Directiva 2009/125/CE/21-oct-2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (reformare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 285L
În vigoare Versiune de la: 18 Iulie 2024
Directiva 2009/125/CE/21-oct-2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (reformare)
Dată act: 21-oct-2009
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1)
(1)JO C 100, 30.4.2009, p. 120.
hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (2),
(2)Avizul Parlamentului European din 24 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 24 septembrie 2009.
întrucât:
(1)Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iulie 2005 de stabilire a unui cadru pentru fixarea cerinţelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele consumatoare de energie (3) a fost modificată în mod substanţial. Deoarece urmează să îi fie aduse şi alte modificări, care se limitează strict la extinderea domeniului de aplicare a respectivei directive pentru a include toate produsele cu impact energetic, directiva în cauză ar trebui să fie reformată în interesul clarităţii.
(3)JO L 191, 22.7.2005, p. 29.
(2)Neconcordanţele dintre actele cu putere de lege sau măsurile administrative adoptate de statele membre în materie de proiectare ecologică a produselor cu impact energetic pot crea bariere în calea schimburilor comerciale şi denatura concurenţa în Comunitate şi pot avea astfel un impact direct asupra stabilirii şi funcţionării pieţei interne. Armonizarea legislaţiilor naţionale este singurul mijloc de a preîntâmpina apariţia unor astfel de bariere în calea schimburilor comerciale şi a concurenţei neloiale. Extinderea domeniului de aplicare la toate produsele cu impact energetic asigură posibilitatea armonizării la nivel comunitar a cerinţelor de proiectare ecologică pentru toate produsele cu impact energetic semnificative.
(3)Produsele cu impact energetic au o pondere importantă în consumul de resurse naturale şi de energie la nivelul Comunităţii. Acestea prezintă şi alte forme importante de impact asupra mediului. Pentru marea majoritate a categoriilor de produse disponibile pe piaţa comunitară, pot fi observate grade foarte diferite de impact asupra mediului, deşi produsele prezintă performanţe funcţionale similare. În interesul dezvoltării durabile, ar trebui încurajată ameliorarea continuă a impactului general al acestor produse asupra mediului, în special prin identificarea surselor majore de impact negativ asupra mediului şi evitarea transferului de poluare, atunci când respectiva ameliorare nu presupune costuri excesive.
(4)Numeroase produse cu impact energetic au un potenţial de ameliorare semnificativ în vederea reducerii impactului asupra mediului şi a economisirii de energie printr-o mai bună proiectare, ceea ce conduce, de asemenea, la economii pentru întreprinderi şi pentru utilizatorii finali. Pe lângă produsele care utilizează, produc, transferă sau măsoară energia, anumite produse cu impact energetic, inclusiv produsele utilizate în construcţii, cum ar fi ferestrele şi materialele izolante, sau produsele care utilizează apa, cum ar fi duzele duşurilor sau robinetele, ar putea, de asemenea, contribui în timpul utilizării la realizarea de importante economii de energie.
(5)Proiectarea ecologică a produselor este un factor esenţial în strategia comunitară privind politica integrată a produselor. Ca abordare preventivă, destinată să optimizeze performanţele de mediu ale produselor simultan cu păstrarea funcţionalităţii acestora, aceasta oferă noi şi reale posibilităţi pentru producători, pentru consumatori şi pentru întreaga societate.
(6)Sporirea eficienţei energetice - printre opţiunile disponibile fiind şi utilizarea mai eficientă a energiei electrice la nivelul consumatorilor finali - este privită ca având o contribuţie substanţială la atingerea ţintelor de emisii de gaze cu efect de seră în Comunitate. Cererea de energie electrică reprezintă categoria energetică cu cea mai rapidă creştere la consumatorul final şi se estimează că va creşte în următorii 20 până la 30 de ani, în absenţa unei acţiuni politice care să contracareze această tendinţă. Este posibilă o reducere semnificativă a consumului de energie, după cum sugerează Comisia în Programul european privind schimbările climatice (ECCP). Schimbările climatice reprezintă una dintre priorităţile celui de Al şaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1). Economia de energie reprezintă cel mai eficient mijloc, din punct de vedere al costurilor, de a spori siguranţa aprovizionării şi de a reduce dependenţa de importuri. În consecinţă, ar trebui să se adopte o serie de ţinte şi măsuri colaterale în materie.
(1)JO L 242, 10.9.2002, p. 1.
(7)Ar trebui să se acţioneze în faza de proiectare a produselor cu impact energetic, deoarece se pare că în acest stadiu este determinat gradul de poluare pe durata ciclului de viaţă a produsului şi sunt angajate cele mai multe dintre costurile asociate.
(8)Ar trebui să se stabilească un cadru coerent de aplicare a cerinţelor comunitare în materie de proiectare ecologică pentru produse cu impact energetic cu scopul de a asigura libera circulaţie a acelor produse care sunt conforme cu cerinţele respective şi de a îmbunătăţi impactul lor general asupra mediului. Astfel de cerinţe comunitare ar trebui să respecte principiile concurenţei loiale şi ale comerţului internaţional.
(9)Cerinţele în materie de proiectare ecologică ar trebui stabilite ţinând seama de obiectivele şi priorităţile celui de Al şaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, cuprinzând, după caz, obiective aplicabile ale strategiilor tematice relevante din acest program.
(10)Prezenta directivă urmăreşte să atingă un înalt nivel de protecţie a mediului prin reducerea potenţialului impact asupra mediului al produselor cu impact energetic, care în cele din urmă va fi benefic pentru consumatori şi alţi utilizatori finali. Dezvoltarea durabilă necesită, de asemenea, examinarea adecvată a impactului social, economic şi asupra sănătăţii al măsurilor vizate. Ameliorarea randamentului energetic al produselor, precum şi a eficienţei resurselor, contribuie la siguranţa aprovizionării cu energie şi la reducerea cererii de resurse naturale, care constituie condiţii prealabile ale activităţii economice sănătoase şi, în consecinţă, ale dezvoltării durabile.
(11)Un stat membru care consideră necesară menţinerea dispoziţiilor de drept intern cu justificarea unor necesităţi majore legate de protecţia mediului sau introducerea unor dispoziţii noi bazate pe dovezi ştiinţifice noi legate de protecţia mediului cu justificarea unei probleme specifice statului membru respectiv apărută după adoptarea măsurii de punere în aplicare corespunzătoare, poate să o facă în condiţiile stabilite la articolul 95 alineatele (4), (5) şi (6) din tratat, care prevede notificarea prealabilă a Comisiei şi aprobarea acesteia.
(12)În scopul maximizării beneficiilor de mediu printr-o proiectare optimizată, poate fi necesar ca utilizatorii să fie informaţi asupra performanţelor de mediu şi caracteristicilor produselor cu impact energetic şi să fie consiliaţi cu privire la un mod ecologic de folosire a acestora.
(13)Abordarea stabilită în Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2003 intitulată "Politica integrată a produselor -Dezvoltarea unei gândiri asupra mediului înconjurător bazată pe ciclul de viaţă", care constituie un element inovator major al celui de Al şaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, urmăreşte să reducă impactul produselor asupra mediului de-a lungul întregului lor ciclu de viaţă, inclusiv în etapele de selectare şi utilizare a materiilor prime, în fabricare, ambalare, transport şi distribuţie, instalare şi întreţinere, utilizare şi la sfârşitul vieţii. Luarea în considerare în faza de proiectare a impactului unui produs asupra mediului de-a lungul întregului său ciclu de viaţă are un mare potenţial pentru a facilita ameliorarea performanţei de mediu într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, inclusiv în ceea ce priveşte eficientizarea utilizării resurselor şi materialelor, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei tematice privind utilizarea durabilă a resurselor naturale. Ar trebui să existe suficientă flexibilitate pentru a face posibilă integrarea acestui factor în proiectul produsului, ţinând totodată seama de consideraţiile tehnice, funcţionale şi economice.
