Capitolul vi - COOPERARE ADMINISTRATIVĂ - Directiva 2006/123/CE/12-dec-2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 29 Decembrie 2009
CAPITOLUL VI:COOPERARE ADMINISTRATIVĂ
Art. 28: Asistenţa reciprocă - obligaţii generale
(1)Statele membre îşi acordă asistenţă reciprocă şi adoptă măsuri de cooperare eficientă pentru a asigura controlul prestatorilor şi al serviciilor pe care le prestează.
(2)În sensul prezentului capitol, statele membre desemnează unul sau mai multe puncte de legătură, ale căror detalii de contact se comunică celorlalte state membre şi Comisiei. Comisia publică şi actualizează cu regularitate lista punctelor de legătură.
(3)Cererile de informare şi cererile de efectuare a unor verificări, inspecţii şi investigaţii în temeiul prezentului capitol se motivează în mod corespunzător, precizând, în primul rând, motivul cererii. Informaţiile schimbate se utilizează numai în scopul pentru care au fost cerute
(4)În cazul primirii unei cereri de asistenţă din partea autorităţilor competente dintr-un alt stat membru, statele membre se asigură că prestatorii stabiliţi pe teritoriul lor transmit autorităţilor lor competente toate informaţiile necesare pentru controlul activităţii lor în conformitate cu legislaţia lor naţională.
(5)În cazul unor dificultăţi privind îndeplinirea unei cereri de informare sau în efectuarea de verificări, inspecţii sau investigaţii, statul membru în cauză informează rapid statul membru solicitant în vederea găsirii unei soluţii.
(6)Statele membre furnizează informaţiile cerute de către alte state membre sau de către Comisie prin mijloace electronice şi în cel mai scurt termen.
(7)Statele membre asigură că registrele în care prestatorii sunt înscrişi şi care pot fi consultate de către autorităţile competente pe teritoriul lor, pot fi, de asemenea, consultate în aceleaşi condiţii de către autorităţile competente echivalente ale celorlalte state membre.
(8)Statele membre comunică Comisiei informaţii cu privire la cazuri în care alte state membre nu îşi îndeplinesc obligaţia de asistenţă reciprocă. în cazul în care este necesar, Comisia adoptă măsurile adecvate, inclusiv procedurile prevăzute la articolul 226 din tratat, pentru a asigura că statele membre în cauză îşi îndeplinesc obligaţia de asistenţă reciprocă. Comisia informează periodic statele membre în legătură cu funcţionarea dispoziţiilor cu privire la asistenţa reciprocă.
Art. 29: Asistenţa reciprocă - obligaţii generale pentru statul membru de stabilire
(1)În ceea ce îi priveşte pe prestatorii care oferă servicii într-un alt stat membru, statul membru de stabilire furnizează informaţii cu privire la prestatorii stabiliţi pe teritoriul său, atunci când acest lucru i se solicită de către alt stat membru şi, în special, confirmă că un prestator este stabilit pe teritoriul acestuia şi, că potrivit informaţiilor sale, nu îşi exercită activităţile în mod ilegal.
(2)Statul membru de stabilire efectuează verificările, inspecţiile şi investigaţiile cerute de un alt stat membru şi îl informează pe acesta cu privire la rezultate şi, după caz, cu privire la măsurile luate. în acest scop, autorităţile competente acţionează în limitele competenţelor care le sunt conferite în statul lor membru. Autorităţile competente pot decide cu privire la măsurile cele mai potrivite care trebuie luate în fiecare caz individual pentru a răspunde cererii unui alt stat membru.
(3)În momentul în care ia cunoştinţă de un comportament sau de acte precise ale unui prestator stabilit pe teritoriul său, care prestează servicii în alte state membre care, potrivit informaţiilor sale, ar putea cauza un prejudiciu grav sănătăţii sau siguranţei persoanelor sau mediului, statul membru de stabilire informează toate celelalte state membre şi Comisia în cel mai scurt termen.
Art. 30: Controlul de către statul membru de stabilire în cazul deplasării temporare a unui prestator într-un alt stat membru
(1)În ceea ce priveşte cazurile care nu intră sub incidenţa articolului 31 alineatul (1), statul membru de stabilire asigură că respectarea cerinţelor lui este controlată în conformitate cu atribuţiile de control prevăzute în legislaţia sa naţională, în special prin măsuri de control la locul de stabilire al prestatorului.
