Capitolul 4 - DESPĂGUBIREA PREJUDICIILOR PROVOCATE DE UN VEHICUL NEIDENTIFICAT SAU DE UN VEHICUL PENTRU CARE NU A FOST ÎNDEPLINITĂ OBLIGAŢIA DE ASIGURARE PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 3 ŞI DESPĂGUBIREA ÎN CAZ DE INSOLVENŢĂ - Directiva 2009/103/CE/16-sep-2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi
Acte UE
Jurnalul Oficial 263L
În vigoare Versiune de la: 22 Decembrie 2021
CAPITOLUL 4:DESPĂGUBIREA PREJUDICIILOR PROVOCATE DE UN VEHICUL NEIDENTIFICAT SAU DE UN VEHICUL PENTRU CARE NU A FOST ÎNDEPLINITĂ OBLIGAŢIA DE ASIGURARE PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 3 ŞI DESPĂGUBIREA ÎN CAZ DE INSOLVENŢĂ
Art. 10: Organismul responsabil cu despăgubirea
(1)Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puţin în limitele obligaţiei de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligaţia de asigurare prevăzută la articolul 3.
Primul paragraf nu aduce atingere dreptului statelor membre de a acorda intervenţiei acestui organism un caracter subsidiar sau nu şi nici dreptului acestora de a reglementa regresul împotriva persoanei sau a persoanelor care responsabile de accident şi a altor asigurători sau organisme de securitate socială obligate să despăgubească persoana prejudiciată pentru prejudiciile produse prin acelaşi accident. Cu toate acestea, statele membre nu pot permite organismului să condiţioneze plata despăgubirii de dovedirea de către persoana prejudiciată, într-un fel sau altul, a faptului că persoana responsabilă de producerea accidentului este incapabilă să plătească sau refuză efectuarea plăţii.
(2)Persoana prejudiciată poate, în orice caz, să se adreseze direct organismului care, pe baza informaţiilor furnizate la cererea sa de către persoana prejudiciată, este obligat să îi dea un răspuns motivat cu privire la plata unei despăgubiri.
Cu toate acestea, statele membre pot exclude intervenţia acestui organism în ceea ce priveşte persoanele care au intrat de bună voie în vehiculul care a cauzat prejudiciul, atunci când organismul poate dovedi că acestea ştiau că vehiculul nu este asigurat.
(3)Statele membre pot limita sau exclude plata despăgubirii de către organism în cazul unor pagube materiale cauzate de un vehicul neidentificat.
Cu toate acestea, atunci când organismul a plătit o despăgubire pentru vătămări corporale grave pentru orice persoană prejudiciată prin acelaşi accident prin care un vehicul neidentificat a provocat daune materiale, statele membre nu pot exclude plata despăgubirii daunelor materiale pe motivul că vehiculul nu este identificat. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă o franşiză de cel mult 500 EUR care să fie suportată de către persoana prejudiciată care suferă astfel de daune materiale.
Condiţiile în care vătămările corporale sunt considerate semnificative se stabilesc în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale statului membru în care a avut loc accidentul. În acest scop, statele membre pot ţine seama, între altele, de situaţia în care vătămările au necesitat îngrijiri spitaliceşti.
(4)Fiecare stat membru aplică, în ceea ce priveşte plata despăgubirii de către organism, actele sale cu putere de lege şi actele sale administrative, fără a aduce atingere oricărei alte practici mai favorabile persoanei prejudiciate.
Art. 10a: Protecţia persoanelor prejudiciate în privinţa prejudiciilor provocate de accidente care au avut loc în statul membru de reşedinţă în cazul insolvenţei unei societăţi de asigurare
(1)Fiecare stat membru înfiinţează sau autorizează un organism căruia i se încredinţează sarcina de a despăgubi persoanele prejudiciate care îşi au reşedinţa pe teritoriul său, cel puţin în limitele obligaţiei de asigurare, pentru daune materiale sau vătămări corporale provocate de un vehicul asigurat de o societate de asigurare, din momentul în care:
a)societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment; sau
b)societatea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2009/138/CE.
