Directiva 2012/13/UE/22-mai-2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

Acte UE

Jurnalul Oficial 142L

În vigoare
Versiune de la: 1 Iunie 2012
Directiva 2012/13/UE/22-mai-2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale
Dată act: 22-mai-2012
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamente naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 54, 19.2.2011, p. 48.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 13 decembrie 2011 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 26 aprilie 2012.
întrucât:
(1)Uniunea şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. În conformitate cu concluziile preşedinţiei cu ocazia Consiliului European de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, în special punctul 33, principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi altor decizii ale autorităţilor judecătoreşti ar trebui să devină fundamentul cooperării judiciare în materie civilă şi în materie penală în cadrul Uniunii, deoarece o recunoaştere reciprocă sporită şi apropierea necesară a legislaţiei ar facilita cooperarea dintre autorităţile competente, precum şi protecţia judiciară a drepturilor individuale.
(2)În conformitate cu concluziile de la Tampere, Consiliul a adoptat, la 29 noiembrie 2000, un program de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor în materie penală (3). În introducerea programului se menţionează că principiul recunoaşterii reciproce "are drept scop consolidarea cooperării dintre statele membre, precum şi creşterea protecţiei drepturilor individuale".
(3)JO C 12, 15.1.2001, p. 10.
(3)Punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor în materie penală implică faptul că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiţie penală ale celorlalte state membre. Întinderea recunoaşterii reciproce depinde, în mare măsură, de o serie de parametri, care includ mecanisme de protecţie a drepturilor persoanelor suspectate sau acuzate şi standarde minime comune necesare pentru facilitarea aplicării principiului recunoaşterii reciproce.
(4)Recunoaşterea reciprocă a deciziilor în materie penală poate funcţiona în mod eficace doar într-un climat de încredere, în cadrul căruia nu doar autorităţile judecătoreşti, ci toţi participanţii la procedurile penale consideră deciziile autorităţilor judecătoreşti din alte state membre ca fiind echivalente celor emise de propriile autorităţi, presupunând încredere nu numai în justeţea normelor din alte state membre, ci şi în faptul că aceste norme sunt aplicate în mod corect.
(5)Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta") şi articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare "CEDO") consacră dreptul la un proces echitabil. Articolul 48 alineatul (2) din Cartă garantează respectarea dreptului la apărare.
(6)Articolul 6 din Cartă şi articolul 5 din CEDO consacră dreptul la libertatea şi la siguranţa persoanei. Orice limitare a acestui drept nu trebuie să depăşească limitările permise în conformitate cu articolul 5 din CEDO şi deduse din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
(7)Cu toate că statele membre sunt părţi la CEDO, experienţa a arătat că doar acest element nu poate oferi întotdeauna un grad suficient de încredere în sistemele de justiţie penală ale altor state membre.
(8)Consolidarea încrederii reciproce necesită norme detaliate privind protecţia drepturilor şi garanţiilor procedurale care îşi au originea în Cartă şi în CEDO.
(9)Articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede instituirea unor norme minime aplicabile în statele membre care să faciliteze recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor judiciare, precum şi cooperarea judiciară şi poliţienească în materie penală la scară transfrontalieră. Articolul respectiv prevede că "drepturile persoanelor în procedura penală" reprezintă o materie în care pot fi instituite norme minime.
(10)Normele minime comune ar trebui să aibă ca rezultat sporirea încrederii în sistemele de justiţie penală ale tuturor statelor membre, fapt ce ar trebui să conducă la rândul său la o cooperare judiciară mai eficientă într-un climat de încredere reciprocă. Astfel de norme minime comune ar trebui să se instituie în domeniul informării în cadrul procedurilor penale.
(11)La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat o rezoluţie privind o Foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (1) (denumită în continuare "Foaia de parcurs"). Adoptând o abordare graduală, Foaia de parcurs solicita adoptarea de măsuri referitoare la dreptul la traducere şi la interpretare (măsura A), dreptul la informare privind drepturile şi privind acuzaţiile aduse (măsura B), dreptul la consiliere juridică şi la asistenţă juridică (măsura C), dreptul de a comunica cu rudele, angajatorii şi autorităţile consulare (măsura D), precum şi garanţii speciale pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt vulnerabile (măsura E). Foaia de parcurs pune în evidenţă faptul că ordinea prezentării drepturilor este orientativă, prin urmare poate fi modificată în funcţie de priorităţi. Foaia de parcurs este concepută în aşa fel încât să funcţioneze ca un întreg; avantajele acesteia vor fi constatate pe deplin numai atunci când vor fi puse în aplicare toate părţile componente ale acesteia.
