Capitolul i - DISPOZIŢII GENERALE - Directiva 2011/98/UE/13-dec-2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru
Acte UE
Jurnalul Oficial 343L
În vigoare Versiune de la: 23 Decembrie 2011
CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiectul
(1)Prezenta directivă stabileşte:
(a)o procedură unică de solicitare a emiterii unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în scopul ocupării unui loc de muncă pe teritoriul unuia dintre statele membre, astfel încât să se simplifice procedurile de admisie a acestora şi să se faciliteze controlul statutului acestora; precum şi
(b)un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru, indiferent de scopul pentru care au fost admişi iniţial pe teritoriul statului membru respectiv, bazat pe egalitatea de tratament cu resortisanţii statului membru respectiv.
(2)Prezenta directivă nu aduce atingere competenţei statelor membre în ceea ce priveşte admisia resortisanţilor ţărilor terţe pe pieţele forţei de muncă ale acestora.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
(a)"resortisant al unei ţări terţe" înseamnă o persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE;
(b)"lucrător dintr-o ţară terţă" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru, care are dreptul de şedere legală şi căruia i s-a acordat dreptul de muncă, în cadrul unui raport de muncă plătit, în temeiul legislaţiei naţionale şi/sau în conformitate cu practica naţională;
(c)"permis unic" înseamnă un permis de şedere eliberat de autorităţile unui stat membru, care conferă unui resortisant al unei ţări terţe dreptul de şedere legală pe teritoriul acestuia în scopul ocupării unui loc de muncă;
(d)"procedură unică de solicitare" înseamnă orice procedură care conduce, în baza unei solicitări unice introduse de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către angajatorul acestuia sau al acesteia în vederea obţinerii dreptului de şedere legală şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul unui stat membru, la adoptarea unei decizii cu privire la respectiva solicitare de permis unic.
Art. 3: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică:
a)resortisanţilor din ţări terţe care solicită şederea într-un stat membru în scopul ocupării unui loc de muncă;
b)resortisanţilor din ţări terţe care au fost admişi într-un stat membru în alt scop decât cel al ocupării unui loc de muncă în temeiul legislaţiei Uniunii sau al legislaţiei naţionale, cărora li se permite să ocupe un loc de muncă şi care deţin un permis de şedere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002; precum şi
c)resortisanţilor din ţări terţe care au foşti admişi într-un stat membru în scopul ocupării unui loc de muncă în temeiul legislaţiei Uniunii sau al legislaţiei naţionale.
(2)Prezenta directivă nu se aplică resortisanţilor din ţări terţe:
a)care sunt membri de familie ai unor cetăţeni ai Uniunii care şi-au exercitat ori îşi exercită dreptul de liberă circulaţie în interiorul Uniunii, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora (1);
(1)JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
b)care, împreună cu membrii familiilor lor şi indiferent de cetăţenia lor, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulaţie echivalente cu cele ale cetăţenilor Uniunii în temeiul acordurilor fie dintre Uniune şi statele sale membre, fie dintre Uniune şi ţări terţe;
c)care sunt detaşaţi, pe durata detaşării;
d)care au solicitat admisia sau au fost admişi pe teritoriul unui stat membru ca persoane transferate în cadrul aceleiaşi societăţi;
e)care au solicitat admisia sau au fost admişi pe teritoriul unui stat membru în calitate de lucrători sezonieri sau de persoane în regim au pair,
f)care au autorizaţie de şedere într-un stat membru în temeiul unei protecţii temporare sau au solicitat autorizaţia de şedere pentru acelaşi motiv şi sunt în aşteptarea unei decizii privind statutul lor;
g)care sunt beneficiari ai protecţiei internaţionale în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate (2) sau care au solicitat protecţie internaţională în temeiul directivei respective şi a căror solicitare nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;
(2)JO L 304, 30.9.2004, p. 12.
h)care sunt beneficiari ai protecţiei în conformitate cu legislaţia naţională, cu obligaţiile internaţionale sau cu practica unui stat membru sau care au solicitat protecţie internaţională în conformitate cu legislaţia naţională, cu obligaţiile internaţionale sau cu practica unui stat membru şi a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;
i)care sunt rezidenţi pe termen lung în conformitate cu Directiva 2003/109/CE;
j)a căror îndepărtare a fost suspendată de fapt sau de drept;
k)care au solicitat admisia sau care au fost admişi pe teritoriul unui stat membru ca lucrători care desfăşoară activităţi independente;
l)care au solicitat admisia sau au fost admişi ca navigatori pentru ocuparea unui loc de muncă sau pentru a lucra în orice calitate la bordul unei nave înregistrate într-un pavilion sau care navighează sub pavilionul unui stat membru.
(3)Statele membre pot decide să nu aplice capitolul II resortisanţilor ţărilor terţe care au fost fie autorizaţi să ocupe un loc de muncă pe teritoriul unui stat membru pentru o durată maximă de şase luni, fie admişi într-un stat membru în scopul de a urma studii.
(4)Capitolul II nu se aplică resortisanţilor ţărilor terţe cărora li se permite să lucreze pe baza unei vize.