(14)Deşi este de dorit o abordare cuprinzătoare a performanţei de mediu, ar trebui ca la adoptarea unui plan de lucru reducerea gazelor cu efect de seră prin creşterea randamentului energetic să fie considerată un obiectiv de mediu prioritar.
(15)Poate fi necesară şi justificată stabilirea unor cerinţe specifice şi cuantificate în materie de proiectare ecologică pentru unele produse sau caracteristici ecologice, pentru a garanta că impactul lor asupra mediului este redus la minimum. Dată fiind nevoia urgentă de a contribui la realizarea angajamentelor din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice şi fără să aducă atingere abordării integrate promovate în prezenta directivă, ar trebui acordată o anumită prioritate acelor măsuri cu potenţial mare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la costuri coborâte. Astfel de măsuri pot, de asemenea, contribui la folosirea durabilă a resurselor şi constituie o contribuţie majoră la cadrul de 10 ani al programelor pentru o producţie şi un consum durabile aprobat în cadrul Summitului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg din 26 august-4 septembrie 2002.
(16)Acolo unde este cazul şi ca principiu general, consumul de energie al produselor cu impact energetic în regim de veghe (stand-by) sau oprit ar trebui redus la minimul necesar pentru funcţionarea lor corectă.
(17)Odată luate ca referinţă cele mai performante produse sau tehnologii de pe piaţă, inclusiv de pe pieţele internaţionale, nivelul cerinţelor în materie de proiectare ecologică ar trebui stabilit pe baza analizelor tehnice, economice şi de mediu. Flexibilitatea în metoda de stabilire a nivelului cerinţelor poate facilita o ameliorare rapidă a performanţei de mediu. Părţile interesate ar trebui să fie consultate şi să coopereze activ la această analiză. Fixarea unor măsuri obligatorii necesită consultarea adecvată a părţilor implicate. O astfel de consultare poate evidenţia necesitatea unei introduceri etapizate sau a unor dispoziţii tranzitorii. Introducerea unor obiective intermediare măreşte predictibilitatea politicii, permite acomodarea ciclurilor de dezvoltare a produsului şi facilitează planificarea pe termen lung pentru părţile interesate.
(18)Ar trebui acordată prioritate măsurilor alternative, precum autoreglementarea din sector, în cazul în care o asemenea măsură este susceptibilă să genereze obiective strategice pe o cale mai rapidă sau mai puţin costisitoare decât cerinţele obligatorii. Măsurile legislative pot fi necesare atunci când forţele pieţei nu reuşesc să evolueze în direcţia corectă sau la o viteză acceptabilă.
(19)Autoreglementarea, inclusiv acordurile voluntare oferite ca angajamente unilaterale de către sectorul de producţie respectiv, poate asigura progresul rapid datorită punerii în aplicare imediate şi eficiente din punct de vedere al costurilor şi permite adaptarea flexibilă şi adecvată la opţiunile tehnice şi sensibilităţile pieţei.
(20)Pentru evaluarea acordurilor voluntare sau a altor măsuri de autoreglementare prezentate ca alternative la măsurile de punere în aplicare, ar trebui să fie disponibile informaţii cel puţin despre următoarele aspecte: libera participare, valoarea adăugată, reprezentativitate, obiective cuantificate şi eşalonate pe etape, implicarea societăţii civile, monitorizare şi raportare, eficienţă din punct de vedere al costurilor a administrării iniţiativei de autoreglementare, precum şi durabilitate.
(21)Comunicarea Comisiei din 17 februarie 2002, intitulată "Acordurile de mediu la nivel comunitar din cadrul Planului de acţiune pentru simplificarea şi ameliorarea mediului de reglementare" poate furniza orientări utile pentru a evalua autoreglementarea din sector în contextul prezentei directive.
(22)Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să încurajeze integrarea proiectării ecologice în întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) şi firme foarte mici. O astfel de integrare poate fi facilitată de larga disponibilitate a informaţiilor referitoare la durabilitatea produselor lor şi accesul uşor la acestea.
(23)Produsele cu impact energetic conforme cu cerinţele în materie de proiectare ecologică stabilite în măsurile de punere în aplicare a prezentei directive ar trebui să poarte marcajul "CE" şi informaţiile asociate, pentru a avea posibilitatea să fie introduse pe piaţa internă şi să circule liber. Pentru a reduce impactul asupra mediului al produselor cu impact energetic reglementate şi a asigura concurenţa loială, este necesară aplicarea strictă a măsurilor de punere în aplicare.
(24)Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare şi planul de lucru, Comisia ar trebui să consulte reprezentanţii statelor membre, precum şi părţile interesate implicate în grupa de produse, cum sunt sectorul de producţie, inclusiv IMM-urile şi industria meşteşugărească, sindicatele, comercianţii, detailiştii, importatorii, grupurile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori.
(25)Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare legislaţia internă existentă în materie de mediu, în special referitoare la substanţele toxice, despre care statele membre au arătat că ele consideră că ar trebui păstrată, fără să reducă nivelurile de protecţie existente şi justificate în statele membre.
(26)Este necesar să se acorde atenţie modulelor şi normelor destinate folosirii în directivele de armonizare tehnică stabilite prin Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (1).
(1)JO L 218, 13.8.2008, p. 82.
(27)Autorităţile de supraveghere ar trebui să facă schimb de informaţii despre dispoziţiile prevăzute în domeniul de aplicare a prezentei directive în vederea optimizării supravegherii pieţei, ţinând seama de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor (1). Această cooperare ar trebui să folosească la maxim mijloacele electronice de comunicare şi programele comunitare relevante. Ar trebui facilitat schimbul de informaţii despre performanţa de mediu pe durata ciclului de viaţă şi despre realizarea unor soluţii de proiectare. Acumularea şi difuzarea cunoştinţelor generate în efortul de proiectare ecologică al producătorilor reprezintă unul dintre beneficiile esenţiale ale prezentei directive.
(1)JO L 218, 13.8.2008, p. 30.
(28)Un organism competent este, de regulă, un organism public sau privat desemnat de autorităţile publice şi care prezintă garanţiile necesare de imparţialitate şi disponibilitate a expertizei tehnice necesare pentru verificarea produsului din punct de vedere al conformităţii acestuia cu măsurile de punere în aplicare relevante.
(29)Luând act de importanţa evitării neconformităţii, statele membre ar trebui să se asigure că mijloacele necesare pentru supravegherea eficientă a pieţei sunt disponibile.
(30)În ceea ce priveşte formarea şi informarea în materie de proiectare ecologică în cazul IMM-urilor, poate fi oportun să se ţină seama de activităţile complementare.
(31)Este în interesul funcţionării pieţei interne să existe standarde care au fost armonizate la nivel comunitar. Odată ce trimiterea la un astfel de standard a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conformitatea cu aceasta ar trebui să dea naştere prezumţiei de conformitate cu cerinţele corespunzătoare stabilite în măsurile de aplicare adoptate în temeiul prezentei directive, deşi ar trebui permise şi alte mijloace de demonstrare a acestei conformităţi.
(32)Unul dintre principalele roluri ale standardelor armonizate ar trebui să fie acela de a ajuta producătorii să execute măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentei directive. Astfel de standarde pot fi esenţiale în stabilirea metodelor de măsurare şi încercare. În cazul cerinţelor generale în materie de proiectare ecologică, standardele armonizate pot contribui în mod considerabil la orientarea producătorilor cu privire la stabilirea profilului ecologic al produselor lor în conformitate cu cerinţele măsurii de punere în aplicare corespunzătoare. Aceste standarde ar trebui să indice clar relaţia dintre clauzele lor şi cerinţele vizate. Scopul standardelor armonizate nu ar trebui să fie fixarea unor limite pentru caracteristicile de mediu.
(33)În sensul definiţiilor folosite în prezenta directivă, este utilă trimiterea la standardele internaţionale relevante, precum ISO 14040.