(1)JO C 295, 4.12.2009, p. 1.
(12)La 11 decembrie 2009, Consiliul European a salutat Foaia de parcurs şi a integrat-o în Programul de la Stockholm - O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora (2) (punctul 2.4). Consiliul European a subliniat caracterul neexhaustiv al Foii de parcurs, invitând Comisia să studieze elemente suplimentare ale drepturilor procedurale minime ale persoanelor suspectate sau acuzate şi să evalueze dacă este necesară analizarea altor aspecte, de exemplu prezumţia de nevinovăţie, pentru a promova o mai bună cooperare în domeniu.
(2)JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
(13)Prima măsură adoptată în baza Foii de parcurs, în cadrul măsurii A, a fost Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind drepturile la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale (3).
(3)JO L 280, 26.10.2010, p. 1.
(14)Prezenta directivă se referă la măsura B din Foaia de parcurs. Aceasta stabileşte standarde minime comune ce urmează a fi aplicate în domeniul informării cu privire la drepturi şi la acuzare, care vor fi aduse la cunoştinţa persoanelor suspectate sau acuzate de a fi comis o infracţiune, în vederea consolidării încrederii reciproce a statelor membre. Directiva dezvoltă drepturile prevăzute în Cartă, în special articolele 6, 47 şi 48 din aceasta, prin întemeierea pe articolele 5 şi 6 din CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În prezenta directivă, termenul "acuzare" descrie acelaşi concept ca termenul "acuzaţie" utilizat în articolul 6 alineatul (1) din CEDO.
(15)În comunicarea sa din 20 aprilie 2010 intitulată "Crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru cetăţenii Europei. Plan de acţiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm", Comisia a anunţat că va prezenta o propunere privind dreptul la informare privind drepturile şi informarea privind acuzaţiile în 2010.
(16)Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor suspectate şi acuzate indiferent de statutul lor juridic, cetăţenie sau naţionalitate.
(17)În unele state membre, o autoritate, alta decât o instanţă cu competenţe în materie penală, este competentă să aplice sancţiuni pentru infracţiuni relativ minore. Acesta poate fi cazul, de exemplu, pentru infracţiunile rutiere care sunt comise la scară largă şi care pot fi constatate în urma unui control rutier. În asemenea situaţii, nu ar fi rezonabil să se ceară autorităţii competente să garanteze toate drepturile care decurg din prezenta directivă. Prin urmare, atunci când legislaţia unui stat membru prevede aplicarea unei sancţiuni pentru infracţiuni minore de către o astfel de autoritate şi există fie dreptul de a introduce o cale de atac, fie posibilitatea ca acea cauză să fie deferită unei instanţe cu competenţe în materie penală, prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cazul procedurilor desfăşurate în faţa respectivei instanţe ca urmare a exercitării unei astfel de căi de atac sau al deferirii.
(18)Dreptul la informare cu privire la drepturile procedurale, care este consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ar trebui prevăzut în mod explicit de prezenta directivă.
(19)Autorităţile competente ar trebui să informeze cu promptitudine persoanele suspectate sau acuzate cu privire la drepturile respective, aşa cum se aplică ele conform dreptului intern, care sunt esenţiale pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor, verbal sau în scris, astfel cum se prevede în prezenta directivă. Pentru a permite exercitarea practică şi efectivă a acestor drepturi, informaţiile ar trebui furnizate cât mai curând în cursul procedurilor şi cel târziu înainte de primul interogatoriu oficial al persoanei suspectate sau acuzate de către poliţie sau de către o altă autoritate competentă.
(20)Prezenta directivă stabileşte normele minime relative la informaţiile privind drepturile persoanelor suspectate sau acuzate. Acest lucru nu afectează informaţiile furnizate cu privire la alte drepturi procedurale care derivă din Cartă, din CEDO, din dreptul intern şi din legislaţia aplicabilă a Uniunii, astfel cum a fost interpretată de instanţele competente. Odată ce s-a furnizat o informare cu privire la un anumit drept, autorităţile competente nu ar trebui obligate să o repete, cu excepţia situaţiei în care circumstanţele specifice ale cauzei sau normele specifice din dreptul intern necesită aceasta.
(21)Referirile din prezenta directivă la persoane suspectate sau acuzate care sunt arestate sau reţinute ar trebui înţelese ca trimiţând la orice situaţie în care, în cursul procedurilor penale, persoanele suspectate sau acuzate sunt lipsite de libertate în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din CEDO, astfel cum este interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
