Titlul iii - DISPOZIŢII REFERITOARE LA LIBERTATEA DE STABILIRE ŞI LA LIBERTATEA DE A PRESTA SERVICII - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
TITLUL III:DISPOZIŢII REFERITOARE LA LIBERTATEA DE STABILIRE ŞI LA LIBERTATEA DE A PRESTA SERVICII
Art. 18: Instituţii de credit
Statele membre trebuie să adopte dispoziţii în conformitate cu care pot fi desfăşurate pe teritoriul lor activităţile prevăzute în Anexa I, în conformitate cu articolul 20 alineatele (1)-(6), articolul 21, alineatele (1) şi (2) şi articolul 22, fie prin înfiinţarea unei sucursale, fie prin prestarea de servicii de către orice instituţie de credit autorizată şi supravegheată de către autorităţile competente ale unui alt stat membru, cu condiţia ca activităţile respective să fie incluse în autorizaţie.
Art. 19: Instituţii financiare
Statele membre trebuie, de asemenea, să adopte dispoziţii care să permită ca activităţile menţionate la Anexa I să poată fi desfăşurate pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 20 alineatele (1)-(6), articolul 21 alineatul (1) şi alineatul (2) şi articolul 22, fie prin constituirea unei sucursale, fie prin prestarea de servicii de către orice instituţie financiară din alt stat membru, care poate fi sau filiala unei instituţii de credit sau o filială deţinută în comun de două sau mai multe instituţii de credit, ale căror memorandum şi statut de asociere prevăd desfăşurarea acestor activităţi şi care îndeplinesc toate condiţiile următoare:
- întreprinderea sau întreprinderile-mamă trebuie să fie instituţii de credit autorizate în statele membre, prin legea care reglementează şi activitatea filialei;
- activităţile respective trebuie să fie desfăşurate efectiv pe teritoriul aceluiaşi stat membru;
- întreprinderea sau întreprinderile-mamă trebuie să deţină cel puţin 90 % din drepturile de vot aferente numărului de acţiuni sau părţi sociale deţinute în capitalul social al filialei;
- întreprinderea sau întreprinderile-mamă trebuie să îndeplinească cerinţele autorităţilor competente în ceea ce priveşte gestionarea prudenţială a filialei şi, de asemenea, trebuie să fi declarat, cu consimţământul autorităţilor competente din statul membru de origine, că garantează în solidar angajamentele asumate de filială;
- filiala trebuie să fie inclusă efectiv, în special în ceea ce priveşte activităţile respective, în supravegherea consolidată a întreprinderii-mamă sau a fiecăreia dintre întreprinderile-mamă, în conformitate cu articolele 52-56, în special pentru calcularea ratei de solvabilitate, pentru controlul expunerilor semnificative şi pentru limitarea participaţiilor prevăzute la articolul 51.
Respectarea acestor condiţii trebuie verificată de către autorităţile competente din statul membru de origine, care va elibera filialei un certificat de conformitate, care trebuie să fie parte integrantă a notificării menţionate la articolul 20 alineatele (1)-(6), precum şi articolul 21 alineatele (1) şi (2).
Autorităţile competente din statul membru de origine trebuie să asigure supravegherea filialei în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), articolele 16, 17, 26, 28, 29, 30 şi 32.
Dispoziţiile menţionate în acest articol se aplică, mutatis mutandis, filialelor, cu condiţia efectuării modificărilor necesare. În special, expresia "instituţie de credit" trebuie interpretată ca "instituţie financiară care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 19", iar cuvântul "autorizaţie" ca "memorandum şi statut de asociere".
Al doilea paragraf din articolul 20 alineatul (3) se citeşte astfel cum urmează:
"Autorităţile competente din statul membru de origine trebuie să comunice valoarea fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filială şi rata de solvabilitate consolidată a instituţiei de credit care este întreprinderea-mamă".
În cazul în care o instituţie financiară eligibilă în conformitate cu prezentul articol nu mai îndeplineşte toate condiţiile impuse, statul membru de origine înştiinţează autorităţile competente din statul membru gazdă, iar activităţile desfăşurate de către instituţia respectivă în statul membru gazdă se vor supune legislaţiei în vigoare în statul membru gazdă respectiv.
Art. 20: Exercitarea dreptului de stabilire
(1)Orice instituţie de credit care doreşte să îşi deschidă o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru trebuie să notifice autorităţile competente din statul membru de origine.
