Art. 2. - Art. 2: Definiţii - Directiva 1999/31/CE/26-apr-1999 privind depozitele de deşeuri

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare

Versiune de la: 4 August 2024

Art. 2: Definiţii

În sensul prezentei directive:

(a)se aplică definiţiile termenilor «deşeuri», «deşeuri periculoase», «deşeuri nepericuloase», «deşeuri municipale», «producător de deşeuri», «deţinător de deşeuri», «gestionarea deşeurilor», «colectare separată», «valorificare», «pregătire pentru reutilizare», «reciclare» şi «eliminare», prevăzute la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE;

(b)[textul din Art. 2, alin. (B) a fost abrogat la 04-iul-2018 de Art. 1, punctul 2., alin. (B) din Directiva 850/30-mai-2018]

(c)

[textul din Art. 2, alin. (C) a fost abrogat la 04-iul-2018 de Art. 1, punctul 2., alin. (B) din Directiva 850/30-mai-2018]

(d)[textul din Art. 2, alin. (D) a fost abrogat la 04-iul-2018 de Art. 1, punctul 2., alin. (B) din Directiva 850/30-mai-2018]

(e)deşeuri inerte înseamnă deşeurile care nu sunt supuse unor transformări fizice, chimice sau biologice semnificative. Deşeurile inerte nu se dizolvă, nu ard şi nu reacţionează chimic în nici un alt mod, nu sunt biodegradabile şi nu au efecte negative asupra altor materiale cu care vin în contact astfel încât să polueze mediul sau să dăuneze sănătăţii umane. Conţinutul total în levigat şi agenţi poluanţi al deşeurilor şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să aibă valori nesemnificative şi, în mod special, să nu pună în pericol calitatea apei de suprafaţă şi/sau a apelor subterane;

(f)depozitare subterană înseamnă un amplasament permanent pentru depozitarea deşeurilor,situat într-o cavitate geologică adâncă, de exemplu, o mină de sare sau de potasiu;

(g)depozit de deşeuri înseamnă un amplasament de evacuare a deşeurilor pentru depozitarea deşeurilor pe sau în pământ (adică în subsol), care include:

- spaţii interne pentru evacuarea deşeurilor (un producător de deşeuri îşi construieşte propriul depozit pentru evacuarea deşeurilor la locul de producţie) şi

- amplasamente permanente (adică pentru o perioadă mai lungă de un an) care sunt utilizate pentru depozitarea temporară a deşeurilor,

dar care nu includ:

- locuri în care deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte şi

- depozitarea deşeurilor înainte de recuperarea pentru tratare pentru o perioadă de maximum trei ani în general, sau

- depozitarea deşeurilor înainte de evacuare pentru o perioadă de maximum un an;

(h)tratare înseamnă procesele fizice, termice, chimice sau biologice, inclusiv sortarea, care schimbă caracteristicile deşeurilor pentru a reduce volumul sau natura periculoasă a acestora, pentru a facilita manevrarea lor sau pentru a creşte gradul de recuperare;

(i)levigat înseamnă orice lichid care se scurge din deşeurile depozitate şi care provine din sau este conţinut într-un depozit de deşeuri;

(j)gaz generat de depozitul de deşeuri înseamnă toate gazele generate de deşeurile din depozitul de deşeuri;

(k)eluat înseamnă soluţia obţinută într-un test de levigare în laborator;

(l)operator înseamnă persoanele fizice sau juridice care sunt răspunzătoare pentru un depozit de deşeuri în conformitate cu legislaţia internă a statului membru în care este amplasat respectivul depozit de deşeuri; aceste persoane pot varia de la etapa de pregătire până la perioada posttratare;

(m)deşeuri biodegradabile înseamnă orice deşeuri care pot suferi o descompunere aerobă sau anaerobă, cum ar fi produsele alimentare, deşeurile de grădină, hârtia sau cartonul;

(n)[textul din Art. 2, alin. (N) a fost abrogat la 04-iul-2018 de Art. 1, punctul 2., alin. (B) din Directiva 850/30-mai-2018]

(o)solicitant înseamnă orice persoană care solicită o autorizaţie pentru un depozit de deşeuri în temeiul prezentei directive;

(p)autorităţi competente înseamnă autorităţile pe care statele membre le desemnează ca responsabile pentru îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezenta directivă;

(q)deşeuri lichide înseamnă orice deşeuri sub formă lichidă, inclusiv apele reziduale, dar care nu includ şi nămolurile;

(r)aşezare izolată înseamnă o aşezare:

- cu maximum 500 de locuitori per localitate sau aşezare şi cu maximum cinci locuitori pe km²şi

- în care distanţa până la cea mai apropiată aglomeraţie urbană cu minimum 250 de locuitori pe km² este de minimum 50 km sau pentru care accesul rutier la cea mai apropiată aglomerare este dificil datorită unor condiţii meteorologice dure în cea mai mare parte a anului.

În regiunile ultraperiferice în sensul articolului 349 din tratat, statele membre pot decide să aplice următoarea definiţie:

«aşezare izolată» înseamnă o aşezare:

- cu maximum 2 000 de locuitori per aşezare şi cu maximum cinci locuitori pe kilometru pătrat, sau cu peste 2 000, dar mai puţin de 5 000 de locuitori per aşezare, cu maximum cinci locuitori pe kilometru pătrat şi cu o producţie de deşeuri care nu depăşeşte 3 000 de tone pe an; şi

- în cazul căreia distanţa până la cea mai apropiată aglomeraţie urbană cu minimum 250 de locuitori pe kilometru pătrat nu este mai mică de 100 km şi nu există un acces rutier la aceasta.