Capitolul i - DISPOZIŢII GENERALE - Directiva 2006/123/CE/12-dec-2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 29 Decembrie 2009
CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiect
(1)Prezenta directivă stabileşte dispoziţii generale pentru facilitarea exercitării libertăţii de stabilire pentru prestatorii de servicii şi a liberei circulaţii a serviciilor, menţinând totodată un nivel ridicat al calităţii serviciilor.
(2)Prezenta directivă nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, şi nici privatizarea organismelor publice prestatoare de servicii.
(3)Prezenta directivă nu are ca obiect eliminarea monopolurilor care prestează servicii şi nici ajutoarele acordate de statele membre în baza normelor comunitare în materie de concurenţă.
Prezenta directivă nu afectează libertatea statelor membre de a defini, în conformitate cu legislaţia comunitară, ceea ce consideră servicii de interes economic general, felul în care ar trebui să fie aceste servicii organizate şi finanţate în conformitate cu normele referitoare la ajutoarele de stat sau obligaţiile specifice pe care trebuie să îndeplinească acestea.
(4)Prezenta directivă nu afectează măsurile luate la nivel comunitar sau naţional în conformitate cu dreptul comunitar în scopul protejării sau promovării diversităţii culturale sau lingvistice sau a pluralismului mijloacelor de comunicare în masă.
(5)Prezenta directivă nu afectează normele de drept penal ale statelor membre. Cu toate acestea, statele membre nu pot restricţiona libertatea de a presta servicii prin aplicarea unor dispoziţii de drept penal care reglementează sau afectează în mod specific accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia eludând normele prevăzute de prezenta directivă.
(6)Prezenta directivă nu afectează legislaţia muncii, adică nici una dintre dispoziţiile legale sau contractuale cu privire la condiţiile de angajare, condiţiile de muncă, inclusiv sănătatea şi siguranţa la locul de muncă şi relaţiile dintre angajatori şi lucrători pe care statele membre le aplică în conformitate cu legislaţia naţională, respectând legislaţia comunitară. Prezenta directivă nu afectează nici legislaţia în materie de securitate socială a statelor membre.
(7)Prezenta directivă nu afectează exercitarea drepturilor fundamentale astfel cum sunt recunoscute în statele membre şi în legislaţia comunitară. Aceasta nu afectează nici dreptul de a negocia, de a încheia şi de a pune în aplicare convenţii colective şi de a desfăşura acţiuni sindicale în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale respectând legislaţia comunitară.
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezenta directivă se aplică serviciilor furnizate de prestatori stabiliţi într-un stat membru.
(2)Prezenta directivă nu se aplică pentru următoarele activităţi:
a)servicii neeconomice de interes general;
b)servicii financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurări şi reasigurări, pensii ocupaţionale şi personale, valori mobiliare, fonduri de investiţii, plăţi şi consultanţă pentru investiţii, inclusiv serviciile menţionate în anexa I la Directiva 2006/48/CE;
c)serviciile şi reţelele de comunicaţii electronice, precum şi resursele şi serviciile asociate, în ceea ce priveşte domeniile reglementate de Directivele 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE, 2002/22/CE şi 2002/58/CE;
d)serviciile în domeniul transportului, inclusiv serviciile portuare care intră în domeniul de aplicare a titlului V din tratat;
e)serviciile agenţiilor de ocupare temporară a forţei de muncă;
f)servicii de îngrijire a sănătăţii, fie că sunt sau nu asigurate în cadrul unor unităţi de îngrijire a sănătăţii şi indiferent de modul în care sunt organizate şi finanţate la nivel naţional sau dacă sunt de natură publică sau privată;
g)servicii audiovizuale, inclusiv serviciile cinematografice, indiferent de modul lor de producţie, distribuţie şi transmisie, precum şi serviciile de radiodifuziune;
h)activităţile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miză cu valoare pecuniară în jocuri de noroc, inclusiv loterie, jocuri de cazinou şi tranzacţii referitoare la pariuri;
i)activităţi care sunt asociate exercitării autorităţii publice astfel cum se stabileşte la articolul 45 din tratat;
j)servicii sociale cu privire la locuinţele sociale, servicii privind îngrijirea copiilor şi ajutorul acordat familiilor sau persoanelor aflate în nevoie în mod permanent sau temporar, care sunt prestate de către stat, de către prestatori mandataţi de stat sau de organizaţii de caritate recunoscute de stat;
k)servicii de securitate privată;
l)servicii prestate de notari şi executori judecătoreşti numiţi de autorităţile publice.
(3)Prezenta directivă nu se aplică în domeniul impozitării.