(34)Prezenta directivă este în conformitate cu anumite principii de aplicare a noii abordări din Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare a armonizării tehnice şi a standardizării (2) şi a modului de a face trimitere la standardele europene armonizate. Rezoluţia Consiliului din 28 octombrie 1999 privind rolul standardizării în Europa (3) a recomandat Comisiei să examineze dacă principiul Noii Abordări poate sau nu să fie extins la sectoare încă nereglementate ca mijloc de ameliorare şi simplificare a legislaţiei atunci când este posibil.
(2)JO C 136, 4.6.1985, p. 1.
(3)JO C 141, 19.5.2000, p. 1.
(35)Prezenta directivă vine în completarea instrumentelor comunitare existente, precum Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse la aparatele de uz casnic (4), Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (5), Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (6), Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice (7) şi Directiva 2006/121/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 de modificare a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase pentru a o adapta la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) şi de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (8) şi Regulamentul (CE) nr. 106/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind programul comunitar de etichetare în materie de eficienţă energetică a echipamentelor de birou (9). Sinergia între prezenta directivă şi instrumentele comunitare existente ar trebui să contribuie la creşterea impacturilor respective şi la formularea unor cerinţe coerente pentru a fi aplicate de către producători.
(4)JO L 297, 13.10.1992, p. 16.
(5)JO L 237, 21.9.2000, p. 1.
(6)JO L 37, 13.2.2003, p. 24.
(7)JO L 37, 13.2.2003, p. 19.
(8)JO L 396, 30.12.2006, p. 1.
(9)JO L 39, 13.2.2008, p. 1.
(351)(35a)Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor (*) solicită statelor membre să stabilească cerinţe de performanţă energetică pentru elementele de clădiri care fac parte din anvelopa clădirii şi cerinţele de sistem referitoare la performanţa energetică globală, instalarea adecvată şi dimensionarea corespunzătoare, ajustarea şi controlul sistemelor tehnice de construcţii care sunt instalate în clădirile existente. Aceste cerinţe pot, în anumite situaţii şi în conformitate cu obiectivele prezentei directive, să limiteze instalarea de produse cu impact energetic care se conformează la prezenta directivă şi la măsurile de punere în aplicare a acesteia, cu condiţia ca astfel de cerinţe să nu reprezinte o barieră de piaţă nejustificată.
(*)JO L 153, 18.6.2010, p. 13.
(36)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(37)Comisia ar trebui să fie împuternicită, în special, să modifice sau să abroge Directivele 92/42/CEE (2) şi 96/57/CE (3) ale Consiliului, şi 2000/55/CE (4) a Parlamentului European şi a Consiliului. Această modificare sau abrogare trebuie să fie adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(2)JO L 167, 22.6.1992, p. 17.
(3)JO L 236, 18.9.1996, p. 36.
(4)JO L 279, 1.11.2000, p. 33
(38)De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare care stabilesc cerinţe în materie de proiectare ecologică pentru anumite produse cu impact energetic, inclusiv introducerea unor măsuri de punere în aplicare în perioada de tranziţie şi inclusiv, după caz, prevederi privind echilibrarea diverselor aspecte legate de mediu. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(39)Pe baza experienţei acumulate prin aplicarea prezentei directive, a Directivei 2005/32/CE şi a măsurilor de punere în aplicare, Comisia ar trebui să revizuiască funcţionarea, metodele şi eficienţa prezentei directive şi să evalueze adecvarea extinderii domeniului de aplicare dincolo de produsele cu impact energetic. În cadrul respectiv, Comisia ar trebui să consulte reprezentanţii statelor membre, precum şi părţile interesate implicate.
(40)Statele membre ar trebui să stabilească sancţiunile aplicabile în eventualitatea încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Aceste sancţiuni ar trebui să fie eficiente, proporţionate şi de descurajare.
(41)Deoarece obiectivul prezentei directive şi anume asigurarea funcţionării pieţei interne prin introducerea obligaţiei ca produsele să atingă un nivel corespunzător de performanţă de mediu nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre individuale şi, în consecinţă, date fiind dimensiunile şi efectele, acesta poate să fie mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii prevăzut în articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(42)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în legislaţia naţională se limitează la dispoziţiile care constituie o modificare de fond în raport cu Directiva 2005/32/CE. Obligaţia de a transpune dispoziţiile nemodificate decurge din Directiva 2005/32/CE.
(43)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislaţia naţională a directivelor menţionate de anexa IX partea B.
(44)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional pentru o legiferare mai bună (5), statele membre sunt încurajate să elaboreze, în interes propriu şi în interesul Comunităţii, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corelaţia între directive şi măsurile de transpunere şi să le publice,
(5)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectul şi domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă instituie un cadru pentru stabilirea cerinţelor comunitare în materie de proiectare ecologică pentru produsele cu impact energetic, în scopul asigurării liberei circulaţii a acestor produse pe piaţa internă.
(2)Prezenta directivă prevede stabilirea cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească produsele cu impact energetic reglementate prin măsurile de punere în aplicare pentru a fi introduse pe piaţa internă şi/sau puse în funcţiune. Aceasta contribuie la dezvoltarea durabilă prin creşterea eficienţei energetice şi a nivelului de protecţie a mediului, contribuind totodată la creşterea siguranţei alimentării cu energie.
(3)Prezenta directivă nu se aplică pentru mijloacele de transport destinate persoanelor şi bunurilor.
(4)Prezenta directivă şi măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia nu aduc atingere legislaţiei comunitare în materie de gestionare a deşeurilor şi legislaţiei comunitare privind substanţele chimice, inclusiv legislaţia privind gazele fluorurate cu efect de seră.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."produs cu impact energetic" ("produs") înseamnă orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării sale şi care este introdus pe piaţă şi/sau pus în funcţiune şi include piese destinate încorporării în produse cu impact energetic reglementate de prezenta directivă care sunt introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese izolate pentru utilizatori finali şi a căror performanţă de mediu poate fi evaluată separat;
2."componente şi subansambluri" înseamnă piese destinate încorporării în produse şi care nu sunt introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune ca piese izolate pentru utilizatori finali sau a căror performanţă de mediu nu poate fi evaluată separat;
3."măsuri de punere în aplicare" înseamnă dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei directive de stabilire a cerinţelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;
4."introducere pe piaţă" înseamnă punerea la dispoziţie a unui produs pentru prima dată pe piaţa comunitară în vederea distribuirii sau folosirii acestuia în cadrul Comunităţii fie contra cost, fie gratuit şi indiferent de tehnica de vânzare;
5."punere în funcţiune" înseamnă folosirea pentru prima dată a unui produs pentru scopul prevăzut de către un utilizator final din Comunitate;
6."producător" înseamnă persoana fizică sau juridică care produce produse reglementate de prezenta directivă şi este răspunzătoare de conformitatea acestora cu prezenta directivă în vederea introducerii lor pe piaţă şi/sau punerii în funcţiune în numele producătorului sau al mărcii sale comerciale ori în uzul propriu al producătorului. În absenţa unui producător în sensul definiţiei de la prima teză sau al unui importator în sensul definiţiei de la punctul 8, este considerată producător orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piaţă şi/sau pune în funcţiune produse reglementate de prezenta directivă;
7."reprezentant autorizat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care a primit din partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele acestuia toate sau o parte din obligaţiile şi formalităţile legate de prezenta directivă;
8."importator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care, în cadrul activităţii sale profesionale, introduce pe piaţa comunitară un produs dintr-o ţară terţă;
9."materiale" înseamnă toate materialele folosite pe durata ciclului de viaţă al unui produs;
10."proiectarea produsului" înseamnă setul de procese care transformă cerinţele legale, tehnice, de securitate, funcţionale, de piaţă sau de alt tip pentru un produs în specificaţii tehnice pe care acesta trebuie să le îndeplinească;
11."caracteristică de mediu" înseamnă un element sau o funcţiune a unui produs care poate interacţiona cu mediul pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
12."impact asupra mediului" înseamnă orice modificare adusă mediului provenită, în întregime sau parţial, de la un produs pe durata ciclului de viaţă al acestuia;
13."ciclu de viaţă" înseamnă stadiile consecutive şi interdependente ale unui produs de la folosirea materiei prime până la eliminarea finală a acestuia;
14."refolosire" înseamnă orice operaţie prin care un produs sau componentele sale, ajungând la sfârşitul primei utilizări, sunt folosite pentru acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv folosirea continuată a unui produs care este returnat la un punct de colectare, un distribuitor, o întreprindere de reciclare sau un producător, precum şi refolosirea unui produs în urma recondiţionării;
15."reciclare" înseamnă reprelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor în scopul iniţial sau în alte scopuri, dar exclusiv recuperarea energiei;
16."recuperarea energiei" înseamnă folosirea deşeurilor combustibile ca mijloace de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperarea căldurii;
17."recuperare" înseamnă oricare dintre operaţiile aplicabile prevăzute în anexa II B din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile (1);
(1)JO L 114, 27.4.2006, p. 9.
