Art. 6. - Art. 6: Plăţile restante, ce urmează a fi efectuate de către angajatori - Directiva 2009/52/CE/18-iun-2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări teiţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală
Acte UE
Jurnalul Oficial 168L
În vigoare Versiune de la: 3 August 2012
Art. 6: Plăţile restante, ce urmează a fi efectuate de către angajatori
(1)În cazul fiecărei încălcări a interdicţiei menţionate la articolul 3, statele membre asigură că angajatorul este răspunzător pentru plata:
a)oricărei remuneraţii restante datorate resortisanţilor din ţări terţe angajaţi ilegal. Nivelul convenit al remuneraţiei se presupune a fi fost cel puţin egal cu salariul prevăzut de legile aplicabile privind salariul minim sau de contractele colective ori în conformitate cu practicile consacrate din ramurile profesionale relevante, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul, respec-tându-se totodată dispoziţiile naţionale obligatorii privind salariile;
b)unei sume egale cu valoarea tuturor impozitelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă resortisantul dintr-o ţară terţă ar fi fost angajat legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;
c)după caz, oricăror cheltuieli determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care resortisantul dintr-o ţară terţă s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat.
(2)Pentru a asigura existenţa unor proceduri eficiente pentru aplicarea alineatului (1) literele (a) şi (c) şi cu respectarea articolului 13, statele membre instituie mecanisme pentru a asigura că resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal:
a)pot introducere o plângere, sub rezerva unei perioade de prescripţie definite în temeiul legislaţiei naţionale, împotriva angajatorului şi au posibilitatea executării unei hotărâri împotriva unui angajator pentru remuneraţiile restante, inclusiv în cazurile în care aceştia s-au întors sau au fost returnaţi;
b)în cazurile în care acest lucru este prevăzut de legislaţia naţională, pot solicita autorităţii competente din statul membru în cauză să iniţieze procedurile pentru recuperarea remuneraţiilor restante fără să mai fie nevoie să fie introdusă o plângere în acest caz.
Resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal sunt informaţi sistematic şi obiectiv cu privire la drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului alineat şi al articolului 13 înainte de punerea în executare a unei eventuale decizii de returnare.
(3)Pentru a pune în aplicare alineatul (1) literele (a) şi (b), statele membre instituie o prezumţie conform căreia un raport de muncă a durat cel puţin trei luni, cu excepţia cazului în care angajatorul sau angajatul, printre altele, poate dovedi contrariul.
(4)Statele membre se asigură că există mecanismele necesare pentru a garanta că resortisanţii din ţări terţe angajaţi ilegal pot să primească toate plăţile salariale restante menţionate la alineatul (1) litera (a) şi recuperate în urma unei plângeri depuse în temeiul alineatului (2), inclusiv în cazurile în care s-au întors de bună voie sau au fost returnaţi.
(5)În cazurile în care au fost eliberate permise de şedere pe o durată limitată în conformitate cu articolul 13 alineatul (4), statele membre definesc în legislaţia naţională condiţiile în care perioada de valabilitate a permiselor în cauză poate fi prelungită până când resortisantul dintr-o ţară terţă a primit toate plăţile salariale recuperate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.