Capitolul ii - CĂI DE RECURS ŞI APLICAREA DREPTULUI - Directiva 2000/78/CE/27-nov-2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
CAPITOLUL II:CĂI DE RECURS ŞI APLICAREA DREPTULUI
Art. 9: Apărarea drepturilor
(1)Statele membre asigură ca procedurile judiciare şi administrative, inclusiv proceduri de conciliere, dacă este necesar, care reglementează respectarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă, să fie accesibile tuturor persoanelor care se consideră lezate prin nerespectarea faţă de ei a principiului egalităţii de tratament, chiar după ce au încetat relaţiile în care discriminarea se presupune a se fi produs.
(2)Statele membre asigură ca asociaţiile, organizaţiile sau persoanele juridice care au, în conformitate cu criteriile prevăzute în legislaţia lor naţională, interesul legitim să asigure că dispoziţiile prezentei directive sunt respectate, să poată iniţia, în numele sau în sprijinul reclamantului, cu aprobarea sa, orice procedură judiciară şi/sau administrativă prevăzută, în vederea respectării obligaţiilor care decurg din prezenta directivă.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere normelor naţionale privind termenele stabilite pentru a uza de o cale de atac în legătură cu principiul egalităţii de tratament.
Art. 10: Sarcina probei
(1)Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu sistemul juridic propriu, astfel încât, atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea în ceea ce o priveşte a principiului egalităţii de tratament şi prezintă, în faţa unei jurisdicţii sau a unei alte instanţe competente, fapte care permit prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte, îi revine pârâtului sarcina de a dovedi că principiul egalităţii de tratament nu a fost încălcat.
(2)Alineatul (1) nu aduce atingere adoptării de către statele membre a unor norme privind probele care să fie mai favorabile reclamanţilor.
(3)Alineatul (1) nu se aplică procedurilor penale.
(4)Alineatele (1)-(3) se aplică în mod egal tuturor procedurilor angajate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).
(5)Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) procedurilor în care instrumentarea faptelor revine jurisdicţiei sau instanţei competente.
Art. 11: Protecţia împotriva represaliilor
Statele membre introduc în sistemul lor juridic intern măsurile necesare pentru protecţia lucrătorilor împotriva concedierii sau a oricărui alt tratament defavorabil din partea angajatorului aplicat ca reacţie la o reclamaţie formulată la nivel de întreprindere sau la o acţiune în justiţie vizând respectarea principiului egalităţii de tratament.
Art. 12: Difuzarea informaţiei
Statele membre asigură ca dispoziţiile adoptate în aplicarea prezentei directive, precum şi cele care sunt deja în vigoare în acest domeniu, să fie aduse la cunoştinţă persoanelor interesate prin toate mijloacele corespunzătoare, de exemplu, la locul de muncă, şi pe întreg teritoriul statului membru în cauză.
Art. 13: Dialogul social
(1)Conform tradiţiilor şi practicilor naţionale, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a favoriza dialogul între partenerii sociali în vederea promovării egalităţii de tratament, inclusiv prin supravegherea practicilor la locul de muncă, prin convenţii colective, coduri de conduită şi cercetare sau schimb de experienţă şi de bune practici.
(2)Respectând tradiţiile şi practicile lor naţionale, statele membre încurajează partenerii sociali, fără a aduce atingere autonomiei lor, să încheie, la nivel corespunzător, acorduri în care să fie prevăzute reguli de nediscriminare în domeniile prevăzute în articolul 3 care ţin de domeniul de aplicare al negocierilor colective. Aceste acorduri respectă cerinţele minime stabilite în prezenta directivă şi în măsurile naţionale de transpunere.
Art. 14: Dialogul cu organizaţiile neguvernamentale
Statele membre încurajează dialogul cu organizaţiile neguvernamentale care au, conform practicilor şi legislaţiilor naţionale, interesul legitim să contribuie la lupta împotriva discriminărilor pe baza unuia dintre motivele prevăzute în articolul 1, în vederea promovării principiului egalităţii de tratament.