Art. 23. - Art. 23: Împrumuturile în monedă străină - Directiva 2014/17/UE/04-feb-2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010
Acte UE
Jurnalul Oficial 60L
În vigoare Versiune de la: 8 Aprilie 2025
Art. 23: Împrumuturile în monedă străină
(1)Statele membre se asigură că, în cazul în care un contract de credit se referă la un împrumut în monedă străină, un cadru de reglementare corespunzător este instituit la momentul în care contractul de credit este încheiat, pentru a asigura cel puţin că:
a)consumatorul are dreptul de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate; sau
b)sunt în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul în temeiul contractului de credit.
(2)Moneda alternativă menţionată la alineatul (1) litera (a) este fie:
a)moneda în care, în principal, consumatorul îşi primeşte venitul sau deţine activele care finanţează plata creditului, astfel cum este indicat la momentul în care a fost realizată cea mai recentă evaluare a bonităţii în raport cu contractul de credit; sau
b)moneda în care statul membru în care consumatorul fie a avut reşedinţa la momentul la care a fost încheiat contractul de credit, fie îşi are reşedinţa în prezent.
Statele membre pot specifica dacă amândouă ori numai una dintre variantele menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b) sunt disponibile pentru consumator sau pot permite creditorilor să specifice dacă ambele posibilităţi menţionate la literele (a) şi (b) din primul paragraf sunt disponibile pentru consumator sau doar una dintre ele.
(3)În cazul în care un consumator are dreptul să convertească un contract de credit într-o monedă alternativă în conformitate cu alineatul (1) litera (a), statul membru se asigură că cursul de schimb la care se efectuează conversia este rata de schimb a pieţei aplicabilă în ziua aplicării conversiei, dacă contractul de credit nu specifică altfel.
(4)Statele membre se asigură că, în cazul în care un consumator deţine un împrumut într-o monedă străină, creditorul avertizează consumatorul periodic, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cel puţin în cazurile în care valoarea cuantumului total plătibil de către consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20 % în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă sar aplica cursul de schimb aplicabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit şi moneda statului membru. Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu o creştere a cuantumului total plătibil de către consumator, prezintă, după caz, dreptul de conversie într-o monedă alternativă şi condiţiile în care se poate efectua acesta şi explică orice alt mecanism aplicabil pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul.
(5)Statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiţia ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv.
(6)Aranjamentele aplicabile în temeiul prezentului articol se aduc la cunoştinţa consumatorului în FEIS şi în contractul de credit. În cazul în care în contractul de credit nu există dispoziţii în vederea limitării riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul la o fluctuaţie a ratei de schimb valutar de sub 20 %, FEIS include un exemplu ilustrativ al impactului pe care îl are o fluctuaţie valutară de 20 %.