Capitolul 5 - CATEGORII SPECIFICE DE PERSOANE PREJUDICIATE, CLAUZĂ CONTRACTUALĂ DE EXCLUDERE, PRIMA UNICĂ, VEHICULE EXPEDIATE DINTR-UN STAT MEMBRU ÎN ALTUL - Directiva 2009/103/CE/16-sep-2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi

Acte UE

Jurnalul Oficial 263L

În vigoare
Versiune de la: 22 Decembrie 2021
CAPITOLUL 5:CATEGORII SPECIFICE DE PERSOANE PREJUDICIATE, CLAUZĂ CONTRACTUALĂ DE EXCLUDERE, PRIMA UNICĂ, VEHICULE EXPEDIATE DINTR-UN STAT MEMBRU ÎN ALTUL
Art. 12: Categorii speciale de persoane prejudiciate
(1)Fără a aduce atingere celui de-al doilea paragraf de la articolul 13 alineatul (1), asigurarea menţionată la articolul 3 acoperă răspunderea ce rezultă ca urmare a utilizării unui vehicul pentru vătămarea corporală a tuturor pasagerilor, alţii decât conducătorul auto.
(2)Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident şi acoperită de asigurarea prevăzută la articolul 3 nu sunt excluşi, datorită acestei legături de rudenie, de la beneficiul asigurării pentru vătămările lor corporale.
(3)Asigurarea prevăzută la articolul 3 acoperă vătămările corporale şi pagubele materiale suferite de pietoni, ciclişti şi alţi utilizatori nemotorizaţi ai drumurilor, care, în urma unui accident care a implicat un autovehicul, au dreptul la o despăgubire în conformitate cu dreptul civil intern.
Prezentul articol nu aduce atingere răspunderii civile ori valorii despăgubirii.
Art. 13: Clauză contractuală de excludere
(1)Fiecare stat membru adoptă toate măsurile necesare pentru ca orice dispoziţie legală sau clauză contractuală conţinută într-o poliţă de asigurare eliberată în conformitate cu articolul 3 să fie lipsită de efect în ceea ce priveşte cererile de despăgubire ale terţelor persoane prejudiciate în urma unui accident, dacă dispoziţia legală sau clauza contractuală respectivă exclude de la asigurare cazurile în care vehiculele sunt utilizate sau conduse de către:
a)persoane care nu sunt autorizate în mod explicit sau implicit;
b)persoane care nu sunt titularele unui permis care să le dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;
c)persoane care nu respectă obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv.
Cu toate acestea, dispoziţia sau clauza prevăzută la primul paragraf litera (a) poate fi invocată împotriva unor persoane care s-au îmbarcat voluntar în vehiculul care a provocat dauna, în cazul în care asigurătorul poate dovedi că acestea ştiau că vehiculul este furat.
Statele membre au posibilitatea să nu aplice dispoziţia de la primul paragraf, în cazul accidentelor survenite pe teritoriul lor, dacă şi în măsura în care persoana prejudiciată poate obţine despăgubirea prejudiciului său de la un organism de asigurări sociale.

(2)În cazul unor vehicule furate sau obţinute prin violenţă, statele membre pot decide că organismul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) va interveni în locul asigurătorului, în condiţiile definite la alineatul (1) din prezentul articol; în cazul în care vehiculul staţionează de obicei pe teritoriul unui alt stat membru, organismul în cauză nu poate avea niciun fel de pretenţii faţă de alt organism din statul membru respectiv.
Statele membre care, în cazul vehiculelor furate sau obţinute prin violenţă, prevăd intervenţia organismului menţionat la articolul 10 alineatul (1), pot stabili pentru daunele materiale o franşiză de maximum 250 EUR, care să fie suportată de către persoana prejudiciată.

(3)Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice dispoziţie legală sau orice clauză contractuală dintr-o poliţă de asigurare, care exclude un pasager de la acoperirea asigurării pe motiv că ştia sau ar fi trebuit să ştie că şoferul vehiculului era sub influenţa alcoolului sau a unui drog în momentul accidentului, să fie considerată nulă în ceea ce priveşte cererile de despăgubire ale acestui pasager.
Art. 14: Prima unică
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că toate poliţele de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de circulaţia vehiculelor:
(a)acoperă, pe baza unei prime unice şi pe toată durata contractului, întregul teritoriu al Comunităţii, inclusiv orice perioadă în care vehiculul rămâne în alte state membre pe durata contractului; şi
(b)garantează, pe baza aceleiaşi prime unice, în fiecare stat membru, acoperirea impusă de legislaţia acestuia sau acoperirea impusă de legislaţia statului membru în care se află de regulă vehiculul, în cazul în care aceasta din urmă este mai mare.
Art. 15: Vehicule expediate dintr-un stat membru în altul
(1)Prin derogare de la articolul 13 punctul 13 litera (b) din Directiva 2009/138/CE, atunci când un vehicul este expediat dintr-un stat membru în altul, statul membru în care este localizat riscul este considerat, în funcţie de opţiunea părţii responsabile pentru acoperirea prejudiciilor aduse terţilor, fie statul membru de înmatriculare, fie, de îndată ce este acceptată livrarea de către cumpărător, statul membru de destinaţie, pentru o perioadă de 30 de zile, chiar dacă vehiculul nu a fost înmatriculat în mod oficial în statul membru de destinaţie.
Statele membre se asigură că centrul de informare menţionat la articolul 23 din statul membru în care este înmatriculat vehiculul, statul membru de destinaţie atunci când acesta este diferit de statul membru în care vehiculul este înmatriculat, sau orice alt stat membru relevant, cum ar fi statul membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau în care îşi are reşedinţa o persoană prejudiciată, cooperează reciproc pentru a se asigura că sunt disponibile informaţiile necesare privind vehiculul expediat de care dispun în conformitate cu articolul 23.

(2)În cazul în care vehiculul este implicat într-un accident în perioada menţionată la alineatul (1) din acest articol şi nu este asigurat, organismul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din statul membru de destinaţie este responsabil cu despăgubirea prevăzută la articolul 9.
Art. 15a: Protecţia persoanelor prejudiciate în urma accidentelor care implică o remorcă tractată de un vehicul
(1)În cazul unui accident provocat de un ansamblu de vehicule format dintr-un vehicul care tractează o remorcă, atunci când remorca are o asigurare de răspundere civilă separată, persoana prejudiciată poate introduce cererea de despăgubire direct împotriva societăţii de asigurare care a asigurat remorca, în cazul în care:
a)remorca poate fi identificată, dar vehiculul care o tracta nu poate fi identificat; şi
b)dreptul intern aplicabil prevede obligaţia asigurătorului remorcii să acorde despăgubiri.
O societate de asigurare care a despăgubit persoana prejudiciată are drept de regres împotriva societăţii care a asigurat vehiculul tractor sau împotriva organismului menţionat la articolul 10 alineatul (1), dacă şi în măsura în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern aplicabil.
Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului intern aplicabil care prevede norme mai favorabile persoanei prejudiciate.
(2)În cazul unui accident provocat de un ansamblu de vehicule ce este format dintr-un vehicul tractor şi o remorcă, asigurătorul remorcii, cu excepţia cazului în care dreptul intern aplicabil prevede obligaţia acestuia de a acorda o despăgubire integrală, informează persoana prejudiciată, la cererea acesteia, fără întârzieri nejustificate, cu privire la:
a)identitatea asigurătorului vehiculului tractor; sau
b)în cazul în care asigurătorul remorcii nu poate identifica asigurătorul vehiculului tractor, mecanismul de despăgubire prevăzut la articolul 10.