Art. 11. - Art. 11: Interdicţia de intrare - Directiva 2008/115/CE/16-dec-2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală
Acte UE
Jurnalul Oficial 348
În vigoare Versiune de la: 12 Octombrie 2018
Art. 11: Interdicţia de intrare
(1)Decizia de returnare este însoţită de interdicţia de intrare:
a)dacă nu a fost acordat un termen pentru plecarea voluntară sau,
b)dacă obligaţia de returnare nu a fost îndeplinită.
În celelalte cazuri, decizia de returnare poate fi însoţită de o interdicţie de intrare.
(2)Durata interdicţiei de intrare se stabileşte ţinând seama, în mod adecvat, de toate circumstanţele specifice fiecărui caz şi nu ar trebui să depăşească, în principiu, cinci ani. Aceasta poate depăşi totuşi cinci ani dacă resortisantul unei ţări terţe reprezintă o ameninţare gravă pentru ordinea publică, siguranţa publică sau securitatea naţională.
(3)Statele membre iau în calcul retragerea sau suspendarea unei interdicţii de intrare în cazul în care un resortisant al unei ţări terţe împotriva căruia s-a dispus interdicţia de intrare în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf poate dovedi că a părăsit teritoriul statului membru cu respectarea deplină a deciziei de returnare.
Victimele traficului de fiinţe umane cărora li s-a acordat un permis de şedere în temeiul Directivei 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente (1) nu fac obiectul interdicţiei de intrare, fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf litera (b) şi cu condiţia ca resortisantul în cauză al unei ţări terţe să nu reprezinte o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa publică sau siguranţa naţională.
(1)JO L 261, 6.8.2004, p. 19.
Statele membre pot să nu elibereze, pot retrage sau suspenda o interdicţie de intrare în cazuri individuale pentru motive umanitare.
Statele membre pot retrage sau suspenda interdicţia de intrare în cazuri individuale sau în anumite categorii de cazuri din alte motive.
(4)În cazul în care un stat membru are în vedere eliberarea unui permis de şedere sau a altei autorizaţii care conferă un drept de şedere unui resortisant al unei ţări terţe împotriva căruia a fost dispusă interdicţia de intrare de către un alt stat membru, acesta consultă mai întâi statul membru care a dispus interdicţia de intrare şi ţine seama de interesele acestuia în conformitate cu articolul 25 al Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen (2).
(2)JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
(5)Alineatele (1)-(4) se aplică fără a aduce atingere dreptului de a solicita protecţie internaţională, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (a) din Directiva 2004/83/CE privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate (3), în statele membre.
(3)JO L 304, 30.9.2004, p. 12.