Art. 21. - In scopul aplicării articolelor 5 şi 6 din Directiva 92/12/CEE , electricitatea şi gazele naturale sunt supuse impozitării şi impozitul devine exigibil în momentul livrării de către distribuitor sau redistribuitor. În cazul în care livrarea către consum are loc într-un stat membru în care distribuitorul sau redistribuitorul nu au sediu stabil, impozitul aplicat în statele membre unde are loc livrarea se impută unei societăţi care trebuie să fie înregistrată în statul membru de livrare. în toate cazurile, impozitul se percepe şi se colectează în conformitate cu procedurile prevăzute de fiecare stat membru. - Directiva 2003/96/CE/27-oct-2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

În vigoare
Versiune de la: 3 Iunie 2024
Art. 21
(1)Pe lângă dispoziţiile generale care definesc faptul generator şi dispoziţiile privind plata prevăzute în Directiva 92/12/CEE, valoarea impozitului pe produsele energetice se aplică de asemenea în cazul apariţiei unuia dintre faptele generatoare menţionate în articolul 2 alineatul (3).
(2)În sensul prezentei directive, se consideră că termenul "producţie" din articolul 4 litera (c) şi din articolul 5 alineatul (1) din Directiva 92/12/CEE include, dacă este cazul, "extracţia".
(3)Consumul de produse energetice în incinta unei instituţii care fabrică produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de impozit în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în incinta instituţiei. De asemenea, statele membre pot considera ca nefiind un fapt generator consumul de electricitate şi alte produse energetice care nu sunt produse în incinta unei astfel de instituţii şi consumul de produse energetice şi de electricitate în incinta unei instituţii care produce combustibili destinaţi a fi utilizaţi pentru producerea electricităţii. În cazul în care consumul vizează scopuri care nu au legătură cu producerea de produse energetice, în special propulsia vehiculelor, acesta este considerat fapt generator care presupune impozitarea.
(4)De asemenea, statele membre pot să prevadă că impozitul pe produsele energetice şi electricitate trebuie plătit atunci când se stabileşte că nu este sau nu mai este îndeplinită o condiţie referitoare la utilizarea finală prevăzută în reglementările naţionale în scopul aplicării unei rate reduse de impozitare sau a unei scutiri.
(5)In scopul aplicării articolelor 5 şi 6 din Directiva 92/12/CEE, electricitatea şi gazele naturale sunt supuse impozitării şi impozitul devine exigibil în momentul livrării de către distribuitor sau redistribuitor. În cazul în care livrarea către consum are loc într-un stat membru în care distribuitorul sau redistribuitorul nu au sediu stabil, impozitul aplicat în statele membre unde are loc livrarea se impută unei societăţi care trebuie să fie înregistrată în statul membru de livrare. în toate cazurile, impozitul se percepe şi se colectează în conformitate cu procedurile prevăzute de fiecare stat membru.
Fără a aduce atingere primului paragraf, statele membre au dreptul de a determina faptul generator în cazul în care nu există legături între conductele lor de gaz şi cele ale altor state membre.
O entitate care produce electricitate pentru uz propriu este considerată distribuitor. Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (1) litera (a), statele membre pot acorda scutiri micilor producători de electricitate, cu condiţia ca impozitării produselor energetice pe care le utilizează pentru producerea acestei electricităţi.
În sensul aplicării articolelor 5 şi 6 din Directiva 92/12/CEE, cărbunele, cocsul şi lignitul sunt supuse impozitării şi impozitul devine exigibil în momentul livrării de către societăţi, care trebuie să fie înregistrate în acest scop de autorităţile competente. Aceste autorităţi pot permite producătorului, comerciantului, importatorului sau reprezentantului fiscal să înlocuiască societatea înregistrată în sensul obligaţiilor fiscale care îi revin. Impozitul se percepe şi se colectează în conformitate cu procedurile prevăzute de fiecare stat membru.
(6)Statele membre nu sunt obligate să considere ca "producţie de produse energetice":
a)operaţiunile în cursul cărora se obţin produse energetice în mod întâmplător;
b)operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic permite reutilizarea lui în propria întreprindere, cu condiţia ca impozitul deja plătit pentru acest produs să nu fie mai mic decât impozitul care ar trebui plătit dacă produsul energetic reutilizat ar fi din nou supus impozitării;
c)o operaţiune constând în amestecarea, în afara unei întreprinderi de producţie sau a unui antrepozit fiscal, a produselor energetice cu alte produse energetice sau cu alte materiale, cu condiţia ca:
(i)impozitul pe componentele amestecului să fi fost plătit în prealabil şi
(ii)suma plătită să nu fie mai mică decât valoarea impozitului care ar fi aplicat amestecului.
Condiţia prevăzută la punctul (i) nu se aplică în cazul în care amestecul este scutit pentru o anumită utilizare.