Art. 9. - Art. 9: Cerinţe în materie de protejare a fondurilor - Directiva 2007/64/CE/13-nov-2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 319L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 7 Decembrie 2009
Art. 9: Cerinţe în materie de protejare a fondurilor
(1)Statele membre sau autorităţile competente impun cerinţa ca o instituţie de plată care prestează oricare dintre serviciile de plată enumerate în anexă şi care desfăşoară în acelaşi timp alte activităţi comerciale menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (c) să protejeze fondurile primite de la utilizatorii serviciilor de plată sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată pentru executarea unor operaţiuni de plată, după cum urmează:
Fie:
a)aceste fonduri nu sunt niciodată amestecate cu fondurile vreunei persoane fizice sau juridice alta decât utilizatorul serviciilor de plată în numele căruia sunt deţinute fondurile şi, în cazul în care acestea sunt încă deţinute de instituţia de plată şi nu sunt încă remise beneficiarului plăţii şi nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare care urmează zilei în care au fost primite, acestea sunt depuse într-un cont separat într-o instituţie de credit sau sunt investite în active sigure, lichide şi cu risc scăzut, astfel cum sunt definite de autorităţile competente ale statului membru de origine; şi
b)aceste fonduri sunt exceptate, în conformitate cu dreptul naţional şi în interesul utilizatorilor serviciilor de plată, de la posibilitatea de urmărire pentru satisfacerea creanţelor altor creditori ai instituţiei de plată, în special în caz de insolvenţă a acesteia;
fie
c)sunt acoperite de o poliţă de asigurare sau de o altă garanţie comparabilă din partea unei societăţi de asigurări sau a unei instituţii de credit, care nu aparţine aceluiaşi grup cu cel din care face parte instituţia de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi fost separată în absenţa unei poliţe de asigurare sau a unei alte garanţii comparabile, plătibilă în cazul în care instituţia de plată nu poate să facă faţă obligaţiilor sale financiare.
(2)În cazul în care o instituţie de plată este obligată să protejeze fondurile în conformitate cu alineatul (1) şi în care o parte din respectivele fonduri urmează să fie folosită pentru operaţiuni de plată viitoare, restul fondurilor urmând să fie folosite pentru alte servicii decât cele de plată, partea de fonduri care urmează a fi folosită pentru viitoarele operaţiuni de plată se supune cerinţelor de la alineatul (1). În cazul în care această parte este variabilă sau nu este cunoscută în avans, statele membre pot permite instituţiilor de plată să aplice prezentul alineat pe baza unei părţi reprezentative care se estimează că va fi folosită pentru serviciile de plată, cu condiţia ca această parte reprezentativă să poată fi estimată în mod rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră satisfăcătoare pentru autorităţile competente.
(3)Statele membre sau autorităţile competente pot cere ca instituţiile de plată care nu desfăşoară alte activităţi menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (c) să respecte, de asemenea, cerinţele în materie de protejare a fondurilor în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
(4)Statele membre sau autorităţile competente pot, de asemenea, limita acest tip de cerinţe în materie de protejare a fondurilor la fondurile acelor utilizatori ai serviciilor de plată ale căror fonduri depăşesc individual un prag de 600 EUR.