(2)Statul membru de stabilire nu se abţine să adopte măsuri de control sau de punere în executare pe teritoriul său pe motiv că serviciul a fost prestat sau a cauzat prejudicii într-un alt stat membru.
(3)Obligaţia stabilită la alineatul (1) nu implică pentru statul membru de stabilire efectuarea de verificări şi controale factuale pe teritoriul statului membru unde se prestează serviciul. Astfel de verificări şi controale se efectuează de către autorităţile statului membru unde operează temporar prestatorul la cererea autorităţilor statului membru de stabilire, în conformitate cu articolul 31.
Art. 31: Controlul de către statul membru în care se prestează serviciul în cazul deplasării temporare a prestatorului
(1)În ceea ce priveşte cerinţele naţionale care pot fi impuse în temeiul articolelor 16 şi 17, statul membru în care se prestează serviciu este responsabil de controlul activităţii prestatorului pe teritoriul său. în conformitate cu legislaţia comunitară, statul membru în care se prestează serviciul:
a)ia toate măsurile necesare pentru a asigura că prestatorul îndeplineşte cerinţele legate de accesul la activitatea respectivă şi de exercitarea acesteia;
b)efectuează verificări, inspecţii şi investigaţii necesare pentru controlul serviciului prestat.
(2)În ceea ce priveşte cerinţele altele decât cele menţionate la alineatul (1), în cazul în care un prestator se deplasează temporar într-un alt stat membru pentru a presta un serviciu fără a fi stabilit acolo, autorităţile competente ale statului respectiv participă la controlul prestatorului în conformitate cu alineatele (3) şi (4).
(3)La cererea statului membru de stabilire, autorităţile competente ale statului membru în care se prestează serviciul efectuează toate verificările, inspecţiile şi investigaţiile necesare pentru a asigura un control efectiv de către statul membru de stabilire. Autorităţile competente acţionează în limita competenţelor care le sunt conferite în statul lor membru. Autorităţile competente pot decide cu privire la măsurile cele mai potrivite care trebuie luate în fiecare caz individual pentru a răspunde cererii statului membru de stabilire.
(4)Din proprie iniţiativă, autorităţile competente ale statului membru unde este prestat serviciul pot efectua verificări, inspecţii şi investigaţii la faţa locului, cu condiţia ca acele verificări, inspecţii şi investigaţii să nu fie discriminatorii, să nu fie motivate de faptul că prestatorul este stabilit într-un alt stat membru şi să fie proporţionate.
Art. 32: Mecanism de alertă
(1)În cazul în care unui stat membru i se aduc la cunoştinţă acte sau împrejurări grave şi precise referitoare la o activitate de servicii care ar putea cauza un prejudiciu grav sănătăţii sau siguranţei persoanelor sau mediului pe teritoriul său sau pe teritoriul altor state membre, statul membru respectiv informează cu privire la aceasta statul membru de stabilire, celelalte state membre în cauză şi Comisia în cel mai scurt termen.
(2)Comisia promovează şi participă la instituirea unei reţele europene a autorităţilor din statele membre în vederea punerii în aplicare a alineatului (1).
(3)Comisia adoptă şi actualizează cu regularitate, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 40 alineatul (2) norme detaliate cu privire la administrarea reţelei menţionate la alineatul (2) al prezentului articol.
Art. 33: Informaţii cu privire la buna reputaţie a prestatorilor
(1)Statele membre comunică, la cererea unei autorităţi competente din alt stat membru, informaţii în conformitate cu legislaţia lor naţională cu privire la acţiunile disciplinare sau administrative sau la sancţiunile penale şi decizii referitoare la insolvabilitate sau bancrută frauduloasă luate de autorităţile competente împotriva unui prestator care privesc în mod direct competenţa prestatorului sau fiabilitatea profesională. Statul membru care comunică informaţiile îl informează pe prestator în această privinţă.
O cerere în temeiul primului alineat trebuie să fie motivată în mod corespunzător, în special în ceea ce priveşte motivul cererii de informare.