18."deşeu" înseamnă orice substanţă sau obiect din categoriile stabilite în anexa I la Directiva 2006/12/CE pe care deţinătorul îl elimină sau intenţionează ori este obligat să îl elimine;
19."deşeu periculos" înseamnă orice deşeu care este reglementat de articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase (2);
(2)JO L 377, 31.12.1991, p. 20.
20."profil ecologic" înseamnă o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare relevantă în cazul unui produs, a intrărilor şi ieşirilor (precum materiale, emisii şi deşeuri) asociate cu un produs pe durata ciclului său de viaţă care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi sunt exprimate în cantităţi fizice care pot fi măsurate;
21."performanţă de mediu" a unui produs înseamnă rezultatele gestionării de către producător a caracteristicilor de mediu ale produsului, reflectate în documentaţia sa tehnică;
22."ameliorarea performanţei de mediu" înseamnă procesul de consolidare a performanţei de mediu a unui produs de-a lungul generaţiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate caracteristicile de mediu ale produsului în acelaşi timp;
23."proiectare ecologică" înseamnă integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui produs, în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu pe durata întregului ciclu de viaţă;
24."cerinţă în materie de proiectare ecologică" înseamnă orice cerinţă legată de un produs sau de proiectare a unui produs, destinată să îi îmbunătăţească performanţa de mediu sau orice cerinţă de furnizare a unor informaţii cu privire la caracteristicile de mediu ale unui produs;
25."cerinţă generală în materie de proiectare ecologică" înseamnă orice cerinţă în materie de proiectare ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui produs fără a fixa valori limită pentru anumite caracteristici de mediu;
26."cerinţă specifică în materie de proiectare ecologică" înseamnă o cerinţă în materie de proiectare ecologică cuantificată şi măsurabilă, legată de o anume caracteristică de mediu a unui produs, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizării calculat pentru o unitate dată de randament util;
27."standard armonizat" înseamnă o specificaţie tehnică adoptată de un organism de standardizare recunoscut, în cadrul unui mandat din partea Comisiei, în conformitate cu procedura stabilită de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice (1) în scopul elaborării unei cerinţe europene, conformitatea cu acesta nefiind imperativă.
(1)JO L 204, 21.7.1998, p. 37.
Art. 3: Introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune
(1)Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a se asigura că produsele reglementate de măsurile de punere în aplicare pot fi introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune numai dacă sunt conforme cu aceste măsuri şi poartă marcajul CE în conformitate cu articolul 5.
(2)
[textul din Art. 3, alin. (2) a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
(3)[textul din Art. 3, alin. (3) a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
(4)[textul din Art. 3, alin. (4) a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 4: Răspunderea importatorului
În cazul în care producătorul nu este rezident în Comunitate şi în absenţa unui reprezentant autorizat, importatorul are următoarele obligaţii:
(a)de a se asigura că produsul introdus pe piaţă sau pus în funcţiune se conformează prezentei directive şi măsurii de punere în aplicare relevante; şi
(b)de a păstra şi a face disponibile declaraţia de conformitate şi documentaţia tehnică.
Art. 5: Marcajul şi declaraţia de conformitate CE
(1)Înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unui produs reglementat de măsurile de punere în aplicare, se aplică un marcaj CE şi se emite o declaraţie de conformitate CE prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat garantează şi declară faptul că produsul se conformează tuturor dispoziţiilor relevante ale măsurilor de punere în aplicare corespunzătoare.
(2)Marcajul CE constă în iniţialele "CE", astfel cum sunt prezentate în anexa III.
(3)Declaraţia de conformitate CE conţine elementele specificate la anexa VI şi face trimitere la măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
(4)Este interzisă aplicarea pe un produs de marcaje susceptibile de a induce în eroare utilizatorii prin asociere cu înţelesul sau forma marcajului CE.
(5)Statele membre pot cere ca informaţiile furnizate în temeiul anexei I partea 2 să fie în limba (limbile) lor oficială (oficiale) atunci când produsul ajunge la utilizatorul final.
Statele membre autorizează, de asemenea, furnizarea acestor informaţii în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii.
În aplicarea primului paragraf, statele membre iau în considerare în special următoarele:
a)dacă informaţiile pot fi furnizate prin simboluri armonizate sau coduri recunoscute sau alte măsuri; şi
b)tipul de utilizator anticipat pentru produs şi natura informaţiilor care urmează să fie furnizate.
Art. 6:
[textul din Art. 6 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 7:
[textul din Art. 7 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 8: Evaluarea conformităţii
(1)Înainte de a introduce pe piaţă şi/sau a pune în funcţiune un produs reglementat de măsurile de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat asigură efectuarea unei evaluări a conformităţii produsului cu toate cerinţele relevante din măsura de punere în aplicare relevantă.
(2)Procedurile de evaluare a conformităţii se specifică în măsurile de punere în aplicare şi permit producătorului să aleagă între controlul intern al proiectării stabilit în anexa IV la prezenta directivă şi sistemul de management stabilit în anexa V la prezenta directivă. Atunci când există o justificare temeinică şi proporţională cu riscul, procedura de evaluare a conformităţii se alege dintre modulele relevante descrise în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE.
Atunci când un stat membru are indicii solide despre o neconformitate probabilă a unui produs, statul membru respectiv publică, în cel mai scurt timp, o evaluare motivată a conformităţii produsului, evaluare care poate fi efectuată de un organism competent, permiţând, dacă este cazul, aplicarea unei măsuri de corecţie în timp util.
În cazul în care un produs reglementat de măsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management ecologic şi audit (EMAS) (1) şi funcţia de proiectare face obiectul înregistrării, se presupune că sistemul de management al organizaţiei este conform cu cerinţele din anexa V la prezenta directivă.
(1)JO L 114, 24.4.2001, p. 1.
În cazul în care un produs reglementat de măsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie având un sistem de management care cuprinde funcţia de proiectare şi care este aplicat în conformitate cu standardele armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se presupune că acest sistem de management este conform cu cerinţele corespunzătoare din anexa V.
(3)După introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a unui produs reglementat de măsurile de punere în aplicare, producătorul sau reprezentantul său autorizat păstrează documentele relevante privind evaluarea conformităţii efectuată şi declaraţiile de conformitate disponibile pentru inspecţie de către statele membre pentru o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat ultimul produs de acest tip.
Documentele relevante sunt puse la dispoziţie în termen de 10 zile de la primirea unei solicitări din partea autorităţii competente a unui stat membru.
(4)Documentele privind evaluarea conformităţii şi declaraţia de conformitate CE menţionate la articolul 5 se redactează într-una din limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene.
Art. 9: Prezumţia de conformitate
(1)[textul din Art. 9, alin. (1) a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
(2)[textul din Art. 9, alin. (2) a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
(3)Se presupune că produsele cărora li s-a acordat eticheta ecologică a Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 sunt conforme cu cerinţele în materie de proiectare ecologică din măsura de punere în aplicare relevantă, în măsura în care eticheta ecologică respectă aceste cerinţe.
