Art. 84. - Autorizaţia respectivă se acordă numai în cazul în care autoritatea competentă are garanţia că instituţia de credit în cauză dispune de sisteme de gestiune şi de rating ale expunerilor la risc de credit solide, care sunt puse în aplicare cu integritate şi, în special, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii în conformitate cu anexa VII partea 4: - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 9 Decembrie 2011
Art. 84
(1)În conformitate cu prezenta subsecţiune, autorităţile competente pot permite instituţiilor de credit să calculeze valorile expunerilor ponderate la risc utilizând abordarea bazată pe ratingul intern (denumită în continuare "abordarea RI"). Pentru fiecare instituţie de credit este necesară o autorizare explicită.
(2)Autorizaţia respectivă se acordă numai în cazul în care autoritatea competentă are garanţia că instituţia de credit în cauză dispune de sisteme de gestiune şi de rating ale expunerilor la risc de credit solide, care sunt puse în aplicare cu integritate şi, în special, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii în conformitate cu anexa VII partea 4:
a)sistemele de rating ale instituţiei de credit permit o evaluare pertinentă a caracteristicilor debitorului şi ale tranzacţiei, precum şi o diferenţiere semnificativă şi o estimare cantitativă precisă şi coerentă a riscului;
b)ratingurile interne şi estimările cazurilor de neplată şi ale pierderilor, utilizate pentru determinarea cerinţelor de capital, şi sistemele şi procesele asociate joacă un rol esenţial în gestionarea riscurilor şi în procesul decizional, precum şi în mecanismul de aprobare a creditului, în repartizarea capitalului intern şi în gestionarea instituţiei de credit;
c)instituţia de credit dispune de o unitate de control a riscului de credit, responsabilă pentru sistemele sale de rating, suficient de independentă şi aflată în afara oricărei influenţe inoportune;
d)instituţia de credit colectează şi păstrează toate datele relevante care pot constitui un sprijin efectiv ale procedurilor sale de măsurare şi de gestionare a riscului de credit şi
e)instituţia de credit produce o documentaţie privind sistemele sale de rating, precum şi motivele care stau la baza proiectării lor şi validează sistemele în cauză.
În cazul în care o instituţie de credit mamă din UE şi filialele sale sau un holding financiar mamă din UE şi filialele sale sau un holding financiar mixt mamă din UE şi filialele sale aplică abordarea RI pe o bază unificată, autorităţile competente pot permite ca cerinţele minime prevăzute în anexa VII partea 4 să fie îndeplinite de întreprinderea mamă şi filialele sale considerate în ansamblu.
În vederea asigurării unei armonizări consecvente a prezentului articol, ABE poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili metodologia de evaluare prin care autorităţile competente permit instituţiilor de credit să utilizeze abordarea bazată pe rating intern.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf litera (a), în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)O instituţie de credit care solicită autorizarea de a utiliza abordarea RI demonstrează că a utilizat, pentru clasele de expuneri RI, sisteme de rating conforme, în linii mari, cu cerinţele minime prevăzute de anexa VII partea 4 pentru măsurarea şi gestionarea internă a riscului, pe o perioadă de cel puţin trei ani înaintea obţinerii autorizării respective.
(4)O instituţie de credit care solicită autorizarea de a utiliza propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau a factorilor de conversie demonstrează că a estimat şi utilizat propriile estimări ale pierderilor datorate nerambursării şi/sau ale factorilor de conversie într-o manieră conformă, în linii mari, cu cerinţele minime prevăzute de anexa VII partea 4, pe o perioadă de cel puţin trei ani înaintea obţinerii autorizării respective.
(5)În cazul în care o instituţie de credit nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta subsecţiune, instituţia în cauză fie prezintă autorităţii competente un plan de redresare rapidă a situaţiei, fie demonstrează că efectele nerespectării cerinţelor respective sunt neglijabile.
(6)În cazul în care o instituţie de credit mamă din UE şi filialele sale, un holding financiar mamă din UE şi filialele sale sau un holding financiar mixt mamă din UE şi filialele sale intenţionează să utilizeze abordarea RI, autorităţile competente ale acestor diferite entităţi juridice cooperează îndeaproape, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 129-132.