Art. 3. - În fiecare stat membru, fie la registrul central, fie la registrul comercial sau registrul societăţilor, se deschide un dosar pentru fiecare dintre societăţile înregistrate în registrul în cauză. - Directiva 2009/101/CE/16-sep-2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor
Acte UE
Jurnalul Oficial 258L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Iulie 2013
Art. 3
(1)În fiecare stat membru, fie la registrul central, fie la registrul comercial sau registrul societăţilor, se deschide un dosar pentru fiecare dintre societăţile înregistrate în registrul în cauză.
Statele membre se asigură că societăţile au un identificator unic, care permite identificarea lor fără echivoc în comunicarea dintre registre prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor centrale, ale comerţului şi ale societăţilor prevăzut în conformitate cu articolul 4a alineatul (2) (denumit în continuare «sistemul de interconectare a registrelor»). Acest identificator unic include cel puţin elemente care să permită identificarea statului membru al registrului, a registrul naţional de origine, a numărul societăţii din registrul respectiv şi, dacă este cazul, elemente pentru a evita erorile de identificare.
(2)În sensul prezentului articol, se înţelege prin "pe cale electronică" că informaţia este trimisă la origine şi primită la destinaţie prin intermediul echipamentelor electronice de prelucrare (inclusiv compresia numerică) şi de stocare a datelor şi integral transmisă, direcţionată şi recepţionată prin fir, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice în conformitate cu modalităţile definite de statele membre.
(3)Toate actele şi informaţiile care trebuie publicate în temeiul articolului 2 trebuie păstrate în dosar sau înregistrate în registru; obiectul transcrierilor în registru trebuie să apară în orice caz în dosar.
Statele membre se asigură că va fi posibilă depunerea pe cale electronică, de către societăţi, precum şi de alte persoane şi organisme care trebuie să notifice sau să participe la notificare, a tuturor actelor şi informaţiilor care trebuie publicate în temeiul articolului 2. În plus, statele membre pot obliga toate societăţile sau anumite categorii de societăţi să depună toate actele şi informaţiile respective sau o parte dintre acestea pe cale electronică.
Toate actele şi informaţiile prevăzute la articolul 2, care sunt depuse, indiferent dacă sunt pe suport de hârtie sau pe cale electronică, se păstrează în dosar sau se transcriu în registru, în format electronic. În acest scop, statele membre se asigură că toate actele şi informaţiile respective care sunt depuse pe suport de hârtie sunt transformate de registru în format electronic.
Actele şi informaţiile prevăzute la articolul 2, care sunt depuse pe suport de hârtie până la 31 decembrie 2006, nu trebuie transformate din oficiu în format electronic de registru. Statele membre se asigură, cu toate acestea, că sunt transformate în format electronic de registru la primirea unei cereri de publicare pe cale electronică, depusă în conformitate cu măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a alineatului (4).
(4)Trebuie să fie posibilă obţinerea unei copii integrale sau parţiale a tuturor actelor şi informaţiilor prevăzute la articolul 2, la cerere. Cererile se pot depune la registru, pe suport de hârtie sau pe cale electronică, la alegerea solicitantului.
Copiile prevăzute la primul paragraf trebuie să poată fi obţinute din registru pe suport de hârtie sau pe cale electronică, la alegerea solicitantului. Aceasta se aplică tuturor actelor şi informaţiilor deja depuse. Statele membre pot, cu toate acestea, să decidă că actele şi informaţiile depuse pe suport de hârtie până la 31 decembrie 2006, sau anumite categorii ale acestora, nu se pot obţine din registru pe cale electronică, în cazul în care a trecut un interval determinat între data depunerii şi cea a depunerii cererii la registru. Acest interval nu poate fi mai scurt de zece ani.
Costul obţinerii unei copii integrale sau parţiale a actelor şi informaţiilor prevăzute la articolul 2, fie că sunt pe suport de hârtie sau pe cale electronică, nu poate depăşi costul administrativ.
Copiile transmise pe suport de hârtie sunt certificate pentru conformitate, cu excepţia cazului în care solicitantul renunţă la această certificare. Copiile transmise în format electronic nu sunt certificate pentru conformitate, cu excepţia cererii exprese a solicitantului.
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca certificarea copiilor electronice să garanteze atât autenticitatea originii, cât şi integritatea conţinutului lor, prin intermediul a cel puţin o semnătură electronică avansată în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE (1)
(1)Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).
(5)Publicitatea actelor şi a informaţiilor prevăzute la alineatul (3) se asigură prin publicarea, integrală, parţială sau sub forma unei menţiuni care semnalează depunerea documentului la dosar sau transcrierea lui în registru, în buletinul naţional desemnat de statul membru în acest sens. Buletinul naţional desemnat de statul membru în acest sens poate fi în format electronic.
Statele membre pot să decidă înlocuirea acestei publicări în buletinul naţional printr-o măsură cu efect echivalent, care implică cel puţin folosirea unui sistem în care informaţiile publicate să poată fi consultate, în ordine cronologică, prin intermediul unei platforme electronice centrale.
(6)Actele şi informaţiile sunt opozabile terţilor de către societate numai după publicitatea prevăzută la alineatul (5), cu excepţia cazului în care societatea poate dovedi că terţii aveau cunoştinţă de acestea.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate înainte de a şaisprezecea zi de la publicare, aceste acte şi informaţii nu sunt opozabile terţilor care dovedesc că se aflau în imposibilitatea de a le cunoaşte.
(7)Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita apariţia unor neconcordanţe între cele publicate în aplicarea alineatului (5) şi conţinutul dosarului sau al registrului.
Cu toate acestea, în cazul unei neconcordanţe, textul care a făcut obiectul unei publicări în conformitate cu alineatul (5) nu poate fi opus terţilor; terţii se pot totuşi prevala de textul în cauză, cu excepţia cazului în care societatea dovedeşte că ei au avut cunoştinţă de textul depus la dosar sau transcris în registru.
Terţii pot, de asemenea, să se prevaleze de orice act sau informaţie pentru care nu au fost încă îndeplinite formalităţile de publicitate, cu excepţia cazului în care nepublicarea le privează de efect.