(4)[textul din Art. 9, alin. (4) a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 10: Standarde armonizate
(1)Statele membre se asigură, în măsura în care acest lucru este posibil, că sunt luate măsurile adecvate pentru a face posibilă consultarea părţilor interesate la nivel naţional asupra procesului de elaborare şi monitorizare a standardelor armonizate.
(2)Atunci când un stat membru sau Comisia consideră că standardele armonizate a căror aplicare se presupune că satisface dispoziţiile specifice ale unei măsuri de punere în aplicare corespunzătoare nu satisfac pe deplin acele dispoziţii, statul membru respectiv sau Comisia informează în acest sens comitetul permanent înfiinţat prin articolul 5 din Directiva 98/34/CE, prezentând motivele. Comitetul îşi dă avizul în regim de urgenţă.
(3)Având în vedere avizul comitetului, Comisia decide să publice, să nu publice, să publice cu restricţii, să menţină sau să retragă trimiterile la standardele armonizate vizate din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(4)Comisia informează organismul european de standardizare şi, după caz, emite un nou mandat în vederea revizuirii standardelor armonizate respective.
Art. 11: Cerinţe pentru componente şi subansambluri
Măsurile de punere în aplicare pot să oblige producătorii sau reprezentanţii autorizaţi ai acestora care introduc pe piaţă şi/sau pun în funcţiune componente şi subansambluri să furnizeze producătorului unui produs reglementat de măsurile de punere în aplicare informaţiile relevante privind compoziţia materialelor, precum şi consumurile de energie, materiale şi/sau resurse ale acestor componente şi subansambluri.
Art. 12:
[textul din Art. 12 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 13:
[textul din Art. 13 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 14: Informaţii pentru consumatori
În conformitate cu dispoziţia de aplicare relevantă, producătorii se asigură, în forma pe care o consideră adecvată, că furnizează consumatorilor de produse următoarele:
(a)informaţiile necesare despre rolul pe care îl pot avea aceştia în folosirea durabilă a produsului; şi
(b)profilul ecologic al produsului şi beneficiile proiectării ecologice, în cazul în care măsurile de punere în aplicare solicită aceasta.
Art. 15: Măsuri de punere în aplicare
(1)În cazul în care un produs îndeplineşte criteriile enumerate la alineatul (2) din prezentul articol, acesta este reglementat de o dispoziţie de punere în aplicare sau de o măsură de autoreglementare în conformitate cu alineatul (3) litera (b) din prezentul articol. Aceste dispoziţii de punere în aplicare destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 19 alineatul (3).
(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt următoarele:
a)produsul reprezintă un volum semnificativ de vânzări şi schimburi comerciale, cu titlu indicativ peste 200 000 de unităţi anual în cadrul Comunităţii, conform celor mai recente cifre disponibile;
b)luând în considerare cantităţile introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune, produsul are un impact semnificativ asupra mediului în cadrul Comunităţii în sensul priorităţilor comunitare strategice stabilite de Decizia nr. 1600/2002/CE; şi
c)produsul prezintă un potenţial semnificativ de ameliorare în ceea ce priveşte impactul asupra mediului fără să antreneze costuri excesive, ţinând seama în special de:
(i)absenţa unei alte legislaţii comunitare relevante sau de eşecul forţelor pieţei de a rezolva problema în mod adecvat; şi
(ii)o mare disparitate între performanţele de mediu ale produselor disponibile pe piaţă şi care au o funcţionalitate echivalentă.
(3)La elaborarea unui proiect de măsură de punere în aplicare, Comisia ţine seama de opiniile exprimate de comitetul menţionat la articolul 19 alineatul (1), precum şi de:
a)priorităţile comunitare de mediu, cum ar fi cele stabilite de Decizia nr. 1600/2002/CE sau de Programul European al Comisiei în domeniul schimbărilor climatice; şi
b)legislaţia comunitară şi măsurile de autoreglementare relevante, precum acordurile voluntare prin care, în urma unei evaluări în conformitate cu articolul 17, se apreciază că pot fi realizate obiectivele strategice mai rapid sau mai puţin costisitor decât cerinţele obligatorii.
(4)La elaborarea proiectului unei dispoziţii de punere în aplicare, Comisia:
a)ia în considerare ciclul de viaţă al produsului şi toate caracteristicile sale de mediu semnificative, inter alia, randamentul energetic. Gradul de detaliu al analizei caracteristicilor de mediu şi al potenţialului de ameliorare al acestora este proporţional cu semnificaţia lor. Adoptarea cerinţelor în materie de proiectare ecologică privind caracteristicile de mediu semnificative ale unui produs nu trebuie să fie întârziată nejustificat de incertitudinile legate de alte caracteristici;
b)efectuează o evaluare care ia în considerare impactul asupra mediului, consumatorilor şi producătorilor, inclusiv IMM-uri, în termeni de competitivitate, inclusiv în legătură cu pieţele din afara Comunităţii, inovaţie, acces pe piaţă şi costuri şi beneficii;
c)ţine seama de legislaţia internă de mediu pe care statele membre o consideră relevantă;
d)procedează la consultarea corespunzătoare a părţilor interesate;
e)elaborează un memorandum explicativ al proiectului de măsură de punere în aplicare pe baza evaluării menţionate la litera (b); şi
f)fixează data (datele) de punere în aplicare, orice dispoziţii sau perioade tranzitorii sau eşalonate pe etape, ţinând seama în special de posibilele impacturi asupra IMM-urilor sau unor grupe specifice de produse fabricate cu precădere de IMM-uri.
(5)Măsurile de punere în aplicare îndeplinesc toate criteriile următoare:
a)nu există impact negativ semnificativ asupra funcţionalităţii produsului din perspectiva utilizatorului;
b)nu sunt afectate negativ sănătatea, securitatea şi mediul;
c)nu există impact negativ semnificativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce priveşte preţul de cumpărare şi costurile legate de ciclul de viaţă al produsului;
d)nu există impact negativ semnificativ asupra competitivităţii sectorului de producţie;
e)în principiu, fixarea unei cerinţe în materie de proiectare ecologică nu impune producătorilor, pe cale de consecinţă, introducerea unei tehnologii brevetate; şi
f)producătorilor nu li se impune nicio sarcină administrativă excesivă.
(6)Măsurile de punere în aplicare stabilesc cerinţele în materie de proiectare ecologică în conformitate cu anexa I şi/sau anexa II.
Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică se introduc pentru caracteristici de mediu selectate, care au un impact semnificativ asupra mediului.
Măsurile de punere în aplicare pot, de asemenea, să stabilească faptul că nicio cerinţă în materie de proiectare ecologică nu este necesară pentru anumiţi parametri specificaţi menţionaţi în anexa I partea 1.
(7)Cerinţele se formulează astfel încât să garanteze că autorităţile de supraveghere a pieţei pot să verifice conformitatea produsului cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare. Măsura de punere în aplicare precizează dacă verificarea poate fi efectuată direct pe produs sau pe baza documentaţiei tehnice.
(8)Măsurile de punere în aplicare cuprind elementele enumerate în anexa VII.
(9)Studiile şi analizele relevante folosite de Comisie la elaborarea măsurilor de punere în aplicare trebuie puse la dispoziţia publicului, ţinând seama în special de uşurinţa accesului şi utilizarea în cazul unor IMM-uri interesate.
(10)Atunci când este oportun, o măsură de punere în aplicare care stabileşte cerinţe de proiectare ecologică conţine dispoziţii privind echilibrarea diverselor aspecte legate de mediu. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 19 alineatul (3).
