu uşurinţă în timp util sau prin alte mijloace.
Autorităţile de rezoluţie ale grupului notifică ABE în timp util dacă acestea consideră că rezoluţia unui grup nu este posibilă.

Evaluarea posibilităţilor de soluţionare a unui grup este luată în considerare în cadrul colegiilor de rezoluţie menţionate la articolul 88.
(2)Pentru a evalua posibilităţile de soluţionare a grupului, autorităţile de rezoluţie examinează cel puţin elementele menţionate în secţiunea C din anexă.
(3)Evaluarea posibilităţilor de soluţionare a grupului în temeiul prezentului articol se realizează concomitent cu şi în scopul elaborării şi actualizării planurilor de rezoluţie a grupului în conformitate cu articolul 12. Evaluarea se realizează în cadrul procedurilor de luare a deciziilor prevăzute la articolul 13.
(4)Statele membre se asigură că, în cazul în care un grup este format din mai multe grupuri de rezoluţie, autorităţile menţionate la alineatul (1) evaluează posibilitatea de soluţionare a fiecărui grup de rezoluţie în conformitate cu prezentul articol.
Evaluarea menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat se efectuează în plus faţă de evaluarea posibilităţii de soluţionare a grupului în ansamblul său şi se efectuează în cadrul procedurii decizionale prevăzute la articolul 13.