Art. 53. - Statele membre prevăd cel puţin că orice persoană autorizată în sensul Directivei 84/253/CEE ( 1 ), care îndeplineşte în cadrul unei instituţii de credit sarcinile prevăzute la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE , la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE sau la articolul 31 din Directiva 85/611/CEE ( 2 ), sau orice altă îndatorire obligatorie, are obligaţia de a informa cu promptitudine autorităţile competente în legătură cu orice fapt sau decizie cu privire la o anumită instituţie de credit de care a luat cunoştinţă în exercitarea sarcinilor care îi revin şi care sunt de natură: - Directiva 2006/48/CE/14-iun-2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 9 Decembrie 2011
Art. 53
(1)Statele membre prevăd cel puţin că orice persoană autorizată în sensul Directivei 84/253/CEE (1), care îndeplineşte în cadrul unei instituţii de credit sarcinile prevăzute la articolul 51 din Directiva 78/660/CEE, la articolul 37 din Directiva 83/349/CEE sau la articolul 31 din Directiva 85/611/CEE (2), sau orice altă îndatorire obligatorie, are obligaţia de a informa cu promptitudine autorităţile competente în legătură cu orice fapt sau decizie cu privire la o anumită instituţie de credit de care a luat cunoştinţă în exercitarea sarcinilor care îi revin şi care sunt de natură:
(1)A opta directivă (84/253/CEE) a Consiliului din 10 aprilie 1984 privind autorizarea persoanelor responsabile de controlul legal al documentelor contabile (JO L 126, 12.5.1984, p. 20).
(2)Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 375, 31.12.1985, p. 3), directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE.
a)să constituie o încălcare serioasă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care reglementează condiţiile de autorizare sau care reglementează activităţile instituţiilor de credit;
b)să aducă atingere funcţionării continue a instituţiilor de credit sau
c)să ducă la refuzul de a certifica conturile sau la formularea anumitor rezerve.
Statele membre prevăd cel puţin că persoana respectivă are, de asemenea, obligaţia de a raporta orice fapt sau decizie care ajunge la cunoştinţa sa în îndeplinirea îndatoririlor care îi revin, astfel cum se descrie la primul paragraf, în cadrul unei întreprinderi care are legături strânse ce rezultă dintr-o relaţie de control existentă cu instituţia de credit în cadrul căreia persoana îndeplineşte sarcina respectivă.
(2)Prezentarea de bună credinţă către autorităţile competente, de către persoanele autorizate în sensul Directivei 84/253/CEE, a oricărui fapt sau decizie menţionate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a nici unei restricţii privind comunicarea informaţiilor, impuse prin contract sau în temeiul unor acte cu putere de lege sau acte administrative şi nu implică nici un fel de răspundere a persoanelor respective.
Noi folosim fisiere de tip cookie. Daca apasati "Închide" sau continuati utilizarea site-ului, sunteti de acord cu Wolters Kluwer Politica de confidentialitate si cookie. Obțineți mai multe informații sau modificați-vă setările .