Art. 16:
[textul din Art. 16 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 17:
[textul din Art. 17 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 18: Forumul consultativ
Comisia se asigură că, în desfăşurarea activităţilor sale, respectă, pentru fiecare măsură de punere în aplicare, o participare echilibrată a reprezentanţilor statelor membre şi a tuturor părţilor interesate care au legătură cu produsul sau grupa de produse în cauză, cum sunt sectorul de producţie, inclusiv IMM-urile şi industria meşteşugărească, sindicatele, comercianţii, detailiştii, importatorii, grupurile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori. Părţile contribuie în special la definirea şi la revizuirea măsurilor de punere în aplicare, la examinarea eficienţei mecanismelor de supraveghere a pieţei înfiinţate şi la evaluarea acordurilor voluntare şi a altor măsuri de autoreglementare. Părţile se reunesc în cadrul unui forum consultativ. Regulamentul de procedură al forumului este stabilit de Comisie.
Art. 19: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un comitet.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile de la articolul 8 din aceasta.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 20: Sancţiuni
Statele membre stabilesc normele care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute sunt efective, proporţionate şi de descurajare, ţinând seama de gradul de neconformitate şi numărul de unităţi de produse neconforme introduse pe piaţa comunitară. Comisiei îi sunt notificate aceste dispoziţii de către statele membre până la 20 noiembrie 2010 şi, în cel mai scurt timp, orice modificare ulterioară a acestora.
Art. 21:
[textul din Art. 21 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 22:
[textul din Art. 22 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 23:
[textul din Art. 23 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 24:
[textul din Art. 24 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 25:
[textul din Art. 25 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Art. 26:
[textul din Art. 26 a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
-****-
Adoptată la Strasbourg, 21 octombrie 2009.
Pentru Parlamentul European Preşedintele J. BUZEK C. Pentru Consiliu Preşedintele MALMSTROM |
ANEXA I:Metoda de stabilire a cerinţelor generale în materie de proiectare ecologică
[menţionată la articolul 15 alineatul (6)]
Cerinţele generale în materie de proiectare ecologică au scopul de a îmbunătăţi performanţa ecologică a produselor, axându-se pe caracteristicile de mediu semnificative ale acestora, fără să stabilească valori limită. Metoda menţionată în prezenta anexă trebuie să se aplice atunci când nu este oportună stabilirea unor valori limită pentru grupa de produse supusă examinării. La elaborarea proiectului unei măsuri de punere în aplicare ce urmează să fie prezentat comitetului menţionat la articolul 19 alineatul (1), Comisia trebuie să identifice caracteristicile de mediu semnificative care trebuie să fie precizate în măsura de punere în aplicare.
La elaborarea măsurilor de punere în aplicare de stabilire a cerinţelor generale de proiectare ecologică în temeiul articolului 15, Comisia trebuie să identifice, în funcţie de produsul reglementat de măsura de punere în aplicare, parametrii relevanţi de proiectare ecologică dintre cei enumeraţi în partea 1, cerinţele în materie de furnizare a informaţiilor dintre cele enumerate în partea 2 şi cerinţele aplicabile producătorului enumerate în partea 3.
Partea 1:Parametri de proiectare ecologică pentru produse
1.1.În măsura în care se referă la proiectarea produsului, trebuie să se identifice acele caracteristici de mediu semnificative privind următoarele faze ale ciclului de viaţă al produsului:
(a)alegerea şi utilizarea materiei prime;
(b)fabricare;
(c)ambalare, transport şi distribuţie;
(d)instalare şi întreţinere;
(e)utilizare; şi
(f)sfârşitul vieţii, semnificând starea unui produs ajuns la termenul primei utilizări până la eliminarea finală.
1.2.Pentru fiecare fază, trebuie evaluate următoarele caracteristici de mediu, după caz:
(a)consumul prevăzut de materiale, energie şi alte resurse, cum ar fi apa dulce;
(b)emisiile anticipate, în aer, apă sau sol;
(c)poluarea anticipată, prin efecte fizice, cum ar fi zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, câmpurile electromagnetice;
(d)generarea de deşeuri prevăzută; şi
(e)posibilităţi de refolosire, reciclare şi recuperare a materialelor şi/sau a energiei, luând în considerare Directiva 2002/96/CE.
1.3.În mod deosebit, următorii parametri, completaţi cu alţii, după caz, trebuie să fie folosiţi în special pentru a evalua potenţialul de ameliorare a caracteristicilor de mediu menţionate la punctul 1.2:
(a)greutatea şi volumul produsului;
(b)folosirea materialelor rezultate din activităţi de reciclare;
(c)consumul de energie, apă şi alte resurse pe durata ciclului de viaţă;
(d)folosirea substanţelor clasificate ca periculoase pentru sănătate şi/sau mediu în conformitate cu Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (1) şi luând în considerare legislaţia în materie de comercializare şi folosire a unor substanţe specifice, cum ar fi Directiva Consiliului 76/769/CEE din 27 iulie 1976 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate periculoase (2) sau Directiva 2002/95/CE;
(1)JO 196, 16.8.1967, p. 1.
(2)JO L 262, 27.9.1976, p. 201.
(e)cantitatea şi natura consumabilelor necesare pentru o funcţionare şi o întreţinere corespunzătoare;
(f)refolosirea şi reciclarea cu uşurinţă exprimate prin: numărul materialelor şi componentelor folosite, folosirea de componente standardizate, timpul necesar pentru dezasamblare, complexitatea uneltelor necesare pentru dezasamblare, folosirea standardelor de codificare a componentelor şi materialelor pentru identificarea componentelor şi materialelor adecvate pentru refolosire şi reciclare (inclusiv marcarea pieselor din mase plastice în conformitate cu standardele ISO), folosirea materialelor uşor reciclabile, accesul facil la componente şi materiale valoroase reciclabile şi alte componente şi materiale reciclabile; accesul facil la componente şi materiale care conţin substanţe periculoase;
(g)încorporarea unor componente uzate;
(h)evitarea soluţiilor tehnice care sunt în detrimentul refolosirii şi reciclării componentelor şi aparatelor în întregime;
(i)prelungirea duratei de viaţă exprimată prin: durata de viaţă minimă garantată, perioada minimă de disponibilitate a pieselor de schimb, construcţie modulară, capacitate de îmbunătăţire şi posibilitate de a suporta reparaţii;
(j)cantităţi de deşeuri generate şi cantităţi de deşeuri periculoase generate;
(k)emisii atmosferice (gaze cu efect de seră, agenţi acidifianţi, compuşi organici volatili, substanţe care atacă stratul de ozon, poluanţi organici persistenţi, metale grele, materii în particule fine şi în suspensie) fără a aduce atingere Directivei 97/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1997 de apropiere legislativă a statelor membre cu privire la măsurile împotriva emisiei de poluanţi gazoşi şi de pulberi provenind de la motoarele cu combustie internă care urmează să fie instalate pe maşinile fără destinaţie rutieră (3);
(3)JO L 59, 27.2.1998, p. 1.
(l)emisii în apă (metale grele, substanţe cu efecte adverse asupra balanţei de oxigen, poluanţi organici persistenţi); şi
(m)emisii în sol (în special scurgeri şi împrăştieri de substanţe periculoase în faza de utilizare a produsului şi potenţialul de percolare bazică la eliminarea ca deşeu).
Partea 2:Cerinţe privind furnizarea de informaţii
Măsurile de punere în aplicare pot obliga producătorul la furnizarea de informaţii care pot influenţa modul de manipulare, folosire sau reciclare a produsului de alte părţi în afara producătorului. Aceste informaţii cuprind, după caz:
(a)informaţii de la proiectant privind procesul de fabricare;
(b)informaţii pentru consumatori despre performanţa şi caracteristicile de mediu semnificative ale produsului, însoţind produsul atunci când este introdus pe piaţă, pentru a permite consumatorilor să compare aceste caracteristici ale produselor;
(c)informaţii pentru consumatori privind instalarea, utilizarea şi întreţinerea produsului pentru a reduce la minim impactul său asupra mediului şi a asigura o durată optimă de viaţă, precum şi despre cum să returneze produsul la sfârşitul vieţii şi, după caz, informaţii despre perioada de disponibilitate a pieselor de schimb şi posibilităţile de îmbunătăţire a produselor; şi
(d)informaţii destinate instalaţiilor de tratare privind dezasamblarea, reciclarea sau eliminarea la sfârşitul vieţii. Ori de câte ori este posibil, informaţiile ar trebui prezentate chiar pe produs.