(22)În cazul în care persoanele suspectate sau acuzate sunt arestate sau reţinute, informaţiile privind drepturile procedurale aplicabile ar trebui furnizate printr-o notă scrisă privind drepturile, întocmită într-un mod uşor de înţeles, astfel încât să ajute persoanele respective la înţelegerea efectivă a drepturilor de care beneficiază. O astfel de Notă privind drepturile ar trebui furnizată cu promptitudine fiecărei persoane arestate în momentul lipsirii de libertate prin intervenţia autorităţilor de aplicare a legii, în contextul procedurilor penale. Nota ar trebui să cuprindă informaţiile de bază privind posibilităţile de contestare a legalităţii arestării, de obţinere a unei revizuiri a reţinerii sau de solicitare a eliberării provizorii, atunci când şi în măsura în care există astfel de drepturi în legislaţia naţională. Pentru a ajuta statele membre să întocmească Nota privind drepturile, un model este prevăzut în anexa I. Modelul respectiv este orientativ şi poate face obiectul revizuirii în contextul raportului Comisiei privind punerea în aplicare a prezentei directive şi, de asemenea, odată cu intrarea în vigoare a tuturor măsurilor din Foaia de parcurs. În conţinutul Notei privind drepturile pot fi incluse şi alte drepturi procedurale relevante care se aplică în statele membre.
(23)Condiţiile şi regulile specifice privind dreptul persoanei suspectate sau acuzate să informeze o altă persoană în legătură cu arestarea sau reţinerea urmează să fie determinate de către statele membre în cadrul dreptului intern. După cum se menţionează în Foaia de parcurs, exercitarea acestui drept nu ar trebui să aducă atingere cursului normal al procedurilor penale.
(24)Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor de drept intern privind siguranţa persoanelor reţinute în locuri de detenţie.
(25)Statele membre ar trebui să se asigure că, la furnizarea informaţiilor în conformitate cu prezenta directivă, persoanele suspectate sau acuzate beneficiază, dacă este cazul, de traducerea sau interpretarea acestora într-o limbă pe care o înţeleg, în conformitate cu standardele prevăzute în Directiva 2010/64/UE.
(26)Atunci când pun la dispoziţia persoanelor suspectate sau acuzate informaţii în conformitate cu prezenta directivă, autorităţile competente ar trebui să acorde o atenţie deosebită persoanelor care nu pot înţelege conţinutul sau înţelesul informaţiilor, de exemplu din cauza vârstei tinere sau a stării psihice sau fizice.
(27)Persoanele acuzate de săvârşirea unei infracţiuni ar trebui să primească toate informaţiile referitoare la acuzare, astfel încât să-şi poată pregăti apărarea şi să se garanteze echitatea procedurilor penale.
(28)Informaţiile puse la dispoziţia persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate ar trebui să fie furnizate cu promptitudine, cel târziu înainte de primul lor interogatoriu oficial, de către poliţie sau de către o altă autoritate competentă şi fără a aduce atingere desfăşurării anchetei în curs. Ar trebui furnizată o descriere suficient de detaliată a faptelor, inclusiv, dacă se cunosc, a momentului şi locului, referitoare la infracţiunea de a cărei comitere sunt suspectate sau acuzate persoanele, precum şi a încadrării juridice posibile a infracţiunii prezumate, având în vedere etapa procedurilor penale în care se furnizează o astfel de descriere, astfel încât să se garanteze caracterul echitabil al procedurilor menţionate şi să se permită exercitarea efectivă a dreptului la apărare.
(29)În cazul în care, în cursul procedurilor penale, detaliile acuzării se modifică într-o măsură care să afecteze în mod substanţial poziţia persoanei suspectate sau acuzate, modificările ar trebui să i se comunice persoanei respective atunci când este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor şi la timp pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare.
(30)Documentele şi, dacă este cazul, fotografiile şi înregistrările audio şi video care sunt esenţiale pentru contestarea efectivă a legalităţii unei arestări sau detenţiei unor persoane suspectate sau acuzate, în conformitate cu dreptul intern, ar trebui să fie puse la dispoziţia persoanelor suspectate sau acuzate sau a avocaţilor acestora cel târziu înainte ca autoritatea judiciară competentă să fie chemată să se pronunţe cu privire la legalitatea arestării sau detenţiei în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din CEDO şi cu suficient timp înainte pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului de a contesta legalitatea arestării sau detenţiei.
(31)În sensul prezentei directive, accesul la mijloacele de probă materiale, definite în conformitate cu dreptul intern, în apărarea sau împotriva persoanei suspectate sau acuzate şi care sunt în posesia autorităţilor competente în raport cu cauza penală specifică, ar trebui să includă accesul la materiale cum ar fi documente şi, dacă este cazul, fotografii şi înregistrări audio sau video. Astfel de materiale pot fi incluse într-un dosar sau deţinute de autorităţile competente în orice mod adecvat în conformitate cu dreptul intern.