(2)Statul membru solicită fiecărei instituţii de credit care doreşte să îşi deschidă o sucursală într-un alt stat membru să furnizeze următoarele informaţii, la depunerea notificării menţionate la articolul 1:
a)statul membru pe teritoriul căruia instituţia de credit respectivă intenţionează să îşi înfiinţeze o sucursală;
b)un program de activităţi care să specifice, inter alia, tipurile de activităţi preconizate şi structura organizatorică a sucursalei respective;
c)adresa din statul membru gazdă unde pot fi obţinute documente;
d)numele celor care răspund de gestionarea sucursalei.
(3)În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine nu au nici un motiv pentru a pune la îndoială caracterul adecvat al structurii administrative sau situaţia financiară a instituţiei de credit, având în vedere activităţile preconizate, autorităţile respective, în termen de trei luni de la primirea informaţiilor prevăzute la alineatul (2), comunică informaţiile respective autorităţilor competente din statul membru gazdă şi informează şi instituţia de credit în consecinţă.
Autorităţile competente din statul membru de origine comunică, de asemenea, valoarea fondurilor proprii şi rata de solvabilitate a instituţiei de credit.
În cazul în cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine refuză să comunice informaţiile prevăzute la alineatul (2) autorităţilor competente din statul membru gazdă, refuzul trebuie motivat în faţa instituţiei implicate în termen de trei luni de la primirea tuturor informaţiilor. Refuzul de a răspunde sau absenţa unui astfel de răspuns pot fi atacate într-o instanţă din statul membru de origine.
(4)Înainte ca sucursala unei instituţii de credit să îşi înceapă activitatea, autorităţile competente din statul membru gazdă, în termen de două luni de la primirea informaţiilor menţionate la alineatul (3), organizează supravegherea instituţiei de credit în conformitate cu articolul 22 indicând, dacă este necesar în interesul general, şi condiţiile în care pot fi desfăşurate activităţile respective în statul membru gazdă.
(5)La primirea unei comunicări din partea autorităţilor competente ale statului membru gazdă sau în cazul în care perioada prevăzută la alineatul (4) expiră fără a se primi nici o comunicare din partea statului membru gazdă, sucursala poate fi înfiinţată şi îşi poate începe activitatea.
(6)În cazul modificării conţinutului unei informaţii comunicate în conformitate cu alineatul (2) litera (b), (c) sau (d), instituţia de credit înştiinţează în scris autorităţile competente din statul membru de origine şi statul membru gazdă, cu cel puţin o lună înainte de modificarea respectivă, pentru a permite autorităţilor competente din statul membru de origine să ia o decizie în conformitate cu dispoziţiile alineatului (3) şi, de asemenea, pentru a permite autorităţilor competente din statul membru gazdă să ia o decizie în conformitate cu dispoziţiile alineatului (4).
(7)Se consideră că sucursalele care şi-au început deja activitatea, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare în statele membre gazdă, înainte de 1 ianuarie 1993, au fost deja supuse procedurilor prevăzute la alineatele (1)-(5). Începând cu data menţionată anterior, sucursalele respective intră sub incidenţa alineatului (6), precum şi a articolelor 18, 19, 22 şi 29.
Art. 21: Exercitarea libertăţii de a presta servicii
(1)Orice instituţie de credit care doreşte să îşi exercite pentru prima dată libertatea de a presta servicii pe teritoriul unui alt stat membru trebuie să înştiinţeze în acest sens autorităţile competente din statul membru de origine în legătură cu activităţile menţionate în Anexa I pe care doreşte să le desfăşoare.
(2)În termen de o lună de la primirea înştiinţării menţionate la alineatul (1), autorităţile competente din statul membru de origine remit înştiinţarea respectivă autorităţilor competente din statul membru gazdă.
(3)Prezentul articol nu afectează în nici un fel drepturile dobândite de instituţiile de credit prestatoare de servicii înainte de 1 ianuarie 1993.
Art. 22: Atribuţiile autorităţilor competente din statul membru gazdă
(1)În scopuri statistice, statele membre gazdă pot solicita tuturor instituţiilor de credit care au sucursale pe teritoriul lor să depună la autorităţile competente rapoarte periodice referitoare la activitatea lor în statul membru gazdă respectiv.
În îndeplinirea responsabilităţilor care le revin în conformitate cu articolul 27, statele membre gazdă pot solicita ca sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre să ofere aceleaşi informaţii pe care le solicită instituţiilor de credit naţionale, în scopul respectiv.