Aceste informaţii trebuie să ţină seama de obligaţiile aplicabile în temeiul altor legislaţii comunitare, precum Directiva 2002/96/CE.
Partea 3:Cerinţe pentru producător
1.La abordarea caracteristicilor de mediu identificate în măsura de punere în aplicare ca putând fi influenţate în mod substanţial de proiectarea produsului, producătorii produselor trebuie să efectueze o evaluare a modelului de produs pe durata ciclului său de viaţă, pe baza unor ipoteze realiste despre condiţiile şi scopurile normale de utilizare. Pot fi examinate şi alte caracteristici de mediu pe bază de voluntariat.
Pe baza acestei evaluări, producătorii trebuie să stabilească profilul ecologic al produsului. Acesta se bazează pe caracteristicile de mediu relevante ale produsului şi pe intrările/ieşirile de-a lungul ciclului de viaţă, exprimate în cantităţi fizice măsurabile.
2.Producătorii trebuie să folosească această procedură pentru a evalua soluţii alternative de proiectare şi performanţa de mediu realizată prin raportare la criterii de referinţă.
Criteriile de referinţă trebuie să fie identificate de către Comisie în dispoziţia de aplicare pe baza informaţiilor culese în perioada elaborării dispoziţiei.
Alegerea unei anumite soluţii de proiectare trebuie să reprezinte un echilibru rezonabil între diferitele caracteristici de mediu şi între caracteristicile de mediu şi alte considerente relevante, cum sunt sănătatea şi siguranţa, cerinţele tehnice în materie de funcţionalitate, calitate şi performanţă şi aspectele economice, inclusiv costurile de fabricaţie şi valoarea de piaţă, respectând în acelaşi timp întreaga legislaţie aplicabilă.
ANEXA II:Metoda de stabilire a cerinţelor specifice în materie de proiectare ecologică
[menţionată la articolul 15 alineatul (6)]
Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologică urmăresc să îmbunătăţească o anumită caracteristică de mediu a produsului. Ele pot lua forma unor cerinţe de consum redus al unei resurse, cum ar fi o limită de folosire a unei resurse în diferite stadii ale ciclului de viaţă al unui produs, după caz (cum ar fi o limită pentru consumul de apă în faza de folosire sau a cantităţilor dintr-un material dat încorporat în produs sau o cerinţă privind cantităţile minime de material reciclat).
La elaborarea măsurilor de punere în aplicare de stabilire a cerinţelor generale de proiectare ecologică în temeiul articolului 15, Comisia trebuie să identifice, în funcţie de produsul reglementat de măsura de punere în aplicare, parametrii de proiectare ecologică relevanţi dintre cei menţionaţi în anexa I partea 1 şi să fixeze nivelurile acestor cerinţe în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 19 alineatul (2), după cum urmează:
1.O analiză tehnică, de mediu şi economică trebuie să selecteze un număr de modele reprezentative ale produsului în cauză aflate pe piaţă şi să identifice opţiunile tehnice de ameliorare a performanţei de mediu a produsului, fără să piardă din vedere viabilitatea economică a opţiunilor şi evitând orice pierdere semnificativă de performanţă sau de utilitate pentru consumatori.
Analiza tehnică, de mediu şi economică trebuie să identifice, de asemenea, pentru caracteristicile de mediu luate în discuţie, produsele şi tehnologiile cu cele mai bune performanţe, disponibile pe piaţă.
Performanţele produselor disponibile pe pieţele internaţionale şi criteriile de referinţă fixate în legislaţiile altor ţări trebuie luate în considerare pe parcursul analizei, precum şi la fixarea cerinţelor.
Pe baza acestei analize şi luând în considerare fezabilitatea economică şi tehnică, precum şi potenţialul de ameliorare, trebuie să se ia măsuri concrete în vederea reducerii la minim a impactului produsului asupra mediului.
În ceea ce priveşte consumul de energie în faza de folosire, nivelul randamentului energetic sau al consumului trebuie să se fixeze urmărind costul minim pe ciclu de viaţă la utilizatorul final pentru modelele de produse reprezentative, ţinând seama de consecinţele asupra altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe ciclu de viaţă foloseşte o rată reală de actualizare, obţinută pe baza datelor furnizate de Banca Centrală Europeană şi o durată de viaţă realistă pentru produs; se bazează pe suma variaţiilor preţului de cumpărare (rezultat din variaţiile costurilor industriale) şi ale cheltuielilor de exploatare, rezultate din niveluri diferite ale opţiunilor de ameliorare tehnică, actualizate pe ciclul de viaţă al modelelor reprezentative de produse vizate. Cheltuielile de exploatare acoperă în primul rând consumul de energie şi cheltuielile suplimentare cu alte resurse (cum sunt apa sau detergenţii).
Trebuie să se efectueze o analiză de senzitivitate care să includă factorii relevanţi (cum sunt preţul energiei sau al altei resurse, costul materiei prime sau costurile de producţie, rata de actualizare) şi, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a verifica dacă există schimbări semnificative şi dacă sunt fiabile concluziile generale. Cerinţa se adaptează în consecinţă.
O metodologie similară poate fi aplicată şi altor resurse, cum ar fi apa.
2.Pentru elaborarea analizelor tehnice, de mediu şi economice se pot folosi informaţii disponibile în cadrul altor activităţi comunitare.
Pot fi, de asemenea, folosite informaţii disponibile din programele existente aplicate în alte părţi ale lumii pentru a fixa cerinţe specifice în materie de proiectare ecologică a produselor comercializate cu parteneri economici ai Uniunii Europene.
3.Data intrării în vigoare a cerinţei trebuie să ţină seama de ciclul de reproiectare a produsului.
ANEXA III:
[textul din anexa III a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
ANEXA IV:Controlul intern al proiectării
[menţionat la articolul 8 alineatul (2)]
1.Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat care îndeplinesc obligaţiile stabilite la punctul 2 se asigură şi declară că produsul îndeplineşte cerinţele relevante din măsura de punere în aplicare corespunzătoare. Declaraţia de conformitate CE poate reglementa unul sau mai multe produse şi trebuie păstrată de producător.
2.Producătorul întocmeşte un dosar cu documentaţie tehnică, făcând posibilă o evaluare a conformităţii produsului cu cerinţele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
Documentaţia trebuie să cuprindă în special:
(a)o descriere generală a produsului şi a utilizării prevăzute a acestuia;
(b)rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante efectuate de producător şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de proiectare a produsului;
(c)profilul ecologic, dacă este cerut de măsura de punere în aplicare;
(d)elemente ale specificaţiei de proiectare a produsului referitoare la aspecte legate de proiectarea ecologică a produsului;
(e)o listă a standardelor adecvate menţionate la articolul 10, aplicate integral sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate în vederea îndeplinirii cerinţelor din măsura de punere în aplicare relevantă, atunci când standardele menţionate la articolul 10 nu au fost aplicate sau atunci când respectivele standarde nu reglementează în întregime cerinţele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare;
(f)un exemplar din informaţiile privind aspectele de proiectare ecologică a produsului furnizate în conformitate cu cerinţele specificate în anexa I partea 2; şi
(g)rezultatele măsurătorilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor măsurători în raport cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite prin măsura de punere în aplicare relevantă.
3.Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsul este fabricat în conformitate cu specificaţiile de proiectare menţionate la punctul 2 şi cu cerinţele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
ANEXA V:Sistemul de management pentru evaluarea conformităţii
[menţionat la articolul 8 alineatul (2)]
1.Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile de la punctul 2 se asigură şi declară că produsul îndeplineşte cerinţele măsurii de punere în aplicare corespunzătoare. Declaraţia de conformitate CE poate reglementa unul sau mai multe produse şi trebuie păstrată de producător.
2.Se poate folosi un sistem de management pentru evaluarea conformităţii unui produs cu condiţia ca producătorul să aplice elementele legate de mediu specificate la punctul 3.