(32)Accesul la mijloacele de probă materiale, aflate în posesia autorităţilor competente, în apărarea sau împotriva persoanei suspectate sau acuzate, astfel cum este prevăzut în prezenta directivă, poate fi refuzat, în conformitate cu dreptul intern, în cazul în care astfel de acces poate avea drept consecinţă periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau dacă refuzul acestui acces este strict necesar pentru apărarea unui interes public important. Decizia prin care se refuză accesul trebuie privită în raport cu drepturile în materie de apărare ale persoanei suspectate sau acuzate, ţinând seama de diferitele etape ale procedurilor penale. Restricţiile la acest acces ar trebui interpretate strict şi în conformitate cu dreptul la un proces echitabil, prevăzut de CEDO şi astfel cum este interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
(33)Dreptul de acces la materialele unei cauze ar trebui exercitat fără a aduce atingere dispoziţiilor de drept intern privind protecţia datelor personale şi localizarea persoanelor din programele de protecţie a martorilor.
(34)Accesul la materialele cauzei, în conformitate cu prezenta directivă, ar trebui să fie acordat în mod gratuit, fără a aduce atingere dispoziţiilor dreptului intern care prevăd plata unor taxe pentru documente care urmează să fie copiate din dosarul cauzei sau pentru transmiterea elementelor de probă persoanelor vizate sau avocaţilor acestora.
(35)Atunci când se furnizează informaţii în conformitate cu prezenta directivă, autorităţile competente ar trebui să ţină o evidenţă în acest scop, în conformitate cu procedurile de ţinere a evidenţei în vigoare în dreptul intern, fără a face obiectul vreunei obligaţii suplimentare de a introduce noi mecanisme sau vreunei sarcini administrative suplimentare.
(36)Persoanele suspectate sau acuzate sau avocaţii acestora ar trebui să aibă dreptul să conteste, în conformitate cu procedurile din dreptul intern, posibila incapacitate sau refuzul autorităţilor competente de a furniza informaţii sau de a prezenta anumite materiale ale cauzei în conformitate cu prezenta directivă. Acest drept nu atrage după sine obligaţia ca statele membre să pună la dispoziţie o procedură specifică a unei căi de atac, un mecanism separat sau o procedură de plângere pentru contestarea unei astfel de incapacităţi sau a unui astfel de refuz.
(37)Fără a aduce atingere independenţei judecătoreşti şi diferenţelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre ar trebui să ofere sau să încurajeze oferirea de cursuri de formare adecvate funcţionarilor competenţi din statele membre cu privire la obiectivele prezentei directive.
(38)Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive. O aplicare practică şi eficace a unor dispoziţii cum ar fi obligaţia de a asigura persoanelor suspectate sau acuzate informaţiile privind drepturile lor într-un limbaj simplu şi accesibil ar putea fi realizată prin diverse mijloace, inclusiv prin măsuri nelegislative, ca, de exemplu, o formare corespunzătoare a autorităţilor competente sau o Notă privind drepturile redactată într-un limbaj simplu şi netehnic, care să fie uşor de înţeles de către o persoană din afara sistemului judiciar care nu cunoaşte dreptul procedural penal.
(39)Dreptul la informare în scris cu privire la drepturile în momentul arestării, prevăzut în prezenta directivă, ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, şi persoanelor arestate în scopul executării unui mandat european de arestare, în baza Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (1). Pentru a ajuta statele membre să întocmească Nota privind drepturile destinată acestor persoane, un model este prevăzut în anexa II. Modelul respectiv este orientativ şi poate face obiectul revizuirii în contextul raportului Comisiei privind punerea în aplicare a prezentei directive şi, de asemenea, odată cu intrarea în vigoare a tuturor măsurilor din Foaia de parcurs.
(1)JO L 190, 18.7.2002, p. 1.
(40)Prezenta directivă stabileşte norme minime. Statele membre pot extinde drepturile menţionate în prezenta directivă în vederea asigurării unui nivel mai ridicat de protecţie şi în situaţiile care nu sunt tratate în mod expres în prezenta directivă. Nivelul de protecţie nu ar trebui să scadă niciodată sub standardele prevăzute de CEDO, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
(41)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Cartă. În special, prezenta directivă urmăreşte promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil şi a drepturilor în materie de apărare. Aceasta ar trebui pusă în aplicare în mod corespunzător.
(42)Dispoziţiile prezentei directive care corespund drepturilor garantate de CEDO ar trebui să fie interpretate şi puse în aplicare cu respectarea drepturilor respective, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
(43)Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv stabilirea unor standarde minime comune referitoare la dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, nu poate fi realizat de statele membre prin acţiune unilaterală la nivel naţional, regional sau local şi, prin urmare, având în vedere dimensiunea şi efectele sale, poate fi atins mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
(44)În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aceste state membre şi-au notificat dorinţa de a lua parte la adoptarea şi la aplicarea prezentei directive.