(2)Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de fonduri suficiente pentru a despăgubi persoanele prejudiciate în conformitate cu normele stabilite la alineatul (10) atunci când sunt datorate despăgubiri în situaţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b). Măsurile respective pot include cerinţe de a plăti contribuţii financiare, cu condiţia ca acestea să fie impuse numai societăţilor de asigurare care au fost autorizate de statul membru care le impune.
(3)Fără a aduce atingere niciunei obligaţii în temeiul articolului 280 din Directiva 2009/138/CE, fiecare stat membru se asigură că, ori de câte ori se emite un ordin sau se ia o decizie de către o instanţă competentă sau de către orice altă autoritate competentă de a iniţia procedura menţionată la alineatul (1) litera (a) sau (b), acestea privesc o societate de asigurare al cărei stat membru este statul membru de origine, iar ordinul sau decizia respectivă se publică. Organismul menţionat la alineatul (1) stabilit în statul membru de origine al societăţii de asigurare se asigură că toate organismele menţionate la alineatul (1) din toate statele membre sunt informate prompt cu privire la ordinul sau decizia respectivă.
(4)Persoana prejudiciată poate prezenta o cerere de despăgubire direct organismului menţionat la alineatul (1).
(5)La primirea cererii de despăgubire, organismul menţionat la alineatul (1) informează organismul echivalent din statul membru de origine al societăţii de asigurare şi societatea de asigurare care face obiectul procedurii de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia, în sensul definiţiei de la articolul 268 alineatul (1) litera (e) şi, respectiv, litera (f) din Directiva 2009/138/CE, cu privire la faptul că a primit o cerere de despăgubire de la persoana prejudiciată.
(6)Societatea de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare ori administratorul sau lichidatorul acesteia informează organismul menţionat la alineatul (1) atunci când acoperă sau refuză preluarea răspunderii cu privire la o cerere de despăgubire care a fost primită şi de către organismul menţionat la alineatul (1).
(7)Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1), cel puţin pe baza informaţiilor primite la cererea sa de la persoana prejudiciată, furnizează persoanei prejudiciate o ofertă justificată de despăgubire sau un răspuns motivat, astfel cum se prevede la al doilea paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu dreptul intern aplicabil, în termen de trei luni de la data la care persoana prejudiciată şi-a prezentat cererea de despăgubire organismului respectiv.
În sensul primului paragraf, organismul:
a)înaintează o ofertă justificată de despăgubire, în cazul în care stabileşte să preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), răspunderea nu este contestată, iar prejudiciul a fost cuantificat parţial sau total;
b)oferă un răspuns motivat la observaţiile formulate în cererea de despăgubire, în cazul în care stabileşte să nu preia răspunderea pentru a acoperi despăgubirea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b) sau în cazul în care răspunderea a fost respinsă sau nu a fost stabilită în mod clar sau în care prejudiciul nu a fost pe deplin cuantificat.
(8)În cazul în care se datorează despăgubiri în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf litera (a), organismul menţionat la alineatul (1) plăteşte despăgubirea persoanei prejudiciate fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de trei luni de la acceptarea de către persoana prejudiciată a ofertei justificate de despăgubire menţionate la alineatul (7) al doilea paragraf litera (a).
În cazul în care prejudiciul a fost cuantificat doar parţial, cerinţele privind plata despăgubirii prevăzute la primul paragraf se aplică în ceea ce priveşte prejudiciul parţial cuantificat, din momentul acceptării ofertei justificate de despăgubire corespunzătoare.
(9)Statele membre se asigură că organismul menţionat la alineatul (1) dispune de toate prerogativele şi competenţele necesare pentru a putea coopera în timp util cu alte astfel de organisme din alte state membre, cu organisme înfiinţate sau autorizate în temeiul articolului 25a în toate statele membre şi cu alte părţi interesate, inclusiv cu o societate de asigurare care face obiectul unei proceduri de faliment sau de lichidare, cu administratorul sau lichidatorul acesteia şi cu autorităţile naţionale competente ale statelor membre, în toate etapele procedurii menţionate la prezentul articol. O astfel de cooperare include solicitarea, primirea şi furnizarea de informaţii, inclusiv cu privire la detaliile unor cereri specifice, dacă este cazul.
