Art. 28. - Art. 28: Arierate şi executare silită - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

Acte UE

Jurnalul Oficial 60L

În vigoare
Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 28: Arierate şi executare silită
(1)Statele membre le impun creditorilor obligaţia de a avea politici şi proceduri adecvate în virtutea cărora să depună eforturi pentru a aplica, dacă este cazul, o restructurare rezonabilă datorată dificultăţilor financiare înainte de a demara procedura de executare silită. Astfel de măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare ţin seama, printre alte elemente, de situaţia consumatorului şi pot consta, printre alte posibilităţi, în următoarele:
a)refinanţarea totală sau parţială a contractului de credit;
b)modificarea termenelor şi condiţiilor existente ale unui contract de credit, care poate include, printre altele:
(i)prelungirea duratei contractului de credit;
(ii)modificarea tipului de contract de credit;
(iii)amânarea plăţii tuturor sau a unei părţi a ratelor de credit pentru o anumită perioadă;
(iv)schimbarea ratei dobânzii;
(v)oferirea unei perioade fără plăţi;
(vi)plăţi parţiale;
(vii)conversii monetare;
(viii)iertarea parţială de datorie şi consolidarea datoriilor.
(11)Lista măsurilor potenţiale de restructurare datorată dificultăţilor financiare prevăzute la alineatul (1) litera (b) nu aduce atingere normelor prevăzute în dreptul intern şi nu le impune statelor membre obligaţia de a prevedea toate măsurile respective în dreptul lor intern.

(2)Statele membre pot impune ca, în cazurile în care se permite creditorului să stabilească şi să impună costuri asupra consumatorului în temeiul nerespectării obligaţiei de plată, costurile respective să nu depăşească cuantumul necesar pentru a compensa creditorul pentru costurile suportate în urma nerambursării.
(3)Statele membre pot permite creditorilor să impună costuri suplimentare asupra consumatorului în caz de nerespectare a obligaţiei de plată. În astfel de cazuri, statele membre pot stabili un plafon pentru costurile respective.
(4)Statele membre nu împiedică părţile la un contract de credit să convină în mod explicit că returnarea sau transferul către creditor al garanţiei sau al veniturilor obţinute din vânzarea garanţiei este suficient pentru a rambursa creditul.
(5)În cazul în care preţul obţinut pentru bun imobil afectează suma datorată de către consumator, statele membre instituie proceduri sau măsuri pentru a se permite depunerea tuturor eforturilor în vederea obţinerii celui mai bun preţ pentru bunul imobil care face obiectul executării silite.
În cazul în care rămâne datorie de rambursat în urma procedurii de executare silită, statele membre asigură instituirea de măsuri în vederea facilitării rambursării, cu scopul de a proteja consumatorii.