Art. 1. - Art. 1: Definiţii - Directiva 2009/103/CE/16-sep-2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi
Acte UE
Jurnalul Oficial 263L
În vigoare Versiune de la: 22 Decembrie 2021
Art. 1: Definiţii
În sensul prezentei directive se înţelege prin:
1.«vehicul»:
(a)orice autovehicul acţionat exclusiv în mod mecanic pe uscat, dar care nu se deplasează pe şine, cu:
(i)o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h; sau
(ii)o masă proprie maximă mai mare de 25 kg şi o viteză maximă constructivă mai mare de 14 km/h;
(b)orice remorcă destinată utilizării cu un vehicul menţionat la litera (a), indiferent dacă este cuplată sau necuplată.
Fără a aduce atingere literelor (a) şi (b), vehiculele pentru scaune rulante destinate exclusiv utilizării de către persoanele cu dizabilităţi fizice nu sunt considerate vehicule în sensul prezentei directive;
11.«utilizarea unui vehicul»: orice utilizare a unui vehicul care este conformă în momentul accidentului cu funcţia vehiculului ca mijloc de transport, indiferent de caracteristicile vehiculului şi de terenul pe care este utilizat autovehiculul şi indiferent dacă acesta staţionează sau este în mişcare;
2.«persoană prejudiciată»: orice persoană îndreptăţită să primească despăgubire pentru orice prejudiciu produs de vehicule;
3."birou naţional al asigurătorilor": o organizaţie profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi care reuneşte întreprinderile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice activitatea de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule cu motor;
4."teritoriul în care staţionează în mod obişnuit vehiculul":
(a)teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuţă de înmatriculare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau
(b)în cazurile în care nu există înmatriculare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un tichet de asigurare sau un semn distinctiv similar plăcuţei de înmatriculare, teritoriul statului în care s-a eliberat tichetul de asigurare sau semnul respectiv; sau
(c)în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există placă de înmatriculare, tichet de asigurare şi nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care deţinătorul vehiculului este rezident permanent; sau
(d)în cazul în care vehiculul nu are plăcuţă de înmatriculare sau are o plăcuţă care nu corespunde sau nu mai corespunde cu vehiculul şi a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluţiona cererea de despăgubire în conformitate cu articolul 2 litera (a) sau cu articolul 10;
5."carte verde": certificat internaţional de asigurare eliberat în numele unui birou naţional în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
6."întreprindere de asigurare": o întreprindere care a primit autorizaţia administrativă în conformitate cu articolul 6 sau cu articolul 23 alineatul (2) din Directiva 73/239/CEE;
7."unitate": sediul social, agenţia sau sucursala unei întreprinderi de asigurare, în conformitate cu definiţia de la articolul 2 litera (c) din a doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generală directă, de stabilire a dispoziţiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertăţii de a presta servicii (1).
(1)JO L 172, 4.7.1988, p. 1.
8.«stat membru de origine»: «stat membru de origine» în sensul definiţiei de la articolul 13 punctul 8 litera (a) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*1).
(*1)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).