Art. 3: Relaţia cu alte dispoziţii ale dreptului comunitar
(1)În cazul în care dispoziţiile prezentei directive sunt în conflict cu o dispoziţie a unui alt act comunitar care reglementează aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau pentru profesii specifice, dispoziţia celuilalt act comunitar prevalează şi se aplică acestor sectoare sau profesii specifice. Acestea includ:
a)Directiva 96/71/CE;
b)Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;
c)Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune (1);
(1)JO L 298, 17.10.1989, p. 23. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 202, 30.7.1997, p. 60).
d)Directiva 2005/36/CE.
(2)Prezenta directivă nu vizează norme ale dreptului internaţional privat, în special norme care reglementează legislaţia aplicabilă obligaţiilor contractuale şi extracontractuale, inclusiv cele care garantează consumatorilor protecţia oferită acestora prin normele de protecţie a consumatorilor din legislaţia cu privire la consumatori în vigoare în statul lor membru.
(3)Statele membre aplică dispoziţiile prezentei directive în conformitate cu normele din tratat cu privire la dreptul de stabilire şi la libera circulaţie a serviciilor.
Art. 4: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."serviciu" înseamnă orice activitate economică independentă, prestată în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, menţionată la articolul 50 din tratat;
2."prestator" înseamnă orice persoană fizică resortisant al unui stat membru sau orice persoană juridică menţionată la articolul 48 din tratat, stabilită într-un stat membru care oferă sau prestează un serviciu;
3."beneficiar" înseamnă orice persoană fizică resortisant a unui stat membru sau care beneficiază de drepturi care îi sunt conferite prin acte comunitare, sau orice persoană juridică menţionată la articolul 48 din tratat, stabilită într-un stat membru, care, în scopuri profesionale sau non-profesionale utilizează sau doreşte să utilizeze un serviciu;
4."stat membru de stabilire" înseamnă statul membru pe al cărui teritoriu este stabilit prestatorul serviciului în cauză;
5."stabilire" înseamnă exercitarea efectivă de către prestator a unei activităţi economice prevăzute la articolul 43 din tratat, pentru o perioadă nedeterminată şi cu ajutorul unei infrastructuri stabile de unde activitatea de prestare de servicii este asigurată în mod efectiv;
6."regim de autorizare" înseamnă orice procedură care obligă prestatorul sau beneficiarul să facă demersuri pe lângă autoritatea competentă în scopul obţinerii unei decizii formale sau a unei decizii implicite referitoare la accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia;
7."cerinţă" înseamnă orice obligaţie, interdicţie, condiţie sau limită prevăzută în actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre sau care rezultă din jurisprudenţa, practici administrative, normele ordinelor profesionale sau normele colective ale asociaţiilor profesionale sau ale altor organizaţii profesionale adoptate în exercitarea autonomiei lor juridice; normele stabilite prin convenţii colective negociate de către partenerii sociali nu sunt în sine considerate cerinţe în sensul prezentei directive;
8."motive imperative de interes general" înseamnă motive astfel recunoscute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie, inclusiv următoarele motive: ordinea publică; siguranţa publică; sănătate publică; păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială; protecţia consumatorilor, beneficiarilor serviciilor şi a lucrătorilor; loialitatea tranzacţiilor comerciale; combaterea fraudei; protecţia mediului şi a mediului urban; sănătatea animalelor; proprietatea intelectuală; conservarea patrimoniului naţional istoric şi artistic; obiective de politică socială şi de politică culturală;
9."autoritate competentă" înseamnă orice organism sau autoritate dintr-un stat membru cu rol de control sau de reglementare în ceea ce priveşte activităţile de servicii, în special autorităţile administrative, incluzând instanţele judecătoreşti acţionând în această calitate, ordinele profesionale şi asociaţiile profesionale sau alte organisme profesionale care, în exercitarea autonomiei lor juridice, reglementează în mod colectiv accesul la activităţile de servicii sau exercitarea acestora;
10."stat membru în care se prestează serviciul" înseamnă statul membru în care serviciul este oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru;
11."profesie reglementată" înseamnă orice activitate profesională sau ansamblu de activităţi profesionale, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;
12."comunicare comercială" înseamnă orice formă de comunicare făcută în scopul promovării directe sau indirecte a bunurilor, serviciilor sau imaginii unei întreprinderi, organizaţii sau persoane implicate într-o activitate comercială, industrială sau meşteşugărească sau care practică o profesie reglementată. Nu constituie în sine comunicări comerciale următoarele:
(a)informaţiile care facilitează accesul direct la activitatea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, incluzând, în special, un nume de domeniu sau o adresă electronică;
(b)comunicări legate de bunuri, servicii sau imaginea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei compilate într-o manieră independentă, în special atunci când sunt prestate fără a se urmări un scop financiar.