(10)În cazul în care statul membru de origine al societăţii de asigurare menţionate la alineatul (1) este diferit de statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate, organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate care a despăgubit persoana prejudiciată în conformitate cu alineatul (8) are dreptul să ceară rambursarea completă a sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare.
Organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de origine al societăţii de asigurare efectuează plata către organismul menţionat la alineatul (1) din statul membru de reşedinţă al persoanei prejudiciate care a despăgubit persoana prejudiciată în conformitate cu alineatul (8), într-un termen rezonabil, care nu depăşeşte şase luni de la primirea cererii pentru o astfel de rambursare, cu excepţia cazului în care organismele respective convin în scris un alt termen.
Organismul care a acordat despăgubiri în temeiul primului paragraf se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate împotriva persoanei care a provocat accidentul sau a societăţii sale de asigurare, cu excepţia drepturilor persoanei prejudiciate împotriva asiguratului sau a beneficiarului asigurării care a provocat accidentul, în măsura în care răspunderea asiguratului sau a beneficiarului asigurării ar fi acoperită de societatea de asigurare insolventă în conformitate cu dreptul intern aplicabil. Fiecare stat membru are obligaţia de a recunoaşte dreptul de subrogaţie prevăzut de orice alt stat membru.
(11)Alineatele (1)-(10) nu aduc atingere dreptului statelor membre:
a)de a acorda despăgubirii plătite de organismul menţionat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;
b)de a reglementa regresul pentru acelaşi accident între:
(i)organismul menţionat la alineatul (1);
(ii)persoana sau persoanele responsabile de accident;
(iii)alte societăţi de asigurare sau organisme de asigurări sociale obligate să despăgubească persoana prejudiciată.
(12)Statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de îndeplinirea altor cerinţe decât cele stabilite în prezenta directivă. În special, statele membre nu permit ca organismul menţionat la alineatul (1) să condiţioneze plata despăgubirii de obligaţia demonstrării de către persoana prejudiciată că persoana juridică sau fizică răspunzătoare nu este în măsură sau refuză să plătească.
(13)Organismele menţionate la alineatul (1) sau entităţile menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat se străduiesc să încheie un acord până la 23 decembrie 2023 pentru a pune în aplicare prezentul articol, în ceea ce priveşte funcţiile şi obligaţiile lor, precum şi procedurile de rambursare în temeiul prezentului articol.
În acest scop, până la 23 iunie 2023, fiecare stat membru:
a)înfiinţează sau autorizează organismul menţionat la alineatul (1) şi îl abilitează să negocieze şi să încheie un astfel de acord; sau
b)desemnează o altă entitate şi o abilitează să negocieze şi să încheie a un astfel de acord, la care va deveni parte organismul menţionat la alineatul (1) odată ce este înfiinţat sau autorizat.
Acordul menţionat la primul paragraf se notifică imediat Comisiei.
În cazul în care acordul menţionat la primul paragraf nu este încheiat până la 23 decembrie 2023, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 28b pentru a specifica sarcinile procedurale şi obligaţiile procedurale ale organismelor menţionate la alineatul (1) în ceea ce priveşte rambursarea.
Art. 11: Litigiile
În cazul unui litigiu între organismul menţionat la articolul 10 alineatul (1) şi asigurătorul de răspundere civilă, referitor la cine trebuie să despăgubească persoana prejudiciată, statele membre adoptă măsurile necesare pentru desemnarea părţii care este obligată într-o primă fază să despăgubească, fără întârziere, persoana prejudiciată.
În cazul în care, în ultimă instanţă, se decide că cealaltă parte ar fi trebuit să plătească integral sau parţial despăgubirea, această parte va rambursa în consecinţă partea care a făcut plata.