(45)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligaţii în temeiul acesteia şi nu face obiectul aplicării sale,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul
Prezenta directivă instituie norme privind dreptul la informare al persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la drepturile lor în cadrul procedurilor penale şi la acuzarea care le este adusă. Aceasta stabileşte, de asemenea, norme privind dreptul la informare al persoanelor vizate de un mandat european de arestare cu privire la drepturile lor.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică din momentul în care o persoană este informată de către autorităţile competente ale unui stat membru cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată de săvârşirea unei infracţiuni, până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înţelegându-se hotărârea definitivă în legătură cu întrebarea dacă persoana suspectată sau acuzată a comis infracţiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunţarea sentinţei şi soluţionarea unei căi de atac.
(2)În cazul în care dreptul unui stat membru prevede aplicarea unei sancţiuni pentru infracţiuni minore de către o altă autoritate decât o instanţă competentă în materie penală şi aplicarea unei astfel de sancţiuni poate fi atacată în faţa unei astfel de instanţe, prezenta directivă se aplică doar în cazul procedurilor desfăşurate în faţa respectivei instanţe ca urmare a exercitării unei astfel de căi de atac.
Art. 3: Dreptul la informare cu privire la drepturi
(1)Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate prompt cu privire la cel puţin următoarele drepturi procedurale, astfel cum se aplică în dreptul intern, pentru a asigura posibilitatea exercitării efective a drepturilor respective:
a)dreptul de a fi asistat de un avocat;
b)orice drept la consiliere juridică gratuită şi condiţiile pentru obţinerea unei astfel de consilieri;
c)dreptul de a fi informat cu privire la acuzare, în conformitate cu articolul 6;
d)dreptul la interpretare şi traducere;
e)dreptul de a păstra tăcerea.
(2)Statele membre garantează că informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu alineatul (1) sunt furnizate oral sau în scris, într-un limbaj simplu şi accesibil, ţinând seama de orice nevoie specială a persoanelor suspectate vulnerabile sau acuzate vulnerabile.
Art. 4: Nota privind drepturile cu privire la arestare
(1)Statele membre se asigură că persoanelor suspectate sau acuzate care sunt arestate sau reţinute li se furnizează cu promptitudine o Notă scrisă privind drepturile. Persoanelor în cauză li se va oferi oportunitatea de a citi Nota privind drepturile şi li se va permite să păstreze această notă pe toată perioada în care sunt private de libertate.
(2)Pe lângă informaţiile furnizate în conformitate cu articolul 3, Nota privind drepturile menţionată la alineatul (1) din prezentul articol cuprinde informaţii cu privire la următoarele drepturi, astfel cum se aplică ele în conformitate cu dreptul intern:
a)dreptul de acces la materialele cauzei;
b)dreptul de a informa autorităţile consulare şi o persoană;
c)dreptul de acces la asistenţă medicală de urgenţă; şi
d)numărul maxim de ore sau de zile pentru care persoana suspectată sau acuzată poate fi privată de libertate înainte de a se ajunge în faţa unei autorităţi judiciare.
(3)Nota privind drepturile cuprinde, de asemenea, informaţii de bază cu privire la orice posibilitate, în temeiul dreptului intern, de a contesta legalitatea arestării, de a obţine o revizuire a detenţiei sau de a solicita eliberarea provizorie.
(4)Nota privind drepturile se redactează într-un limbaj simplu şi accesibil. Un model orientativ de Notă privind drepturile este prevăzut în anexa I.
(5)Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate primesc Nota privind drepturile scrisă în limba pe care o înţeleg. În cazul în care Nota privind drepturile nu este disponibilă în limba corespunzătoare, persoanele suspectate sau acuzate sunt informate pe cale verbală, într-o limbă pe care o înţeleg, cu privire la drepturile de care beneficiază. Ulterior, persoanele respective trebuie să primească fără întârziere nejustificată Nota privind drepturile, într-o limbă pe care o înţeleg.
Art. 5: Nota privind drepturile în cadrul procedurii privind mandatul european de arestare
(1)Statele membre se asigură că persoanelor care sunt arestate în scopul executării unui mandat european de arestare li se furnizează cu promptitudine o Notă privind drepturile corespunzătoare, cuprinzând informaţii despre drepturile lor în conformitate cu legislaţia de punere în aplicare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI în statul membru de executare.
(2)Nota privind drepturile se redactează într-un limbaj simplu şi accesibil. Un model orientativ de Notă privind drepturile este prevăzut în anexa II.
Art. 6: Dreptul la informare cu privire la acuzare
(1)Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate primesc informaţii cu privire la fapta penală de a cărei comitere aceasta sunt suspectate sau acuzate. Informaţiile respective se furnizează cu promptitudine şi cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor şi exercitarea efectivă a dreptului la apărare.
