Capitolul 3 - VALABILITATEA OBLIGAŢIILOR ASUMATE DE O SOCIETATE COMERCIALĂ - Directiva 2009/101/CE/16-sep-2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor

Acte UE

Jurnalul Oficial 258L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 1 Iulie 2013
CAPITOLUL 3:VALABILITATEA OBLIGAŢIILOR ASUMATE DE O SOCIETATE COMERCIALĂ
Art. 8
Dacă sunt îndeplinite anumite acte în numele unei societăţi în curs de înfiinţare, înainte ca aceasta să fi dobândit personalitate juridică şi dacă societatea nu îşi asumă obligaţiile ce rezultă din actele în cauză, persoanele care le-au îndeplinit sunt responsabile solidar şi nelimitat pentru acţiunile în cauză, în absenţa unei clauze contractuale contrare.
Art. 9
Îndeplinirea obligaţiilor de publicitate cu privire la persoanele care, în calitate de organ, au competenţa de a angaja societatea face inopozabilă terţilor orice neregulă cu privire la numirea acestora, cu excepţia cazului în care societatea poate dovedi că terţii în cauză aveau cunoştinţă despre acest lucru.
Art. 10
(1)Actele îndeplinite de organele societăţii angajează societatea, chiar dacă nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii, cu excepţia cazului în care astfel de acte depăşesc limitele competenţelor pe care legea le atribuie sau permite a fi atribuite organelor în cauză.
Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă că societatea nu este angajată în cazul în care acţiunile respective nu se încadrează în obiectul de activitate al societăţii, dacă societatea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, având în vedere circumstanţele, nu puteau să nu cunoască faptul că actul nu se încadrează în obiectul de activitate; publicarea statutului nu constituie, în sine, o dovadă suficientă în acest sens.
(2)Limitele competenţelor conferite organelor societăţii conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.
(3)Dacă legislaţia internă prevede că competenţa de a reprezenta societatea poate fi conferită prin statut, prin derogare de la normele juridice în materie, unei singure persoane sau mai multor persoane care acţionează împreună, legislaţia în cauză poate prevedea, de asemenea, că o astfel de dispoziţie din statut este opozabilă terţilor, cu condiţia să vizeze competenţa generală de reprezentare; opozabilitatea faţă de terţi a unei astfel de dispoziţii din statut este reglementată de articolul 3.