Art. 22a. - Art. 22 a : Utilizarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile în industrie - Directiva 2001/11-dec-2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare)
Acte UE
Jurnalul Oficial 328L
În vigoare Versiune de la: 27 Octombrie 2025
Art. 22a: Utilizarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile în industrie
(1)Statele membre depun eforturi pentru a mări ponderea surselor regenerabile în cantitatea de surse de energie utilizate în scopuri energetice şi neenergetice finale în sectorul industrial cu o creştere orientativă de cel puţin 1,6 puncte procentuale ca medie anuală calculată pentru perioadele 2021-2025 şi 2026-2030.
Statele membre pot include căldura şi răcoarea reziduale în calculul creşterilor anuale medii menţionate la primul paragraf, până la o limită de 0,4 puncte procentuale, cu condiţia ca căldura şi răcoarea reziduale să fie furnizate din sisteme eficiente de încălzire şi răcire centralizată, cu excepţia reţelelor care furnizează căldură doar unei singure clădiri sau în cazul în care întreaga energie termică este consumată doar in situ şi dacă energia termică nu este vândută. În cazul în care decid să facă acest lucru, creşterea medie anuală menţionată la primul paragraf creşte cu jumătate din punctele procentuale utilizate pentru căldura şi răcoarea reziduale.
Statele membre includ măsurile şi politicile planificate şi adoptate pentru a realiza o astfel de creştere orientativă în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din Regulamentul menţionat.
Atunci când electrificarea este luată în considerare ca o opţiune eficientă din punctul de vedere al costurilor, politicile şi măsurile respective promovează electrificarea bazată pe surse regenerabile a proceselor industriale. Politicile şi măsurile respective încearcă să creeze condiţii de piaţă favorabile pentru disponibilitatea unor alternative de energie din surse regenerabile viabile din punct de vedere economic şi fezabile din punct de vedere tehnic pentru a înlocui combustibilii fosili utilizaţi pentru încălzirea industrială, cu scopul de a reduce utilizarea combustibililor fosili utilizaţi pentru încălzire la o temperatură mai mică de 200 °C. Atunci când adoptă aceste politici şi măsuri, statele membre iau în considerare principiul «eficienţa energetică înainte de toate», eficacitatea şi competitivitatea internaţională şi nevoia de a lua măsuri în legătură cu barierele de reglementare, administrative şi economice.
Statele membre se asigură că, până în 2030, contribuţia combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică utilizaţi în scopuri energetice şi neenergetice finale este de cel puţin 42 % din hidrogenul utilizat în industrie în scopuri energetice şi neenergetice finale şi de cel puţin 60 % până în 2035. Pentru calcularea acestui procent, se aplică următoarele reguli:
a)pentru calcularea numitorului, se ia în considerare conţinutul energetic al hidrogenului pentru scopuri energetice şi neenergetice finale, cu excepţia:
(i)hidrogenului utilizat drept produs intermediar pentru producţia de combustibili convenţionali pentru transport şi de biocombustibili;
(ii)hidrogenului care este produs prin decarbonizarea gazelor industriale reziduale şi este utilizat pentru a înlocui gazele specifice din care este produs;
(iii)hidrogenului produs ca subprodus sau derivat din subproduse în instalaţii industriale;
b)pentru calcularea numărătorului, se ia în considerare conţinutul energetic al combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică consumaţi în sectorul industrial în scopuri energetice şi neenergetice finale, cu excepţia combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică utilizaţi drept produs intermediar pentru producţia de combustibili convenţionali pentru transport şi de biocombustibili;
c)pentru calcularea numărătorului şi a numitorului, se utilizează valorile privind conţinutul energetic al combustibililor stabilite în anexa III.
În sensul celui de al cincilea paragraf litera (c) de la prezentul alineat, pentru stabilirea conţinutului energetic al combustibililor care nu sunt incluşi în anexa III, statele membre utilizează standardele europene relevante pentru determinarea puterii calorifice a combustibililor, sau, în cazul în care nu a fost adoptat în acest sens niciun standard european, standardele ISO relevante.
(2)Statele membre promovează mecanisme voluntare de etichetare pentru produsele industriale despre care se pretinde că sunt produse cu energie din surse regenerabile şi combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică. Astfel de mecanisme voluntare de etichetare indică procentul de energie regenerabilă utilizată sau de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică utilizaţi în etapa de achiziţie şi operaţiuni anterioare prelucrării aferente materiilor prime, de fabricaţie şi de distribuţie, calculat pe baza metodologiilor prevăzute fie în Recomandarea (UE) 2021/2279 a Comisiei (*19), fie în ISO 14067:2018.
(*19)Recomandarea (UE) 2021/2279 a Comisiei din 15 decembrie 2021 privind utilizarea unor metode referitoare la amprenta de mediu pentru măsurarea şi comunicarea performanţei de mediu pe durata ciclului de viaţă a produselor şi organizaţiilor (JO L 471, 30.12.2021, p. 1).
(3)Statele membre raportează cantitatea de combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile pe care estimează că o vor importa şi exporta în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat. Pe baza acestui raport, Comisia elaborează o strategie a Uniunii pentru hidrogenul importat şi intern, cu scopul de a promova o piaţă europeană a hidrogenului şi producţia internă de hidrogen în Uniune, sprijinind punerea în aplicare a prezentei directive şi realizarea obiectivelor stabilite în aceasta, ţinând seama în mod adecvat de securitatea aprovizionării şi de autonomia strategică a Uniunii în domeniul energiei şi de condiţiile de concurenţă echitabile pe piaţa mondială a hidrogenului. Statele membre indică în planurile lor naţionale integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolelor 3 şi 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 şi în rapoartele lor naţionale intermediare integrate privind energia şi clima prezentate în temeiul articolului 17 din regulamentul menţionat modul în care intenţionează să contribuie la această strategie.