Art. 25. - Art. 25: Competenţele autorităţilor de supraveghere - Directiva 1760/13-iun-2024 privind diligenţa necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor şi de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 şi a Regulamentului (UE) 2023/2859

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 10 Noiembrie 2025
Art. 25: Competenţele autorităţilor de supraveghere
(1)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere dispun de competenţele şi resursele adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile atribuite în temeiul prezentei directive, inclusiv competenţa de a impune întreprinderilor să furnizeze informaţii şi de a efectua investigaţii cu privire la respectarea obligaţiilor prevăzute la articolele 7-16. Statele membre impun autorităţilor de supraveghere să supravegheze adoptarea şi elaborarea planului de tranziţie pentru atenuarea schimbărilor climatice în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 22 alineatul (1).
(2)O autoritate de supraveghere poate iniţia o investigaţie din proprie iniţiativă sau ca urmare a unor suspiciuni motivate care i-au fost comunicate în temeiul articolului 26, în cazul în care consideră că dispune de suficiente informaţii ce indică o posibilă încălcare de către o întreprindere a obligaţiilor prevăzute în dispoziţiile de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive.
(3)Inspecţiile se efectuează în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care se efectuează inspecţia şi după ce întreprinderea a fost înştiinţată în prealabil, cu excepţia cazului în care înştiinţarea prealabilă ar împiedica eficacitatea inspecţiei. În cazul în care, în cadrul investigaţiei sale, o autoritate de supraveghere doreşte să efectueze o inspecţie pe teritoriul unui alt stat membru decât cel de origine, aceasta solicită asistenţă din partea autorităţii de supraveghere din statul membru respectiv în temeiul articolului 28 alineatul (3).
(4)În cazul în care, în urma acţiunilor întreprinse în temeiul alineatelor (1) şi (2), o autoritate de supraveghere identifică o situaţie de nerespectare a dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, aceasta acordă întreprinderii în cauză o perioadă de timp adecvată pentru a lua măsuri de remediere, dacă astfel de măsuri sunt posibile.
Luarea măsurilor de remediere nu exclude impunerea de sancţiuni sau angajarea răspunderii civile, în conformitate cu articolele 27 şi, respectiv, 29.
(5)În contextul îndeplinirii sarcinilor, autorităţile de supraveghere au cel puţin competenţa de a:(a) obliga societatea:
(i)să înceteze încălcările dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, prin efectuarea unei acţiuni sau încetarea unui comportament;
(ii)să se abţină de la repetarea comportamentului respectiv; şi
(iii)după caz, să furnizeze măsuri de remediere proporţionale cu încălcarea şi necesare pentru a pune capăt acesteia;
b)impune sancţiuni în conformitate cu articolul 27; şi
c)adopta măsuri provizorii în caz de risc iminent de prejudiciu grav şi ireparabil.
(6)Autorităţile de supraveghere exercită competenţele menţionate la prezentul articol în conformitate cu dreptul intern:
a)în mod direct;
b)în cooperare cu alte autorităţi; sau
c)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente, ceea ce garantează că căile de atac în justiţie sunt efective şi că acestea au un efect echivalent cu cel al sancţiunilor aplicate direct de către autorităţile de supraveghere.
(7)Statele membre se asigură că fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul de a recurge la o cale de atac judiciară efectivă împotriva unei decizii obligatorii din punct de vedere juridic a unei autorităţi de supraveghere care o vizează, în conformitate cu dreptul intern.
(8)Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere ţin o evidenţă a investigaţiilor menţionate la alineatul (1), indicând, în special, natura acestora şi rezultatele lor, precum şi o evidenţă a eventualelor măsuri de asigurare a respectării luate în temeiul alineatului (5).
(9)Deciziile autorităţilor de supraveghere cu privire la respectarea de către o întreprindere a dispoziţiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive nu aduc atingere răspunderii civile a întreprinderii în temeiul articolului 29.