Art. 2. - Art. 2: Domeniul de aplicare - Directiva 1760/13-iun-2024 privind diligenţa necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor şi de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi a Regulamentului (UE) 2023/2859

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare

Versiune de la: 10 Noiembrie 2025

Art. 2: Domeniul de aplicare

(1)Prezenta directivă se aplică întreprinderilor constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

c)întreprinderea a încheiat ea însăşi sau este întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a unui grup care a încheiat acorduri de franciză sau de licenţă în Uniune în schimbul unor redevenţe cu întreprinderi terţe independente, în cazul în care aceste acorduri asigură o identitate comună, un concept comercial comun şi aplicarea unor metode comerciale uniforme şi în cazul în care aceste redevenţe s-au ridicat la peste 22 500 000 EUR în ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost sau ar fi trebuit să fie adoptate situaţii financiare anuale şi cu condiţia ca întreprinderea să fi avut ea însăşi sau să fie întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a unui grup care a avut o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 80 000 000 EUR în ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost sau ar fi trebuit să fie adoptate situaţii financiare anuale.

(2)Prezenta directivă se aplică şi întreprinderilor care sunt constituite în conformitate cu legislaţia unei ţări din afara UE şi care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

c)întreprinderea a încheiat ea însăşi sau este întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a unui grup care a încheiat acorduri de franciză sau de licenţă în Uniune în schimbul unor redevenţe cu întreprinderi terţe independente, în cazul în care aceste acorduri asigură o identitate comună, un concept comercial comun şi aplicarea unor metode comerciale uniforme şi în cazul în care aceste redevenţe s-au ridicat la peste 22 500 000 EUR în Uniune în exerciţiul financiar care precedă ultimului exerciţiu financiar; şi cu condiţia ca întreprinderea să fi generat ea însăşi sau să fie întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a unui grup care a generat o cifră de afaceri netă de peste 80 000 000 EUR în Uniune în exerciţiul financiar care precedă ultimului exerciţiu financiar.

(3)În cazul în care întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang are ca activitate principală deţinerea de acţiuni în filiale operaţionale şi nu se angajează în luarea de decizii de gestionare, operaţionale sau financiare care afectează grupul sau una sau mai multe dintre filialele sale, aceasta poate fi scutită de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în prezenta directivă. Această scutire este supusă condiţiei ca una dintre filialele întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang stabilită în Uniune să fie desemnată să îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolele 6-16 şi la articolul 22 în numele întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv obligaţiile întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang în ceea ce priveşte activităţile filialelor sale. Într-un astfel de caz, filiala desemnată dispune de toate mijloacele şi autoritatea juridică necesare pentru a îndeplini aceste obligaţii în mod eficace, în special pentru a se asigura că filiala desemnată obţine de la întreprinderile grupului informaţiile şi documentele relevante pentru a îndeplini obligaţiile întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang în temeiul prezentei directive.

Întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang solicită scutirea menţionată la primul paragraf de le prezentul alineat autorităţii de supraveghere competente, în conformitate cu articolul 24, pentru ca aceasta să evalueze dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile, autoritatea de supraveghere competentă acordă scutirea. După caz, autoritatea respectivă informează în mod corespunzător autoritatea de supraveghere competentă din statul membru în care este stabilită filiala desemnată cu privire la cerere şi apoi cu privire la decizia sa.

(4)În sensul alineatului (1), numărul de angajaţi cu fracţiune de normă se calculează pe baza echivalentului normă întreagă. Lucrătorii temporari şi alţi lucrători cu forme atipice de muncă sunt incluşi, cu condiţia îndeplinirii criteriilor de determinare a statutului unui lucrător stabilite de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în calculul numărului de angajaţi în acelaşi mod ca şi când ar fi fost lucrători angajaţi direct pentru aceeaşi perioadă de timp de către întreprindere.

(5)În cazul în care o întreprindere îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (2), prezenta directivă se aplică numai dacă condiţiile respective sunt îndeplinite în două exerciţii financiare consecutive. Prezenta directivă nu se mai aplică unei întreprinderi menţionate la alineatul (1) sau (2) în cazul în care condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (2) încetează să mai fie îndeplinite pentru fiecare dintre ultimele două exerciţii financiare relevante.

(7)În ceea ce priveşte o întreprindere astfel cum este menţionată la alineatul (2), statul membru competent să reglementeze aspectele care intră sub incidenţa prezentei directive este statul membru în care întreprinderea respectivă are o sucursală. În cazul în care o întreprindere nu are sucursale în niciun stat membru sau are sucursale în state membre diferite, statul membru competent să reglementeze aspectele care intră sub incidenţa prezentei directive este cel în care întreprinderea a generat cea mai mare cifră de afaceri netă în Uniune în exerciţiul financiar care precedă ultimului exerciţiu financiar.

(8)Prezenta directivă nu se aplică FIA, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³¹), şi nici organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³²).