(2)Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate care sunt arestate sau reţinute sunt informate cu privire la motivele arestării sau reţinerii, inclusiv cu privire la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate sau acuzate.
(3)Statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, se oferă informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate.
(4)Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu promptitudine cu privire la orice modificare a informaţiilor oferite în conformitate cu prezentul articol, acolo unde este necesar pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor.
Art. 7: Dreptul de acces la materialele cauzei
(1)Atunci când o persoană este arestată şi reţinută în orice etapă a procesului penal, statele membre se asigură că documentele referitoare la cauza specifică, aflate în posesia autorităţilor competente şi care sunt esenţiale pentru a contesta în mod efectiv, în conformitate cu dreptul intern, legalitatea arestării sau reţinerii, sunt puse la dispoziţia persoanelor arestate sau a avocaţilor acestora.
(2)Statele membre se asigură că autorităţile competente acordă persoanelor suspectate sau învinuite sau avocaţilor acestora accesul cel puţin la toate mijloacele de probă aflate în posesia lor, indiferent dacă sunt în apărarea sau împotriva persoanelor suspectate sau acuzate, pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor şi pentru a pregăti apărarea.
(3)Fără a aduce atingere alineatului (1), accesul la materialele menţionate la alineatul (2) se acordă în timp util pentru a permite exercitarea efectivă a drepturilor în materie de apărare şi cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă. În cazul în care alte mijloace de probă intră în posesia autorităţilor competente, acestea acordă accesul la ele în timp util pentru a putea fi luate în considerare.
(4)Prin derogare de la alineatele (2) şi (3), cu condiţia ca aceasta să nu aducă prejudicii dreptului la un proces echitabil, accesul la anumite materiale poate fi refuzat, în cazul în care astfel de acces ar putea conduce la periclitarea gravă a vieţii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau dacă refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important, ca de exemplu în cazurile în care accesul poate prejudicia o anchetă în curs sau poate afecta grav securitatea internă a statului membru în care se desfăşoară procedurile penale. Statele membre se asigură că, în conformitate cu dispoziţiile dreptului intern, decizia prin care se refuză accesul la anumite materiale în conformitate cu prezentul alineat este luată de o autoritate judiciară sau poate face, cel puţin, obiectul controlului judiciar.
(5)Accesul, astfel cum este menţionat în prezentul articol, se acordă în mod gratuit.
Art. 8: Verificare şi remediere
(1)Statele membre se asigură că se ţine o evidenţă a tuturor informaţiilor puse la dispoziţia persoanelor suspectate sau acuzate în conformitate cu articolele 3-6, în conformitate cu procedura de ţinere a evidenţelor menţionată în legislaţia statului membru respectiv.
(2)Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate sau avocaţii acestora au dreptul să conteste, în conformitate cu procedurile din dreptul intern, posibila incapacitate sau refuzul autorităţilor competente de a furniza informaţii în conformitate cu prezenta directivă.
Art. 9: Formarea
Fără a aduce atingere independenţei judecătoreşti şi diferenţelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre solicită celor responsabili de formarea judecătorilor, a procurorilor, a poliţiei şi a personalului judiciar implicat în proceduri penale să asigure formarea corespunzătoare a acestor persoane cu privire la obiectivele prezentei directive.
Art. 10: Menţinerea nivelului de protecţie
Nicio dispoziţie a prezentei directive nu se interpretează ca o limitare sau ca o derogare de la oricare dintre drepturile sau garanţiile procedurale care sunt asigurate în temeiul Cartei, în temeiul CEDO, în temeiul altor dispoziţii relevante de drept internaţional sau în temeiul dreptul intern al oricărui stat membru, care asigură un nivel mai ridicat de protecţie.
Art. 11: Transpunerea
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 2 iunie 2014.
(2)Statele membre comunică Comisiei textul măsurilor respective.
(3)Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o astfel de trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Modalităţile de efectuare a unei astfel de trimiteri se stabilesc de statele membre.
Art. 12: Raportare
Până la 2 iunie 2015, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport de evaluare a măsurii în care statele membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive, însoţit, dacă este necesar, de propuneri legislative.
Art. 13: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 14: Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu tratatele.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 22 mai 2012.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Preşedintele

