Art. 21. - Art. 21: Mobilitatea pe termen lung - Directiva 1883/20-oct-2021 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate şi de abrogare a Directivei 2009/50/CE a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 382L

În vigoare
Versiune de la: 28 Octombrie 2021
Art. 21: Mobilitatea pe termen lung
(1)După 12 luni de şedere legală în primul stat membru ca posesor de carte albastră a UE, resortisantul unei ţări terţe are dreptul să intre, să îşi stabilească reşedinţa şi să lucreze într-un al doilea stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat pe baza cărţii albastre a UE şi a unui document de călătorie valabil, în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)În cazul în care cartea albastră a UE este eliberată de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen, iar posesorul cărţii albastre a UE trece, în scopul mobilităţii pe termen lung, o frontieră internă la care controalele nu au fost încă eliminate într-un al doilea stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen, al doilea stat membru poate solicita posesorului cărţii albastre a UE să prezinte cartea albastră a UE valabilă, eliberată de primul stat membru, precum şi un contract de muncă sau o ofertă fermă de angajare pentru un loc de muncă înalt calificat, pentru o perioadă de cel puţin şase luni în cel de-al doilea stat membru.
(3)Cât mai curând posibil şi în termen de cel mult o lună de la intrarea posesorului cărţii albastre a UE pe teritoriul celui de al doilea stat membru, se depune o cerere pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE la autorităţile competente din statul membru respectiv. Cererea respectivă este însoţită de toate documentele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor menţionate la alineatul (4) în ceea ce priveşte al doilea stat membru. Statele membre stabilesc dacă cererile trebuie să fie efectuate de către resortisantul unei ţări terţe sau de către angajatorul acestuia. Ca alternativă, statele membre pot să permită depunerea cererii de către oricare dintre cele două părţi.
Posesorului cărţii albastre a UE i se permite să înceapă să lucreze în cel de al doilea stat membru cel târziu după 30 de zile de la data depunerii cererii complete.
Cererea poate fi depusă la autorităţile competente ale celui de al doilea stat membru în timp ce posesorul cărţii albastre a UE îşi are încă reşedinţa pe teritoriul primului stat membru.
(4)În sensul unei cereri astfel cum se menţionează la alineatul (3), solicitantul prezintă:
a)cartea albastră a UE valabilă, eliberată de primul stat membru;
b)un contract de muncă valabil sau, după cum se prevede în dreptul intern, o ofertă fermă de angajare pentru un loc de muncă înalt calificat, pentru o perioadă de cel puţin şase luni în cel de al doilea stat membru;
c)în cazul profesiilor reglementate, documente care atestă îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de dreptul intern pentru exercitarea de către cetăţenii Uniunii a profesiei reglementate, precizate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul intern;
d)un document de călătorie valabil, astfel cum este prevăzut în dreptul intern;
e)dovezi privind atingerea pragului salarial stabilit în cel de al doilea stat membru în aplicarea articolului 5 alineatul (3) sau, după caz, a articolului 5 alineatul (4) sau (5).
În ceea ce priveşte primul paragraf litera (c), în scopul solicitării unei cărţi albastre a UE într-un al doilea stat membru, posesorii cărţii albastre a UE beneficiază de egalitate de tratament cu cetăţenii Uniunii în ceea ce priveşte recunoaşterea calificărilor profesionale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern aplicabil.
În cazul profesiilor nereglementate, în cazul în care primul stat membru a eliberat cartea albastră a UE pe baza unor competenţe profesionale superioare pentru ocupaţii care nu sunt enumerate în anexa I, solicitantului i se poate cere să prezinte documentele care atestă calificările profesionale superioare în legătură cu activitatea care urmează să fie desfăşurată, astfel cum se prevede în dreptul celui de al doilea stat membru.