(2)Sancţiunile şi acţiunile referitoare la alineatul (1) se comunică doar dacă a fost luată o decizie definitivă. în ceea ce priveşte alte decizii executorii menţionate la alineatul (1), statul membru care comunică informaţiile specifică dacă o anumită decizie este definitivă sau s-a introdus o cale de atac împotriva acesteia. în acest caz statul membru în cauză ar trebui să indice data la care se aşteaptă pronunţarea hotărârii asupra căii de atac.
În plus, statul membru specifică dispoziţiile de drept intern în temeiul cărora prestatorul a fost condamnat sau sancţionat.
(3)Punerea în aplicare a alineatelor (1) şi (2) trebuie să respecte normele cu privire la protecţia datelor cu caracter personal şi drepturile garantate persoanelor condamnate sau sancţionate în statele membre în cauză, inclusiv în cazul ordinelor profesionale. Orice informaţie publică în acest sens trebuie să fie accesibilă consumatorilor.
Art. 34: Măsuri adiacente
(1)Comisia, în cooperare cu statele membre, instituie un sistem electronic pentru schimbul de informaţii între statele membre, luând în considerare sistemele de informaţii existente.
(2)Statele membre, cu asistenţa Comisiei, adoptă măsuri adiacente pentru facilitarea schimbului de funcţionari însărcinaţi cu punerea în aplicare a asistenţei reciproce şi formarea acestor funcţionari, inclusiv formarea lingvistică şi în informatică.
(3)Comisia evaluează necesitatea stabilirii unui program multianual în vederea organizării schimburilor de funcţionari şi a formării menţionate.
Art. 35: Asistenţa reciprocă în cazul derogărilor individuale
(1)În cazul în care un stat membru intenţionează să adopte o măsură în conformitate cu articolul 18, procedura stabilită la alineatele (2)-(6) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor prealabile şi actelor îndeplinite în cadrul unei cercetări penale.
(2)Statul membru menţionat la alineatul (1) solicită statului membru de stabilire să adopte măsuri împotriva prestatorului respectiv, oferind toate informaţiile relevante cu privire la serviciul în cauză şi la împrejurările cazului.
Statul membru de stabilire verifică în cel mai scurt termen dacă prestatorul operează în mod legal şi verifică faptele care se află la originea cererii. Acesta informează statul membru solicitant în cel mai scurt termen în legătură cu măsurile adoptate sau avute în vedere sau, după caz, motivele pentru care nu a luat nici o măsură.
(3)În urma comunicării de către statul membru de stabilire după cum se prevede la al doilea paragraf din alineatul (2), statul membru solicitant adresează o notificare Comisiei şi statului membru de stabilire în legătură cu intenţia sa de a adopta măsuri, indicând următoarele:
a)motivele pentru care consideră că măsurile adoptate sau avute în vedere de statul membru de stabilire sunt neadecvate;
b)motivele pentru care consideră că măsurile pe care intenţionează să le adopte îndeplinesc condiţiile stabilite la articolul 18.
(4)Măsurile nu pot fi adoptate decât după un termen de cincisprezece zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alineatul (3).
(5)Fără a aduce atingere posibilităţii pentru un stat membru solicitant să adopte măsurile în cauză după expirarea termenului stabilit la alineatul (4), Comisia, în cel mai scurt termen, examinează compatibilitatea cu legislaţia comunitară a măsurilor notificate.
În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că măsura este incompatibilă cu legislaţia comunitară, aceasta adoptă o decizie, solicitând statului membru în cauză să se abţină să adopte măsurile propuse sau să suspende urgent măsurile în cauză.
(6)În caz de urgenţă, un stat membru care intenţionează să adopte o măsură poate deroga de la alineatele (2), (3) şi (4). în astfel de cazuri, măsurile se notifică în cel mai scurt termen Comisiei şi statului membru de stabilire, indicând motivele pentru care statul membru consideră că există urgenţă.
Art. 36: Dispoziţii de aplicare
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 40 alineatul (3), Comisia adoptă dispoziţiile de aplicare care au ca obiect modificarea elementelor neesenţiale din prezentul capitol completându-l prin stabilirea termenelor prevăzute la articolele 28 şi 35. Comisia adoptă, de asemenea, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 40 alineatul (2), normele metodologice pentru schimbul de informaţii prin mijloace electronice între statele membre şi, în special, dispoziţiile referitoare la interoperabilitatea sistemelor de informaţii.