N. WAMMEN

ANEXA I:
Model orientativ de Notă privind drepturile
Scopul unic al acestui model este să ajute autorităţile naţionale în elaborarea unei Note privind drepturile la nivel naţional. Statele membre nu sunt obligate să respecte acest model. La elaborarea Notei privind drepturile, statele membre pot modifica prezentul model pentru a-l adapta la normele de drept intern şi pentru a adăuga alte informaţii utile. Nota privind drepturile a statului membru trebuie furnizată în momentul arestării sau reţinerii. Cu toate acestea, această dispoziţie nu împiedică statele membre să le furnizeze persoanelor suspectate sau acuzate informaţii scrise şi în alte situaţii din timpul desfăşurării procedurilor penale.

Dacă sunteţi arestaţi sau reţinuţi, aveţi următoarele drepturi:

A. ASISTENŢĂ DIN PARTEA UNUI AVOCAT/DREPTUL LA ASISTENŢĂ JUDICIARĂ

Aveţi dreptul să discutaţi în mod confidenţial cu un avocat. Avocatul este independent de poliţie. Cereţi ajutorul poliţiei dacă aveţi nevoie să intraţi în legătură cu un avocat, poliţia vă va ajuta. În anumite cazuri, asistenţa poate fi gratuită. Solicitaţi mai multe informaţii poliţiei.

B. INFORMAŢII PRIVIND ACUZAREA

Aveţi dreptul de a şti de ce aţi fost arestat sau reţinut şi de ce faptă anume sunteţi suspectat sau acuzat.

C. INTERPRETARE ŞI TRADUCERE

Dacă nu vorbiţi sau nu înţelegeţi limba vorbită de autorităţile poliţieneşti sau de alte autorităţi competente, aveţi dreptul de a fi asistat de un interpret, în mod gratuit. Interpretul vă poate ajuta să comunicaţi cu avocatul dumneavoastră şi are obligaţia de a păstra confidenţialitatea comunicării respective. Aveţi dreptul la traducerea cel puţin a pasajelor relevante din documentele esenţiale, inclusiv ordinul judecătoresc de arestare sau de arest preventiv, învinuirea sau punerea sub acuzare, precum şi orice hotărâre judecătorească. În unele situaţii, este posibil să vi se ofere o traducere orală sau un rezumat.

D. DREPTUL DE A PĂSTRA TĂCEREA

În timpul interogatoriului la poliţie sau în faţa altor autorităţi competente, nu sunteţi obligat să răspundeţi la întrebări legate de presupusa infracţiune comisă. Avocatul dumneavoastră vă poate ajuta să luaţi o decizie în această privinţă.

E. ACCESUL LA DOCUMENTE

Dacă sunteţi arestat şi reţinut, dumneavoastră (sau avocatul dumneavoastră) aveţi dreptul de acces la documentele esenţiale de care aveţi nevoie pentru a contesta arestarea sau reţinerea. Dacă cazul este trimis în instanţă, dumneavoastră (sau avocatul dumneavoastră) aveţi dreptul de acces la mijloacele de probă în apărarea sau împotriva dumneavoastră.

