Art. 17. - Art. 17: Derogări - Directiva 2003/88/CE/04-nov-2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Art. 17: Derogări
(1)Ţinând cont de principiile generale de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, statele membre pot deroga de la articolele 3-6, 8 şi 16 atunci când, pe baza caracteristicilor specifice ale activităţii exercitate, durata timpului de lucru nu este măsurată şi predeterminată sau poate fi determinată de lucrătorii înşişi, în special în cazul:
a)directorilor executivi sau al altor persoane cu puteri decizionale autonome;
b)lucrătorilor din cadrul asociaţiilor familiale sau
c)lucrătorilor care oficiază ceremonii religioase în biserici şi în comunităţile religioase.
(2)Derogările prevăzute la alineatele (3) - (5) pot fi adoptate prin acte cu putere de lege şi acte administrative sau prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condiţia ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau dacă, în cazuri excepţionale în care nu este posibil, din motive obiective, să se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii, lucrătorii beneficiază de protecţie adecvată.
(3)În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, se poate deroga de la articolele 3-5, 8 şi 16:
a)în cazul activităţilor în care locul de muncă al lucrătorului şi domiciliul acestuia sunt la distanţă unul de celălalt, cum ar fi activităţile offshore, sau dacă locurile în care lucrătorul îşi desfăşoară activitatea sunt la distanţă unul faţă de celălalt;
b)în cazul activităţilor de securitate şi supraveghere care necesită prezenţa permanentă în scopul de a proteja bunuri şi persoane, în special gardieni, paznici sau firme de pază şi securitate;
c)în cazul activităţilor care implică nevoia de continuitate a serviciilor sau producţiei, în special:
(i)servicii privind primirea, tratamentul şi îngrijirea oferite de spitale sau instituţii similare, inclusiv activităţile medicilor stagiari, instituţiilor rezidenţiale şi ale închisorilor;
(ii)lucrătorii la docuri sau aeroporturi;
(iii)servicii de presă, radio, televiziune, producţie cinematografică, servicii de poştă şi telecomunicaţii, ambulanţă, servicii de pompieri şi protecţie civilă;
(iv)producţia, transportul şi distribuţia de gaze, apă şi electricitate, colectarea reziduurilor menajere şi instalaţiile de incinerare;
(v)sectoare în care procesul de muncă nu poate fi întrerupt din motive tehnice;
(vi)activităţi de cercetare şi dezvoltare; (vii) agricultură;
(viii)lucrători din domeniul transportului de călători pe linii urbane regulate;
d)dacă există o intensificare previzibilă a activităţii, în special în:
(i)agricultură;
(ii)turism;
(iii)servicii poştale;
e)în cazul persoanelor care lucrează în sectorul transportului feroviar:
(i)ale căror activităţi sunt intermitente;
(ii)care petrec timpul de lucru în trenuri sau
(iii)ale căror activităţi sunt legate de orarele de transport şi de asigurarea continuităţii şi regularităţii traficului;
f)în situaţiile descrise la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 89/391/CEE;
g)în cazurile de accident sau risc de accident iminent.
(4)În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, se poate deroga de la articolele 3 şi 5:
a)în cazul muncii în ture, de fiecare dată când lucrătorul schimbă tura şi nu poate beneficia de perioade de repaus zilnic şi săptămânal între sfârşitul unei ture şi începutul următoarei;
b)în cazul activităţilor care implică perioade de lucru fracţionate de-a lungul zilei, mai ales acelea ale personalului însărcinat cu activităţile de curăţenie.
(5)În conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol, se poate deroga de la articolul 6 şi articolul 16 litera (b) în cazul medicilor stagiari, în condiţiile stabilite la al doilea la al şaptelea paragraf din prezentul alineat.
În ceea ce priveşte articolul 6, derogările prevăzute în primul paragraf sunt permise pentru o perioadă de tranziţie de cinci ani începând cu 1 august 2004.
Statele membre pot dispune de un termen suplimentar care nu poate depăşi doi ani, dacă este necesar, pentru a ţine cont de dificultăţile de a respecta dispoziţiile privind timpul de lucru în ceea ce priveşte responsabilităţile lor în materie de organizare şi prestare a serviciilor de sănătate şi îngrijire medicală. Cu cel puţin şase luni înainte de sfârşitul perioadei de tranziţie, statul membru în cauză informează motivat Comisia, astfel încât aceasta să poată emite un aviz, după consultări adecvate, în termen de trei luni de la primirea acestor informaţii. Dacă nu se conformează avizului Comisiei, statul membru trebuie să îşi justifice decizia. Notificarea şi justificarea statului membru, precum şi avizul Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi se înaintează Parlamentului European.
Statele membre pot dispune de încă un termen suplimentar de un an, dacă este necesar, pentru a ţine cont de dificultăţile speciale legate de responsabilităţile menţionate în al treilea paragraf. Ele respectă procedura definită în paragraful respectiv.
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca numărul de ore de lucru săptămânale să nu depăşească în nici un caz media de 58 în timpul primilor trei ani ai perioadei de tranziţie, media de 56 pentru următorii doi ani şi media de 52 pentru orice perioadă suplimentară.
Angajatorul consultă reprezentanţii lucrătorilor în timp util pentru a ajunge, dacă este posibil, la un acord cu privire la regimurile aplicabile în cursul perioadei de tranziţie. În limitele prevăzute în paragraful al cincilea, un astfel de acord poate reglementa:
a)numărul mediu de ore de lucru săptămânale în timpul perioadei de tranziţie;
b)măsurile care trebuie adoptate pentru a se reduce orele de lucru săptămânale la o medie de 48 până la sfârşitul perioadei de tranziţie.
În ceea ce priveşte articolul 16 litera (b), derogările prevăzute în primul paragraf sunt permise în măsura în care perioada de referinţă nu depăşeşte 12 luni în timpul primei părţi a perioadei de tranziţie prevăzute în al cincilea paragraf şi şase luni ulterior.