(2)În situaţia în care autorităţile competente ale unui stat membru gazdă constată că o instituţie care are o sucursală sau care prestează servicii pe teritoriul său nu respectă dispoziţiile legale adoptate în statul respectiv, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive privind atribuţiile deţinute de autorităţile competente din statele membre gazdă, autorităţile respective pot solicita ca instituţia în cauză să pună capăt de îndată acelei situaţii.
(3)În cazul în care instituţia respectivă nu adoptă măsurile necesare, autorităţile competente din statul membru gazdă informează, în consecinţă, autorităţile competente din statul membru de origine. Autorităţile competente din statul membru de origine iau cât mai curând posibil toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituţia implicată pune capăt neregulii respective. Natura acestor măsuri va fi comunicată autorităţilor competente din statul membru gazdă.
(4)În cazul în care, în ciuda măsurilor aplicate de statul membru de origine sau datorită faptului că măsurile respective sunt inadecvate sau nu există în statul membru respectiv, instituţia respectivă continuă să încalce dispoziţiile legale menţionate la alineatul (2), dispoziţii în vigoare în statul membru gazdă, acesta poate lua măsurile necesare pentru a preveni şi pentru a pedepsi orice viitoare nereguli şi, în măsura în care devine necesar, pentru a împiedica instituţia respectivă, să întreprindă noi tranzacţii pe teritoriul său, după informarea autorităţilor competente ale statului membru de origine. Statele membre veghează ca înmânarea documentelor legale necesare pentru a se aplica aceste măsuri instituţiilor de credit să fie posibilă pe teritoriile lor.
(5)Dispoziţiile alineatelor (1)-(4) nu afectează prerogativele statelor membre gazdă de a lua măsurile adecvate pentru prevenirea sau pedepsirea neregulilor comise pe teritoriul lor, care contravin dispoziţiilor legale adoptate în interesul general. Aceste măsuri includ şi posibilitatea de a împiedica instituţiile care au comis nereguli să efectueze noi tranzacţii pe teritoriile lor.
(6)Orice măsură adoptată în conformitate cu alineatele (3), (4) şi (5), care implică sancţiuni sau restricţii în exercitarea libertăţii de a presta servicii, trebuie justificată în mod corespunzător şi comunicată instituţiei respective. Orice astfel de măsură poate fi atacată în justiţie în instanţele din statele membre ale căror autorităţi le-au adoptat.
(7)Înainte de a urma procedura prevăzută la alineatele (2), (3) şi (4), autorităţile competente din statul membru gazdă pot lua, în situaţii de urgenţă, orice măsuri de precauţie considerate necesare pentru protejarea intereselor deponenţilor, investitorilor şi celorlalte persoane cărora li se prestează servicii. Comisia şi autorităţile competente din celelalte state membre implicate trebuie să fie informate în legătură cu aceste măsuri cât mai curând posibil.
După consultarea autorităţilor competente din statele membre respective, Comisia poate decide ca statul membru respectiv să modifice sau să abroge măsurile respective.
(8)Statele membre gazdă pot exercita prerogativele acordate lor în prezenta directivă, prin luarea măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea şi pedepsirea neregulilor comise pe teritoriul lor. Exercitarea prerogativelor respective include şi posibilitatea de a împiedica instituţiile respective de a mai efectua noi tranzacţii pe teritoriile statelor respective.
(9)În cazul retragerii autorizaţiei, autorităţile competente din statul membru gazdă sunt informate şi adoptă măsurile necesare pentru a împiedica instituţia respectivă să iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul său şi pentru a proteja interesele deponenţilor. La fiecare doi ani, Comisia trebuie să depună la Comitetul bancar consultativ un raport privind astfel de cazuri.
(10)Statele membre informează Comisia în legătură cu numărul şi tipul de cazuri în care s-a refuzat eliberarea unei autorizaţii în conformitate cu articolul 20 alineatele (1)-(6) sau în care au fost adoptate măsuri în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol. La fiecare doi ani, Comisia prezintă Comitetului consultativ bancar un raport privind aceste cazuri.
(11)Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu împiedică instituţiile de credit cu sediul central în alte state membre să facă publicitate serviciilor lor prin toate mijloacele disponibile în statul membru gazdă, sub rezerva respectării normelor privind forma şi conţinutul acestei publicităţi, adoptate în interesul general.