F. INFORMAREA UNEI ALTE PERSOANE CU PRIVIRE LA ARESTARE SAU REŢINERE/INFORMAREA CONSULATULUI SAU AMBASADEI ŢĂRII DUMNEAVOASTRĂ

Dacă sunteţi arestat sau reţinut, spuneţi poliţiei dacă doriţi să informaţi pe cineva cu privire la reţinerea dumneavoastră, de exemplu un membru al familiei sau pe angajatorul dumneavoastră. În anumite cazuri, dreptul de a informa o altă persoană cu privire la reţinerea dumneavoastră poate fi restricţionat temporar. În astfel de cazuri, poliţia vă va informa cu privire la aceasta.

Dacă sunteţi cetăţean străin, spuneţi poliţiei dacă doriţi să informaţi autoritatea consulară sau ambasada ţării dumneavoastră cu privire la reţinerea dumneavoastră. De asemenea, vă rugăm să informaţi poliţia dacă doriţi să contactaţi un funcţionar al autorităţii consulare sau al ambasadei ţării dumneavoastră.

G. ASISTENŢĂ MEDICALĂ DE URGENŢĂ

Dacă sunteţi arestat sau reţinut, aveţi dreptul la asistenţă medicală de urgenţă. Vă rugăm să comunicaţi poliţiei dacă aveţi nevoie de astfel de asistenţă.

H. PERIOADA DE PRIVARE DE LIBERTATE

După arestare, puteţi fi privat de libertate sau reţinut pe o perioadă de maximum...[a se completa cu numărul de ore/zile aplicabil]. La sfârşitul acestei perioade, trebuie să fiţi eliberat sau să fiţi audiat de un judecător, care va decide cu privire la reţinerea dumneavoastră în continuare. Cereţi avocatului dumneavoastră sau judecătorului informaţii cu privire la modalitatea de contestare a arestării dumneavoastră, de revizuire a reţinerii sau de solicitare a eliberării provizorii.

ANEXA II:
Model orientativ de Notă privind drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare
Scopul unic al acestui model este să ajute autorităţile naţionale în elaborarea Notei privind drepturile la nivel naţional. Statele membre nu sunt obligate să respecte acest model. La elaborarea Notei privind drepturile, statele membre pot modifica modelul pentru a-l adapta la normele de drept intern şi pentru a adăuga alte informaţii utile.

Aţi fost arestat în baza unui mandat european de arestare. Aveţi următoarele drepturi:

A. INFORMAŢII PRIVIND MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

Aveţi dreptul să fiţi informat cu privire la conţinutul mandatului european de arestare în baza căruia aţi fost arestat.

B. ASISTENŢĂ DIN PARTEA UNUI AVOCAT

Aveţi dreptul să discutaţi în mod confidenţial cu un avocat. Un avocat este independent de poliţie. Cereţi ajutorul poliţiei dacă aveţi nevoie să intraţi în legătură cu un avocat, poliţia vă va ajuta. În anumite cazuri, asistenţa poate fi gratuită. Solicitaţi mai multe informaţii poliţiei.

C. INTERPRETARE ŞI TRADUCERE

Dacă nu vorbiţi sau nu înţelegeţi limba vorbită de autorităţile poliţieneşti sau de alte autorităţi competente, aveţi dreptul de a fi asistat de un interpret, în mod gratuit. Interpretul vă poate ajuta să comunicaţi cu avocatul dumneavoastră şi are obligaţia de a păstra confidenţialitatea comunicării respective. Aveţi dreptul la o traducere a mandatului european de arestare într-o limbă pe care o înţelegeţi. În unele situaţii, este posibil să vi se ofere o traducere orală sau un rezumat.

D. POSIBILITATEA ACORDULUI

Puteţi fi sau nu de acord să fiţi predat statului care a emis mandatul. Acordul dumneavoastră va urgenta procedurile. [Completare posibilă din partea anumitor state membre: Poate fi dificil sau imposibil să vă schimbaţi hotărârea într-o fază ulterioară.] Cereţi autorităţilor sau avocatului mai multe informaţii.

E. AUDIERE

Dacă nu aţi fost de acord să fiţi predat, aveţi dreptul la o audiere în faţa autorităţilor judiciare.

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 142L din data de 1 iunie 2012