3.Elemente legate de mediu ale sistemului de management
Acest punct specifică elementele unui sistem de management şi procedurile prin care producătorul poate demonstra că produsul se conformează cerinţelor cuprinse în măsura de punere în aplicare corespunzătoare.
3.1.Politica privind performanţa de mediu a produsului
Producătorul trebuie să poată demonstra conformitatea cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare corespunzătoare. Producătorul trebuie, de asemenea, să poată asigura un cadru de stabilire şi revizuire a obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de mediu în vederea îmbunătăţirii performanţei generale de mediu a produsului.
Toate măsurile adoptate de producător pentru ameliorarea performanţei ecologice generale şi stabilirea profilului ecologic al unui produs, dacă acest lucru este cerut prin măsura de punere în aplicare corespunzătoare, prin proiectare şi fabricare, trebuie să fie documentate în mod sistematic şi ordonat, sub forma unor proceduri şi instrucţiuni scrise.
Aceste proceduri şi instrucţiuni trebuie să conţină, în special, o descriere adecvată a:
(a)listei de documente care trebuie pregătite pentru a demonstra conformitatea produsului şi - dacă este relevant - care trebuie prezentate;
(b)obiectivelor şi indicatorilor de performanţă de mediu ale produsului şi structurii organizaţionale, responsabilităţilor, competenţelor sistemului de management şi alocării resurselor în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi întreţinerea acestora;
(c)verificărilor şi încercărilor care urmează să fie efectuate după fabricare pentru a verifica performanţa produsului în raport cu indicatorii de performanţă de mediu;
(d)procedurilor de control al documentaţiei cerute şi de asigurare a actualizării acesteia; şi
(e)metodei de verificare a punerii în aplicare şi a eficienţei elementelor legate de mediu ale sistemului de management.
3.2.Planificarea
Producătorul trebuie să stabilească şi să menţină:
(a)procedurile de stabilire a profilului ecologic al produsului;
(b)obiective şi indicatori ai performanţei de mediu a produsului, care iau în considerare opţiunile tehnice, ţinând seama de cerinţele tehnice şi economice;
(c)un program de realizare a acestor obiective.
3.3.Punere în aplicare şi documentaţie
3.3.1.Documentaţia sistemului de management trebuie să respecte, în special, următoarele:
(a)responsabilităţile şi competenţele trebuie definite şi documentate, cu scopul de a asigura o performanţă de mediu eficientă a produsului şi de a raporta modul de funcţionare în scopul revizuirii şi îmbunătăţirii;
(b)trebuie să se întocmească o documentaţie care să indice tehnicile de control al proiectării şi de verificare folosite şi procesele şi măsurătorile sistematice folosite la proiectarea produsului; şi
(c)producătorul trebuie să stabilească şi să păstreze informaţiile care descriu elementele de mediu esenţiale ale sistemului de management şi procedurile de control al întregii documentaţii solicitate.
3.3.2.Documentaţia privind produsul trebuie să cuprindă, în special:
(a)o descriere generală a produsului şi a utilizării prevăzute a acestuia;
(b)rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante efectuate de producător şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu folosite de producător pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de proiectare a produsului;
(c)profilul ecologic, dacă este cerut de măsura de punere în aplicare;
(d)documente care prezintă rezultatele măsurătorilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologică, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor măsurători în raport cu cerinţele de proiectare ecologică stabilite prin măsura de punere în aplicare relevantă;
(e)producătorul trebuie să stabilească specificaţiile, indicând în special standardele aplicate; atunci când standardele menţionate la articolul 10 nu sunt aplicate sau atunci când aceste standarde nu reglementează în întregime cerinţele din măsura de punere în aplicare relevantă, mijloacele folosite pentru asigurarea conformităţii; şi
(f)un exemplar din informaţiile referitoare la aspectele de proiectare ecologică a produsului furnizate în conformitate cu cerinţele specificate în anexa I partea 2.
3.4.Verificare şi acţiune de corecţie
3.4.1.Producătorul trebuie:
(a)să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsul este fabricat în conformitate cu specificaţia sa de proiectare şi cu cerinţele cuprinse în măsura de punere în aplicare corespunzătoare acestuia;
(b)să stabilească şi să menţină procedurile de investigare şi răspuns la neconformitate şi pune în aplicare schimbările în procedurile documentate rezultate din acţiunea de corecţie; şi
(c)să efectueze, cel puţin la fiecare trei ani, un audit intern complet al sistemului de management cu privire la elementele legate de mediu ale acestuia.
ANEXA VI:Declaraţia de conformitate CE
[menţionată la articolul 5 alineatul (3)]
Declaraţia de conformitate CE trebuie să conţină următoarele elemente:
1.denumirea şi adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat;
2.o descriere a modelului suficientă pentru identificarea neambiguă a acestuia;
3.după caz, trimiterile la standardele armonizate aplicate;
4.după caz, alte standarde şi specificaţii tehnice folosite;
5.după caz, trimiterea la alte dispoziţii legislative comunitare aplicabile privind aplicarea marcajului CE; şi
6.identificarea şi semnătura persoanei împuternicite să angajeze răspunderea producătorului sau a reprezentantului său autorizat.
ANEXA VII:Conţinutul dispoziţiilor de aplicare
[menţionat la articolul 15 alineatul (8)]
Dispoziţia de aplicare trebuie să menţioneze, în special:
1.definiţia exactă a tipului (tipurilor) de produs(e) reglementat(e);
2.cerinţa (cerinţele) de proiectare ecologică pentru produsul (produsele) reglementat(e), data (datele) de aplicare, dispoziţiile şi perioadele tranzitorii sau eşalonate pe etape:
(a)în cazul cerinţei (cerinţelor) generale de proiectare ecologică, fazele şi aspectele relevante selectate dintre cele menţionate în anexa I punctele 1.1 şi 1.2, însoţite de exemple de parametri selectaţi dintre cei menţionaţi în anexa I punctul 1.3 ca orientare la evaluarea îmbunătăţirilor privind caracteristicile de mediu identificate;
(b)în cazul cerinţei (cerinţelor) specifice de proiectare ecologică, nivelul acesteia (acestora);
3.parametrii de proiectare tehnologică menţionaţi în anexa I partea 1 pentru care nu este necesară nicio cerinţă de proiectare ecologică;
4.cerinţele referitoare la instalarea produsului în cazul în care aceasta are relevanţă directă pentru performanţa de mediu vizată;
5.standardele de măsurare şi/sau metodele de măsurare care urmează să fie folosite; atunci când sunt disponibile, trebuie să fie folosite standardele armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
6.detaliile evaluării de conformitate în temeiul Deciziei 93/465/CEE:
(a)în cazul în care modulul (modulele) de aplicat este (sunt) diferite de modulul A: factorii care au condus la alegerea respectivei proceduri;
(b)dacă este relevant, criteriile de aprobare şi/sau certificare a terţilor.
În cazul în care alte cerinţe CE pentru acelaşi produs stabilesc module diferite, modulul definit în măsura de punere în aplicare predomină în cazul cerinţei vizate;
7.cerinţe referitoare la informaţiile care trebuie furnizate de producători, în special privind elementele documentaţiei tehnice care sunt necesare pentru a facilita verificarea conformităţii produsului cu măsura de punere în aplicare;
8.durata perioadei de tranziţie în care statele membre trebuie să permită introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu reglementările în vigoare pe teritoriul lor la data adoptării măsurii de punere în aplicare;
9.data evaluării şi a posibilei revizuiri a măsurii de punere în aplicare, ţinând seama de viteza progresului tehnologic.
ANEXA VIII:
[textul din anexa VIII a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
ANEXA IX:
[textul din anexa IX a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
ANEXA X:
[textul din anexa X a fost abrogat la 18-iul-2024 de Art. 79 din capitolul XIV din Regulamentul 1781/13-iun-2024]
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 285L din data de 31 octombrie 2009