Capitolul 13 - COOPERAREA ÎNTRE AUTORITĂŢI COMPETENTE DIN STATE MEMBRE DIFERITE - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
CAPITOLUL 13:COOPERAREA ÎNTRE AUTORITĂŢI COMPETENTE DIN STATE MEMBRE DIFERITE
Art. 36: Obligaţia de a coopera
(1)Autorităţile competente din state membre diferite cooperează între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor prevăzute în prezenta directivă, utilizându-şi competenţele prevăzute fie în prezenta directivă, fie în dreptul intern.
Autorităţile competente acordă asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre. Concret, autorităţile competente fac schimb de informaţii şi cooperează în cadrul investigaţiilor şi al activităţilor de supraveghere.
Pentru a facilita şi accelera cooperarea, şi în special schimbul de informaţii, statele membre desemnează o autoritate competentă unică, pentru a servi ca punct de contact în sensul prezentei directive. Statele membre comunică Comisiei şi celorlalte state membre numele autorităţilor desemnate să primească cererile de schimburi de informaţii sau de cooperare în temeiul prezentului alineat.
(2)Statele membre adoptă măsurile administrative şi organizatorice necesare pentru a facilita asistenţa prevăzută la alineatul (1).
(3)Autorităţile competente ale statelor membre care au fost desemnate ca puncte de contact în sensul prezentei directive, în conformitate cu alineatul (1), îşi comunică reciproc fără întârzieri nejustificate informaţiile necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor atribuite autorităţilor competente desemnate în conformitate cu articolul 5 şi prevăzute în măsurile adoptate în temeiul prezentei directive.
Autorităţile competente care fac schimb de informaţii cu alte autorităţi competente în temeiul prezentei directive pot preciza, în momentul comunicării, că informaţiile respective nu pot fi divulgate fără acordul lor expres, caz în care respectivele informaţii pot fi transmise doar în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.
Autoritatea competentă care a fost desemnată ca punct de contact poate transmite informaţiile primite celorlalte autorităţi competente, însă nu transmite informaţiile celorlalte organe sau persoane fizice ori juridice fără acordul expres al autorităţilor competente care au comunicat informaţiile şi face acest lucru exclusiv în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul, cu excepţia circumstanţelor justificate corespunzător, caz în care, acesta informează de îndată punctul de contact care a transmis informaţiile.
(4)O autoritate competentă nu poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare la desfăşurarea unei investigaţii sau activităţi de supraveghere sau să facă schimb de informaţii, în conformitate cu alineatul (3), decât în cazul în care:
a)această investigaţie, verificare la faţa locului, activitate de supraveghere sau schimb de informaţii riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau politicile publice ale statului membru respectiv;
b)a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane pe lângă autorităţile statului membru respectiv;
c)a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă în statul membru respectiv pentru aceleaşi fapte sau împotriva aceloraşi persoane.
În caz de refuz întemeiat pe respectivele motive, autoritatea competentă solicitată informează autoritatea competentă solicitantă într-un mod cât mai detaliat.
Art. 37: Soluţionarea dezacordurilor dintre autorităţile competente ale diferitelor state membre
Autorităţile competente pot sesiza ABE atunci când este refuzată o cerere de cooperare, în special un schimb de informaţii, sau când nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil, solicitând asistenţa ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În această situaţie, ABE poate acţiona în conformitate cu competenţele care îi sunt conferite prin articolul respectiv şi orice decizii cu caracter obligatoriu luate de ABE în conformitate cu articolul respectiv obligă autorităţile competente în cauză indiferent dacă acestea sunt membre ale ABE sau nu.