(5)În sensul unei cereri astfel cum se menţionează la alineatul (3), statul membru în cauză îi poate cere solicitantului:
a)pentru profesiile nereglementate, în cazul în care posesorul cărţii albastre a UE a lucrat mai puţin de doi ani în primul stat membru, să prezinte documente care atestă calificările profesionale superioare în legătură cu activitatea care urmează să fie desfăşurată, astfel cum se prevede în dreptul intern;
b)să prezinte dovada că deţine sau, dacă se prevede astfel în dreptul intern, că a solicitat o asigurare de sănătate pentru toate riscurile acoperite în mod obişnuit pentru resortisanţii statului membru în cauză, pentru perioadele în care această asigurare şi drepturile aferente corespunzătoare nu sunt prevăzute în contractul de muncă sau nu derivă din acesta.
(6)Al doilea stat membru refuză o cerere pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE în cazul în care:
a)nu este respectat alineatul (4);
b)documentele prezentate au fost obţinute prin fraudă, falsificate sau modificate;
c)locul de muncă nu respectă condiţiile din dreptul aplicabil, prevăzute în contractele colective de muncă sau stabilite prin practicile menţionate la articolul 5 alineatul (2); sau
d)posesorul cărţii albastre a UE reprezintă o ameninţare la adresa ordinii publice, a siguranţei publice sau a sănătăţii publice;
(7)În ceea ce priveşte orice procedură aplicabilă cererii în scopul mobilităţii pe termen lung, garanţiile procedurale prevăzute la articolul 11 alineatele (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător. Fără a se aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, o decizie de respingere a unei cereri în scopul mobilităţii pe termen lung ia în considerare circumstanţele specifice ale fiecărui caz şi respectă principiul proporţionalităţii.
(8)Al doilea stat membru poate respinge o cerere pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE pe baza unui control efectuat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (a) numai în cazul în care respectivul stat membru efectuează astfel de controale în situaţiile în care este primul stat membru.
(9)Al doilea stat membru adoptă oricare dintre următoarele decizii referitoare la o cerere pentru eliberarea unei cărţi albastre a UE:
a)în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru mobilitate prevăzute la prezentul articol, de a elibera o carte albastră a UE şi de a permite şederea resortisantului unei ţări terţe pe teritoriul său în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat; sau
b)în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru mobilitate prevăzute la prezentul articol, de a respinge cererea şi de a obliga solicitantul şi membrii familiei acestuia, în conformitate cu procedurile prevăzute în dreptul intern, să părăsească teritoriul acestuia.
Prin derogare de la articolul 11 alineatul (1), al doilea stat membru notifică în scris solicitantului şi primului stat membru decizia sa cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii cererii complete.
În circumstanţe excepţionale şi justificate corespunzător, legate de complexitatea cererii, statele membre pot prelungi cu 30 de zile termenul menţionat la al doilea paragraf. Statele membre informează solicitantul cu privire la prelungire nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii cererii complete.
În notificarea sa către primul stat membru, al doilea stat membru precizează motivele menţionate la alineatul (6) literele (b) şi (d) pentru respingerea cererii.
(10)În cazul în care cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru expiră în cursul procedurii aplicabile cererii, al doilea stat membru poate elibera un permis naţional de şedere temporară sau o autorizaţie echivalentă, care să îi permită solicitantului să îşi continue şederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până la adoptarea unei decizii cu privire la cerere de către autorităţile competente.
(11)Începând cu a doua dată la care un posesor de carte albastră a UE şi, după caz, membrii familiei acestuia utilizează posibilitatea de a se muta într-un alt stat membru în temeiul prezentului articol şi al articolului 22, "primul stat membru" este înţeles ca fiind statul membru din care persoana în cauză se mută, iar "al doilea stat membru" este înţeles ca fiind statul membru în care aceasta solicită să îşi stabilească reşedinţa. În pofida alineatului (1) din prezentul articol, un posesor de carte albastră a UE poate să se mute într-un alt stat membru pentru a doua oară după şase luni de şedere legală în primul stat membru ca posesor de carte albastră a UE.